Prin tinutul din Lunca

Era noapte. Zburam pe deasupra Tinutului din lunca. Aveam luminitele de la aripi aprinse. Luminietele aripilor mele se datorau a 3 ingrediente: praf de ciulini de mlastina, o substanta toxica lichida Ilios si praf de pe aripile de zana. Praful de pe aripile mele si Iliosul cresteau pe aripile mele, produse de organismul meu. Mie imi ramanea doar sa adaug praf de ciulini. Aripile mele se aprindeau singure la lasarea intunericului.
Petele albe de pe aripile mele erau de fapt locurile unde aripile mele detineau cosuletele in care se imbinau cele 3 substante. Petele mele straluceau noaptea.
Zburam la o altitudine de cateva sute de metri si aripile mele in aceasta noapte luminau la fel de puternic ca farurile unui avion sau elicopter.

Vântul bate tăios intrând cu uşurinţă prin hainele subţiri şi largi pe care am fost nevoită să le port mai mult decât aş fi vrut. Corpul începu să tremure incontrolabil, iar picuri de apă începură să se scurgă din părul meu. Îndepărtez cu grijă o şuviţă blondă ce se lipise pe chipul meu şi fără a mă putea abţine strănut zgomotos. Cu siguranţă mă paşte o răceală zdravănă.

Vantul se intetea din ce in ce mai tare, asa ca hotarasem sa mai micsorez din altitudine. Coborasem la o altitudine de 100 metri. O vad pe Cristina si incep sa o urmaresc, eu zburand, dar incercam sa stau in zbor la 100 metri si un pic in spatele ei, ca ea sa nu ma vada.

Continui să merg prin iarba destul de mare în care mă mai agăţam inevitabil, înjurând la fiecare pas făcut. Dacă nu mă aleg cu o răceală zdravănă după aventura asta înseamnă că sunt tare.

Eu care stiam locurile astea destul de bine observasem ca Cristina se apropie de o zona cu plante cu scaieti otravitori. Si risca sa fie intepata de ele. Ma apropii de Cristina si ajung la altitudinea de doar 30 metri, si imi maresc puterea de luminozitate a aripilor. Zona care era luminata de aripile mele, era cam cat un stadion de fotbal. Lumina era asa de puternica incat ziceai ca e luminata de 300 de reflectoare de cate 300 W fiecare.
Continui sa o urmaresc pe Cristina, luminandu-i astfel calea.

Privesc puţin ciudat lumina din faţa mea, dar continui să merg fără a mă interesa de sursa acesteia.

Continui sa ii luminez drumul pana ajungem la o intersectie de drumuri. Asteptam sa vad in ce parte o va lua.

Amara:

Era in intersectie cu cele doua arme dupa ea , caci vana pe cineva.

Daca ea nu lua initiativa, o luasem eu, luand-o la dreapta.

Apoi cand vad un inger decazut, ma speriasem.

- Nu-ti face griji, nu sunt pe urmele tale, ingana cand o vazu speriata, sprijinindu-si arma de umar.

-Vad ca esti inger decazut, ai aripile negre. Dar care e diferneta intre ingeri decazuti si demoni? in afara de cea evidenta ingerii decazuti au aripi negre desi tot seamana cu ingerii iar demonii au aripi de liliac si aduc mai mult a capcauni cu piele rosie la infatisare, aripi de liliac si coada cu varf de sulita.
De ce cand Dumnezeu a gonit niste ingeri din rai i-a impartit in ingeri decazuti si demoni? De ce biblia precizeaza de ingeri devazuti dar biserica spune si de ingeri decazuti si de demoni ca ar fi unii si aceeasi dar de fapt sunt 2 specii diferite?

- Demonii sunt creati in Iad si nu au legatura deloc cu Dumnezeu. Ingerii decazuti au fost candva Ingeri normali, dar au fost izgoniti din Rai din cauza a ceva rau ce au facut. Ingerii n-au voie sa omoare spre exemplu. Eu am facuto si asa am decazut. Suntem specii foarte diferite, un inger decazut va fi tot timpul mai puternic ca un demon, pentru ca, candva, noi am fost ceva Sfant, ceva facut de Dumnezeu , iar abilitatile noastre sunt mai puternice. Chiar daca am decazut o parte din abilitatile de vindecare, de exemplu, inca au ramas. Si pentru propriul corp ,dar si pentru altii. Demonii practic il slujesc pe Diavol, noi suntem ai nimanui, suntem renegati, sortiti pe veci sa avem aceasta soarta fara scop pentru greselile pe care le-am facut ca sa decadem.

Sanara:

-Am inteles. Apropo eu ma numesc Sanara sunt printesa zanelor. Probabil te intrebi ce cauta o printesa noaptea prinzonaasta fara garzi regale dupa ea, nu-i asa? Ei bine, nu obisnuiesc sa iau garda dupa mine fiindca nu am de cine sa ma tem. Fiindca stiu ca tot ceea ce fac ca printesa fac bine si nu dezamagesc pe nimeni.

Isi indoi spranceana si o privii usor sceptica.
`Eu n-as fi asa de sigura in locul tau ca nimeni nu iti doreste rau. Oricat de bine ai domni peste orice regat intotdeauna exista cineva care sa iti vrea capul dezlipit de pe umeri, asa ca ai grija.`
Nu se referea la propria persoana, devenise impasibila acum mult timp si nu mai avea nici macar ura in sistem, niciun fel de sentiment, asa ca nu dorea nici rau, dar nici bine nimanui.