Castelul de gheata

In tinutul ghetii exista un castel de gheata ce se spunea ca apartne Craiesei zapezii, o zana destul de rea si morocanoasa cu inima de gheata. Zburam prin Tinutul de Gheata ca sa admir si eu acel castel.

Eyre privii in departare castelul de gheata. Era ca atunci cand bunica ei ii spunea povesti ca "Alba ca zapada", numai ca acum...parca facea si ea parte dintr-o poveste, spre care tocmai se indreapta.

Peisajul in jur era doar alb o intindere mare de zapada alba ce in contrast cu apusul soarelui era un fel de albastrui. Ici colo cate un copac lipsi de frunze si cu crengile acoperite de zapada, ici colo cate un iglu parasit, iar zapada cum nu avusese cum sa o dea nimeni la o parte era lipsita de carari si ajungea pana la genunchi in unele locuri chiar si pana la mijloc. Prin zapada se inainta cu viteza melcului.

Eyre isi trase mai bine caciula pe urechi si incerca sa inainteze prin zabada grea. Peisajul static o facea sa se simta linistita; nu-i placea aglomeratia. Dar cateodata liniste nu era intordeauna ceva de care sa te bucuri in totalitate. Inchise ochii si inspira aerul glaciar, ce ii invada usor trupul, facand-o sa se cutremure. Apoi isi continua drumul.

O vad pe Eyre. Eram cam departate una de cealalta. Pe ea o zaream cam la 300 metri in dreapta mea. Dar daca ar fi fost sa ma duc spre ea as fi ajuns intr-o ora. La cat de greu se inainta in zapada asa ca prefer sa merg inainte spre castel si urma sa ne intalnim acoo caci si ea mergea in aceeasi directie.

Sunt in Tinutul de Gheata si ma indrept catre Castelul de gheata.Mereu mama imi spunea povestea cu Craiasa zapezii si mereu mi-am dorit sa vad castelul de gheata.Inaintez greu prin zapada dar dupa ce mai merg putin zaresc castelul de gheata.Incerc sa maresc pasul si reusesc dar foarte putin.Putin mai departe de mine o vad pe Sanara si la o distanta mai mare pe Eyre.Ma hotarasc sa ma duc la Sanara pentru ca ea era mai aproape.O ajung din urma intr-un final.
-Hey Sanara ce faci in tinuturile astea pline de zapada?

-Buna! Pai m-am gandit sa trec pe la Castelul de Gheata sa admir si eu castelul. Si apropo, daca aici la Craiasa zapezii e zapada atata, in Orasul lui Mos Craciun e si mai multa. Acela e cel mai nordic oras din aceasta dimensiune magica. Aici ninsoarea se mai opreste si mai bate cate un ger napraznic. In orasul lui Mos Craciun ninge continuu insa nu sunt viscolele si gerurile puternice ca aici.

-Nu as vrea sa ma duc in orasul lui Mos Craciun la cata zapada este pe acolo daca nu ma duc cu cineva acolo raman in zapada aia

-Pai vei putea merge cu mine daca vrei. Dar of deja nu mai suport la cat de incet inaintam in zapada asta pana la brau. O sa incerc sa fac o magie sa dezapezesc drumul. Spun eu, apoi rostesc:
-Solarian Sunbeam! In mana mea se crea un soare puternic care plutea la 10 centimetri de palma mea si care dogorea puternic, topind zapada din calea mea.

-Bravo Sanara acum putem inainta mult mai repede

-Multumesc. Si da, putem inainta mai repede. In cateva minute, ajungem la Castelul de Gheata.

Pornim la drum si in cateva minute ajungem la castel datorita Sanarei
-Este magnific castelul

-Acum hai sa vedem daca il putem vizita pe interior. Spun eu indreptanu-ma spre intrare unde ne intampina o zana cu parul alb, fata cu piele alba de culoarea zapezii, ochi albastri si buzele albastre-verzui.
-Eu sunt Donia. A-ti venit sa vizitati, castelul, asa-i? Spuse ea zampind si fara sa astepte raspunsul trimise o zana servitoare, catre sala tronului sa ii transmita mesajul la Craiasa Zapezii:
-Cativa vizitatori vor sa viziteze castelul. Dupa ce se intoarse zana servitoare si facu un semn, Donia spuse:
-Beira, va poate primi. Numai sa nu faceti ceva ce o va supara, altfel veti sfarsi ca niste sloiuri de gheata.

-Vom avea grija,spun eu

Ne deschise usa castelului sa putem intra si ne dadu cate o pereche de patine de gheata.

Peretii erau albastri, tavanul era pictat cu gravuri in relief sculptate in gheata, podelele erau patinoare, mobila era din gheata si pe mobila, erau expuse sculpturi de gheata. la marginea tavanului, la imbinarile cu peretii, atarnau stalactite si turturi de gheata.

Ma uitam impresionata de peisajul inghetat din jurul meu in timp ce patinam.

patinam si ma uitam surprinsa la frumusetea castelului de gheata.

Cand ajunem in fata unui tron imens pe care statea Craiasa Zapezii

Cand ajung in fata Craiesei Zapezii, vad o zana ce semana cu Donia, insa mult mai in varsta. Fac o plecaciune.

Ajung in fata Craiesii Zapezii si fac o plecaciune

-Bine ati venit in palatul meu. Ce vant va aduce prin aceste tinuturi atat de ingghetate? Intreba ea.
-Am venit doar sa vizita acest palat foarte frumos. Raspund eu.

-Bine atunci o sa va arat palatul meu,dar mai intai cum va cheama si ce sunteti voi?
-Pe mine ma cheama Cristina si sunt o vrajitoare speciala spun eu politicos necaracteristic mie,dar cand viata mea poate fii in pericol sunt foarte politicoasa

-Ma numesc Sanara si sunt o zana din Fairytopia Metropolis. Spun eu.

-Aaaa inteleg voi sunteti alesele
-Care alese?
-Cele alese sa salveze lumea si sa conduca regatul in locul reginei actuale
-Adica stiti despre...?
-Da Cristina stiu foarte bine care sunt statuturile voastre regale si va spun ca o sa le recuperati,dar acum hai sa va arat castelul meu

-Hm, Craiasa Zapezii stie despre adevaratele noastre statuturi regale. Ma gandesc eu.
Mergeam in spatele ei si ma uitam atenta la castel. Pe pereti erau cateva tablouri in relief facute din gheata care reprezenta trecutele regine ale ghetii asa numitele Craiese ale Zapezii. Ne povestise despre mama ei, Sonja, care fusese o patinatoare multipla campioana olimpica, femeie obisnuita din dimensiunea a 3-a, din Norvegia, si cum ea a plecat o data in excursie impreuna cu unchiul ei in Siberia dar s-a ratacit insa ca prin minune a supravietuit unei nopti siberiene, la o temperatura de -72 de grade Celsius, si spre dimineata i-a aparut in fata o zana imbracata in alb care i-a spus ca ea e mostenitoarea tronului Reatului Ghetii. Fiidca Craiasa Zapezii de atunci nu avea urmasi, s-a decis sa aleaga dintre oameni pe o fata care putea suporta foarte bine frigul iernii. Apoi ne aratase sculpturile de gheata care erau insorate in tot palatul si fiind de toate marimile, si ne ai aratase camerele palatului.
Fiecare camera avea mobila din gheata inclusiv paturile erau facute dintr-o gheata atat de groasa incat nici caldura corpurilor celor ce s-ar saseza pe ele, nu le-ar putea topi.