Tara Lacrimilor

Ma aflam in Helheim si mergeam inspre Tara Lacrimilor.

Natalie se afla deja acolo avand in mana ceva ce palpaia slab.

Fiind prea intuneric imi aprind doar 2 lumini de pe fiecare aripa. Apoi incep sa bat din aripi puternic incat aveai impresia ca ele nici nu se misca iar lumina deveni la fel de statica ca si cand aripile ar sta pe loc. Insa datorita miscarilor aripilor mele, se auzea un zgomot ca de motor de masina.
Nu mergeam pe pamant cu pasi normai ci veneam cu viteza insa zburam la doar 50 cm de sol. Trec cu viteza pe langa Natalie ca un intercity.

Insa Natalie parca era hipnotizata, privind acel "lucru".

OOC: Hipnotizat ca era el ) Sau Natalie mai are si o sora geamana pe langa Blair?

BIC:

In secunda urmatoare deja eram la linia orizontului.

OOC: poftim ? ce tot zici? Natalie e fata si nu are nicio legatura cu Blair

Ramase asa de parca ar fi fost vrajita.

OOC: Credeam ca lui Nate ii zici Natalie. Scuze.

BIC:

Continuam sa merg cu viteza.

OOC: il cheama Nathaniel pe Nate.

Aduce "lucrul" care era defapt o bucata din sufletul unui individ care ajunsese in iad. Acesta fusese cu adevarat rau, de o rautate pura asa ca atunci cand Natalie lua tot energia din acea bucata devenii mult mai puternica.

Ma intorsesem cu aceeasi viteza uimitoare, insa de data asta, datorita vitezei nu mai resesc sa o ocolesc pe Nate, din cauza vitezei lumina aripilor mele parea a fi far de tren. Vrand ca Natalie sa se dea la o parte imit claxonul de tren. Dar in urmatoarele cateva secunde ma ciocnesc cu capul de pieptul ei.

Natalie nu simti nimic.
- Esti bine? o intreba.

-Salut! Da, sunt bine. Doar ma doare putin capul. Scuze nu aveam cum sa te ocolesc din cauza vitezei. Zburam asa jos din cauza ca la 2 metri de capul nostru sunt plante cu tentacule otravitoare. Bine ca nu ajung sa ne prinda.

- Nu e nicio problema, zice.

-Si cu ce ocazie pe aici? Eu tocmai am terminat ce aveam de facut si acum vreau sa ies de aici.

- Am venit sa iau o parte dintr-un suflet pacatos care mi se cuvenea.

Sa inteleg ca un suflet al unui om care moare se poate imparti in 2, o parte a raiului si una a iadului?

- Hm, nu... o bucata din sufletul unui pacatos ajunge sa fie hrana pentru demoni.

-Aha, inteleg. Spun eu.

- Spuneai ca pleci, nu? Si eu faceam acelasi lucru, nu prea imi place pe aici, destui demoni sunt nu tocmai prietenosi.

-Atunci sa plecam impreuna.

- Da, sa mergem, aproba ea.

O iau de mana si mergem impreuna spre iesire.

Merge cu pasi mici spre iesire.

Ajungem la iesire.

Nu zice nimic, pastreaza tacerea.

La fel pastram si eu tacerea.