In cautarea vrajitorului din Oz

First topic message reminder :

Inca eram acasa si imi impachetam haine mancare si imi luam niste banii cand aud ca bate cine va la usa

Inot catre niste stanci si ma ascund in spatele lor, dupa care ii fac semn Sanarei

Ma ascund si eu drept stanci la fel si clona mea. Magia incepu sa isi faca efectul, dragonul nu se pputea misca absolut deloc. in cateva secunde acumulase destula energie si exploda Tot ce fusese cuprins in interiorul triunghiului se dezintegra, inclusiv dragonul. Ramasese doar un nor de praf si cenusain urma care se risipi in cateva secunde, luat de curenti. Ma duc apoi fara nici o grija in colturile cele mai intunecate ale pesterii, unde era intuneric bezna si caut pe pipaite oul de aur si dupa ce il gasesc il iau si ies afara.
-Uite, Barbie. L-am gasit.

Mersi Sanara esti cea mai tare, si ne-a reusit si triunghiul

-Mersi pentru aprecieri. Acum hai sa mergem pe uscat si sa spargem oul asta.

Ce bine ca am reusit ca nu mai imi puteam tine mult respiratia, ii fac semne Sanarei si apoi ies pe uscat

Ies pe uscat langa Barbie.
-Aici e plaja, hai sa mergem mai departe, adica in statiune. Ca trebuie a il cocnim de asalt. Spun eu.

-Numai sa nu ne vada cineva, spun eu tragand mult aer in piept, e prima data cand imi tin asa mult respiratia

-Vom avea grija. Spun eu.

-Sanara iti raman vesnic datoare

-Eh, nu prea ar fi nevoie ca doar asta facem noi zanele mereu si facem din placere. Adica sa ajutam pe ceilalti. Spun eu zambind.

-Sparg eu oul, bine?

-Bine, daca asa vrei. Spun eu si ii dau oul.

Iau oul din mana Sanarei si il sparg de sosea

-Din el a iesit o bila de aur.
Ei bine, pe asa cum o spargem ca sa eliberam acea inima a vrajitorului si sa o distrugem si pe aceea? ne-a mai ramas cam 3 sferturi de ora.

-Intuneric, lumina adunati-va in palma mea, si cu aceste forte sa distrugem bila in care e captiva o inima rea

Si bila s-a spart

-Lumina si foc, adunativa in palma mea si istrugei inia cea rea. Rostesc eu, dupa care din palma mea dreapta iesi 2 fascicule, unul alb oritor si unul rosu-portocaliu care se imbinara i tinti inima vrajitorului, aceasta explodand cu un zgomot puternic aproape asurzitor si transformandu-se intrun nor de praf si pulbere care se risipi in aer.

-Si acum vrajitorul e mort?

-Da. Sufletul lui s-a dus in Tartar dar nici demonii nu cred ca il vor suporta prea mult. De fapt pentru vrajitori e o perioada de chn de cateva mii de ani dupa care sufletul lor moare. Asa din cauz pactului facut. Sufletele celor care s-au vandut diavolilor, devin muritoare.

-O cred ca tata abia asteapta sa ii vada sufletul la el

-Din moment ce el te-a blestemat sper ca tatal tau sa il supna la cel mai mare chin posibil existent.

-Crede-ma ca asa o sa faca

-Si de curiozitate, care e acel chin? Si tatal tau da voie si la spectatori? intreb eu in gluma.

-Nu stiu exact prin ce chinuri o sa treaca, este interzis ca o zana sau alta finta care nu e demon sa il vada

Aha, inteleg, oricum eu dar glumeam. Oricum nu cred ca as suporta temperaturile ridicate din acele tunele ale torturii si oricum la ce bezna e aclo, doar demonii pot vedea.

-E intuneric, dar se poate vedea destul de clar