In portofel

First topic message reminder :

Era o zi de vara cand matusile mele lucrau la o noua potiune de micsorare. Cum Katrina era plecata, urma ca matusa Selene sa aiba grija de mine. Dupa ce matusa Josephine imi dadu sa beau din noua potiune, si observa ca aceasta are o reactie mai rapida si mai puternic decat celelalte, vroia sa masoare si timpul cat dureaza efectul. Spera ca efectul sa dureze mai multe zile. Dupa ce ma micsorasem, matusa Selene ma lua si ma baga in portofelul ei in buzunarelul plin cu monede apoi dupa ce inchise portofelul, tragand fermoarul il baga in poseta ei si trase si fermoarul posetei. Eram mult mai mica decat o moneda. Inaltimea mea era de 5 ori mai mica decat diametrul celei mai mici dintre monede si de 10 ori mai mica decat diametrul celei mai mari monede. Apoi matusa Selene isi aminti ca trebuie sa mearga la piata sa cumpere cate ceva.

-Imi plac atingerile tale.

- Ma bucur, ingana el.

-Iti place asa mult parul meu?

- Da, e moale si catifelat deci placut la atingere.

-Daca nu erai vampir te-as fi micsorat si pus in parul meu. Dar asa iti voi darui o suvita din par. Si da, stiu, poate ca am o obsesie cu micsorarea. De la mine a mostenit Sanara obsesia cu micsorarea. Spun eu chicotind.
-Eu am fost cea care i-a propus lui Josephine metoda de pedeapsa pentru Sanara atunci cand ea a rupt bagheta lui Hosephine, accidental. Am micsorat-o si am legat-o de crucea unui lantisor si am purtat-o asa cate o saptamana fiecare: Josephine in prima saptamana, eu in a 2-a spatamana si Katrina in a 3-a saptamana. Si asa rotatia asta a fost de 3 ori. Pana s-au facut 9 saptamani de pedeapsa.

- Pe mine tata cand ma pedepsea ma inchidea intr-o camera cu argint, ridica usor din umeri. E ca si cum ai pune un om intr-o camera in flacari.

-S-au cum l-ai pune pe Superman intr-o camera cu Kriptonita. Spun eu chicotind.

- Da, sau asa, clatina din cap.

-Ca veni vorba eu ma simt la fel daca in camera e varsata pe jos o parte dintr-o potiune fabricata din Kriptonita si Ekaradon.

- De ce? intreaba curios.

-Nu stiu exact dar acest amestec face rau zanelor. Pot fi la fel de slabite pana ajung ca oamenii sau si mai rau daca sunt contaminate ca aceasta solutie ajung ca niste oameni batrani care abia se pot misca cu viteza melcului.

- Aham , am priceput.

In curand roata se opri.
-Ne mai dam o tura sau ne dam jos?

- Cum vrei tu!

-Eu mai vreau o tura.

- Ok, murmura si dupa ce plati roata porni din nou.

Ma distram de minune.
-E asa de distractiv. Spun eu.

Sanara:

Simt cum iar poseta se invarte, si portofelul in care eram era supus centrifugii. Eu eram prinsa acum intre peretele buzunarului portofelului si buletinul matusii.

- Ma bucur ca-ti place.

Selene:
-Si eu ma bucur ca sunt cu tine.

Ii zambi buzele sale reci atingandu-i usor fruntea.

Cand ma saruta un zambet aparu pe fata mea care se transforma rapid intr-un chicotit.

Surase cand o auzi punandu-si moale mana pe spatele ei.

-Acum hai sa incercam trenul Express, ace Montagne-ruse.

- Sigur, cum doresti.

Merg inspre Montagne-ruse, si deschid poseta si iau portofelul cautandu-ma de ceva marunt insa o scot pe Sanara, tinand-o in palma.