Taramul atitudinii fara sfarsit (Special topic for Fairytopia Forever)

First topic message reminder :

Ma aflu in zona centrala a Metropolisului care cu ocazia festivalului de toamna Fairytopia forever a fost impartit in 5 taramuri. Unul din acestea este "Taramul atitudinii fara sfarsit".

- Ce e asta? intreba Kat curioasa.

-Nici eu nu stiu ce este exact. Pare a fi un obelisc dar nu am auzit sa fie numit asa. Nu stiu ce vrea sa reprezinte exact dar stiu doar ca multe zane din zona asta isi dau intalnire cu zanii si elfii aici.

- Atunci inseamna ca reprezinta dragostea, ridica ea din umeri.

-Probabil. Ar trebui sa mai studiez despre el la biblioeca daca gasesc. Inainte sa fie construit acest obelisc sau ce o fi, zanele si elfii isi dadeau intalnire la o fantana arteziana cu obelisc. Si acel obelisc era ca 2 cupe de bronz ce se ciocneau si teava de apa venea prin picioarele cupelor cred. Cand dea drumul la fantana intai se umpleau paharele, se ciocneau si ramaneau asa ca si in momentul ciocnirii, pe fundal se auzea o muzica clasica din fantana si erau pe marginea ei si niste reflectoare care se aprindeau si colorau apa. Era foarte frumos. Doar ca mie nu imi place muzica clasica. Parca ma zgaraie pe urechi. Apoi dupa ce paharele se umpleau pe fundalul muzicii fantana se umplea de apa total si apoi incepea jocul de apa si lumini pe fundalul muzicii.

Katherine privi atenta fara sa zica ceva.

-Te pot duce la acest monument. E un pic mai incolo.

- Bine, fu ea de acord.

O duc langa acel monument de care ii spusesem.

Priveste cu atentie monumentul respectiv.

-Iti place? O intreb eu.

- Da, foarte mult, raspunde imediat.

-Ma bucur ca iti place. Hai sa facem cateva poze aici. Spun eu si imi iau zborul, oprindu-ma in varful monumentului.
Stateam pe muchia celor 2 pahare ca si cum as fi incalecat un cal si cu cate un picior in fiecare pahar.

Katherine lua aparatul si facu o poza.

-Multmesc spun eu. Insa cand sa ma ridic cad intr-unul din pahare pline cu apa.

- Te ajut? o intreba imediat vampirita.

-Sigur. Spun eu.

O ajuta sa iasa de acolo.

-Multumesc frumos. Ii spun eu.

- Cu placere, ii raspunse ea.

-Acum hai sa ne plimbam. Spun eu.

- Desigur, aproba ea luand-o usor la pas.

O urmez cu pasi marunti.

Continua sa mearga cu pasi mici.

Ma gandeam la un subiect de discutie.

Se impiedica si cazu cu zgomot.
- Autch.