Cea mai buna ascunzatoare

First topic message reminder :

Eu si Katrina ne jucam de-a va-ti ascunselea in parc cu alte zane. Era randul lui Katrina sa puna ochii. Celelalte zane se ascunsesera deja iar eu trebuia sa gasesc repede o ascunzatoare. Ma gandesc sa ma ascund acolo unde Katrina nici nu isi inchipuia sa caute. Asa ca ma micsorez si intru in urechea ei dreapta. Pentru mine acum urechea ei era cat o pestera. Pasesc incetisor, pasii mei gadiland-o putin dar ea nu isi inchipuI cauza acelor furnicaturi in ureche. Cand isi baga degetul in ureche sa se scarpine eu eram deja in fundul urechii langa timpan asa ca degetul ei n-avea cum sa ma ajunga. Le cauta si le gasi pe celelalte zane si acum incepu sa ma caute pe mine eu insa nici nu indraznem sa chicotesc desi imi venea a rade da nu vroiam sa ma dau de gol.

- Desigur, accepta ea imediat.

Mergem in laboratorul matusilor si incep sa o caut pe Sanara insa fara succes.

- Nu cred ca e aici, murmura ea.

-Mda, asa se pare. Spuse Katrina. Iesi apoi din laborator si mai lua inca un betisor de urechi si oglinda din poseta si incepu sa se scarpine in urechi mai bine si sa isi scoata ceara din urechi. Intai din urechea stanga apoi incepu sa isi soata ceara si din urechea dreapta. Cand scoase o mica sfera de ceara din urechea dreapta, o gasi pe Sanara prinsa in ceara de urechi.
-Am gasit-o pe Sanara. Spuse Katrina bucuroasa.

- A da? Unde era? zambi ingerasul.

-Era in urechea mea dreapta. La cat de mult a stat in urechea mea a fost prinsa in ceara.

- Wow, ce ascunzatoare..originala.

-Chiar ca originala. Acum sa ma duc la matusa Selene sa ma ajute sa o scoatem din biluta de ceara.

- Pot sa vin si eu? N-am nimic mai bun de facut.

-Desigur ca poti veni cu mine. Spuse Katrina.

- Perfect, atunci sa mergem, zambi ea.

Ajungem in laboratorul matusilor si o chem pe matusa Josephine aratandu-i biluta de ceara si povestindu-i ce s-a intamplat. Matusa Josephine incepu sa rada.
-Bine, o sa ma ocup mai tarziu de ea. Las-o sa mai stea inchisa sa se invete minte. Spuse ea punand biluta de ceara intr-o eprubeta si punandu-i dop de pluta, bagand eprubeta inapoi in dulapior.

- Oh, nasol de ea, ciripii micuta Blair in soapta.

Eu fiind inchisa in acea biluta de ceara care fusese pusa in eprubeta si eprubeta pusa in dulap, raman doar sa ma plictisesc de moarte.

- Cat o vor tine asa? o intreba curioasa pe Katrina.

-Pai depinde. pana vor termina ele programul de lucru. Apoi se vor ocupa de ea.

- Presupun ca va dura destul de mult...

-Pai cam dupa ora 16 se va ocupa de ea. Acum e pranzul, nu?

- Da, cam asa, raspunde ea.

-Atunci nu mai e mult. Spuse Katrina.

- Da, ai dreptate, spune ea.

-Ei bine, ce vrei sa mai facem acum pana la ora 16?

- Sincer nu am nicio idee in minte.

-Nici eu nu prea am idei.

- Am putea merge la cumparaturi, zice.