Cea mai buna ascunzatoare

Eu si Katrina ne jucam de-a va-ti ascunselea in parc cu alte zane. Era randul lui Katrina sa puna ochii. Celelalte zane se ascunsesera deja iar eu trebuia sa gasesc repede o ascunzatoare. Ma gandesc sa ma ascund acolo unde Katrina nici nu isi inchipuia sa caute. Asa ca ma micsorez si intru in urechea ei dreapta. Pentru mine acum urechea ei era cat o pestera. Pasesc incetisor, pasii mei gadiland-o putin dar ea nu isi inchipuI cauza acelor furnicaturi in ureche. Cand isi baga degetul in ureche sa se scarpine eu eram deja in fundul urechii langa timpan asa ca degetul ei n-avea cum sa ma ajunga. Le cauta si le gasi pe celelalte zane si acum incepu sa ma caute pe mine eu insa nici nu indraznem sa chicotesc desi imi venea a rade da nu vroiam sa ma dau de gol.

Prin parc se plimba si micuta Blair, imbracata in mod surprinzator in pantaloni scurt si maieu. Obisnuia mai mult sa poarte rochii, ori fuste, dar pur si simplu in ziua aceea simtise nevoia sa poarte ceva mai comod. Isi trece mana prin parul buclat continuandu-si mersul cu un mic zambet pe buzele rozalii.

Desi Katrina nu o cunostea personal totusi se gandi sa o salute.
-Buna! Spuse Katrina.

Tresare slab cand aude o voce necunoscuta.
- Oh, buna! ciripii ea pe vocisoara ei dragalasa.

-Eu sunt Katrina. Iar tu trebuie sa fii Blair. Mi-a spus sora mea despre tine. Ii spuse Katrina.
Insa eu nu ies afara. Raman in urechea surorii mele langa timpanul ei, avand grija sa nu fac nici un zgomot pentru a nu ma da de gol.

- Da, asa e, sunt Blair, zambi ea frumos. Nu stia ca Sanara are o sora.

-Acum eu ma jucam de-a v-ati ascunselea cu sora mera si niste prieteni de-ai ei. I-am gasit pe toti mai putin pe sora mea. Se ascunde destul de bine.

- Trebuie sa fie pe undeva pe aici, ciripeste ea.

-Uneori gaseste cele mai ciudate ascunzatori. Dar acum habar nu am ideie unde.

- Poate fi oriunde, se uita ea in jur.

-Chiar ca oriunde. Raspunse Katrina.

- O vei gasi totusi pana la urma! ii zambi frumos.

-Stiu ca o voi gasi dar imi da mult de furca.

- N-ar mai fi distractiv jocul daca ai gasi-o repede.

-Asta asa e. Dar nu e bine nici sa o caut jumatate de zi.

- Da, cu asta sunt de acord!

Sora mea se ascunde atat de bine incat o caut cu orele. In acest timp cat eu stateam ascunsa in urechea surorii mele, adorm acolo si in somn ma misc astfel creand niste mancarimi in urechea surorii mele. Sora mea se scarpina in ureche dar nu avea nici cea mai vaga ideie de unde proveneau mancarimile fiindca nu ma putu atinge, degetele ei fiind prea groase pentru a ajunge langa timpan, unde eram eu. Si cand ma atinse cu betisorul de urechi si ma trezise, eu ma feresc dandu-ma in spate. Fara sa imi dau seama ma impotmolesc in ceara de urechi si nu ma mai pot misca.

- Esti okay ? o intreaba nesigura Blair.

-Da, sunt bine. Doar m-a mancat putin urechea. Se intampla oricui. Spuse Katrina, nepasatoare.

- A, okay, credeam ca e ceva mai grav.

-Din fericire nu. Spuse Katrina. Si continua sa se gandeasca unde ar putea fi Sanara.

- Cred ca se afla acolo unde te astepti mai putin, spune ea.

-Unde m-as astepta cel mai putin, hm, in laboratorul de la subsolul palatului? Acolo inca nu am cautat. E ultimul loc in care nu am cautat. Spuse Katrina.
Eu deja nu ma mai puteam abtine. Incercam sa stau indiferenta. Dar faptul ca sora mea ma cautase ore in sir si nu ma gasise ma facea sa chicotesc. Dar totusi ma abtineam cu greu sa nu scot nici un sunet. Asteptam sa o aud dandu-se batuta.

- Poti incerca, ridica Blair din umeri.

-Atunci hai cu mine in laboratorul matusilor.