Diyu

Este un loc supranatural care se intinde pe o suprafata mare. Diyu este descris ca un labirint subteran cu nivele nenumarate, camere si dormitoare. Sufletul decedatului este judecat si trimis, in functie de pacatele savarsite, in diverse niveluri si camere pentru a-si primi pedeapsa.

Rozalia tremura usor... poate n-ar fi trebuit sa coboare aici jos ca sa-si caute prietena. Dar demonii aceia i-o rapisera pe singura prietena pe care a avut-o de-alungul secolelor, asa ca trebuia sa riste. Cauta camera in care o inchisesera, mintind ca ar fi fost un suflet care a pacatuit.

Demonii insa stiau ca ea mintise si nu ar fi trebuit sa o lase sa treca, dar o lasasera doar pentru ca ea mintise si astfel pecatuise. Iar ea nu avea de unde sti asta. In acelasi timp, ma plimbam si eu pe acolo.

Auzi niste pasi si tresari speriata.

-Salut! Eu sunt Sanara.

- Miwako, ciripeste rozalia intorcandu-se spre zana. Incantata.

-Incantata deasemenea. Si vai ce nume, parca ar fi nume de pisicuta.

- Poate mama s-o fi gandit la una cand mi l-a pus, ridica din umeri.

-Oricum e foarte frumos numele tau. Si imi place si culoarea parului tau. E natural sau vopsit?

- E natural, il am asa de cand eram mica.

-Nu am mai vazut pana acum par roz natural.

- Presupun ca e ceva destul de rar.

-Intradevar. Destul de rar.

- Ce e cu tine prin locurile astea?

-Ma plimbam doar. Ii raspund eu.

- Pe...aici? intreba incruntandu-se usor.

-Da. Ma plimb pe unde vreau. Spun eu.

- Totusi nu-i loc potrivit pentru o zana.

-Stiu asta dar ma plictisesc si vreau ceva actiune.

- Crezi ca aici gasesti ceva actiune? S-ar putea lua vreun demon de tine.

-Tocmai asta numesc eu actiune. Sa imi folosesc puterile sa tin departe demonii de mine. De invins stiu ca nu am cum sa ii inving.

- In fine, clatina rozalia din cap.

Merg inainte cu pasi moderati si calmi.

Rozalie nu mai zici nimic si pleaca in cautarea prietenei sale.

Merg dupa Miwako.