Aventuri la Polul Nord.

M-am decis sa infrunt gerul tinutului Muspelheim si sa merg spre Nord in orasul Rovaniemi din Regatul Laponiei. Rovaniemi era un oras destul de mic, avea 2 strazi principale si cateva alei secundare, desigur imprejurul lui se afla o statiune de iarna si in centrul lui se afla un parc de distractii, un orasel al copiilor si tot acolo era si casa lui Mos Craciun. La margina orasului erau fabricile si atelierele spiridusilor.
Zburasem spre Rovaniemi insa deja obosisem. Mai aveam vreo 10 kilometri dar nu mai puteam zbura asa ca merg pe jos. Aveau nevoie de o zana care sa faca lista neagra a copiilor obraznici si lista copiilor cuminti. In afara de asta trebuia sa desemnez spiridusii si elfii pe posturi si multe alte responsabilitati.

Elijah se afla in acele locuri doar pentru ca adora frigul, cu toate ca nu-l simtea prea mult datorita pielii sale reci. Ochii sai rosii straluceau, insa nu erau duri, ci mai degraba blanzi.

Vad un baiat dar cum nu il cunosteam trec nepasatoare pe langa el la fel cum am trecut pe langa orice persoane pe care nu le cunosc.

Vampirul nici nu o observa pe zana continuandu-si drumul linistit.

Imi continui si eu drumul linistita.

Elijah se apleca si lua putina zapada in mana, strangand-o usor in pumn si simtindu-i foarte vag raceala, zambind finut.

Nici nu imi pasa ce face baiatul de care tocmai am trecut.

Deodata o creatura ce se dovedi a fi un varcolac tasni de nicaieri atacandu-l pe vampir.

Auzind marait de varcolac imi intorc priviea si arunc o vraja asupra varcolacului inghetandu-l pe loc.

Elijah o privi precaut pe zana, apoi scurt varcolacul inghetat.
- De ce ati facut asta? intreaba curios.

-Pentru ca nu suport sa vad pe cineva ranind pe altcineva.

- Nu ar fi reusit sa ma raneasca, ingana el.

-Oricum eu nu am vrut sa te las sa te lupti cu el.

- De ce? irisii sai misteriosi si reci o fixara.

-Pentru ca pur si simplu imi pasa de cei din jurul meu.

- E bine ca mai exista in lume astfel de persoane.

-Zanele intotdeauna traiesc pentru altii si deloc pentru ele.

- La fel ca ingerii, ingana el.

-Mda, la fel. Spun eu.

Nu mai zice nimic, doar o priveste cu ochii sai reci.

-De ce ma privesti asa rece? Intreb eu.

- Asa privesc pe oricine.

-Ai o privire rece de parca as spune ca esti mereu suparat pe mine.

- Nu, nu sunt suparat, asa e privirea mea.

-Ah, bine. Spun eu.