O zi minunata

Era o zi de vara insorita. Eu pregatisem in gradina langa turnul castelului, flota mea de avioane si elecoptere de jucarie, teleghidate. Matusa Selene merse in varful turnului castelului la punctul de observatie, transformandu-l astfel in Turnul de Control. Katrina era jos la sol cu telecomanda unui avion in mana iar eu eram micsorata, ca sa incap intr-un avion de jucarie. Urc la bordul unui avion. Apoi observ ca in avionul de jucarie, mai ea si matusa Josephine, imbracata in stewardesa. Ea vine si imi pune centura de siguranta. Avionul reda in cele mai mici detalii un model de avion autentic. Katrina apasa un buton de pe telecomanda si motoarele avionului pornira, acesta luand-o inainte si decoland usor. Eu priveam pe geam. Era o priveliste minunata sa admir Gradina Florilor dintr-un avion de jucarie.

Natalie trece in fuga pe langa castel si pe langa avion, avand o rochie alba patata se sange fasciata. Fuge asa de tare de parca diavolul insa ar fi urmarit-o.

Avionul se inalta, trecandu-i razant pe deasupra capului.

Continua sa fuga pana se impiedica si cazu destul de tare.

Cand matusa Selene vazu asta, ii dadu indicatii lui Katrina care aduse avionul langa Natalie. Din avion ies eu si matusa Josephine. Fiind atat de mici ne urcam pe trupul lui Natalie.
-Hei, esti bine? O intreb eu.

- Hmm, da, oarecum, raspunse agitata, uitandu-se speriata in jur.

-Hei, nu fi speriata. Noi suntem doar niste zane.

- Nu mi-e frica de voi, ci de demonul care ma urmarea.

-Ei bine se pare ca a dat bir cu fugitii de cum a mirosit praf de zana. Daca il mai prindem pe aici o sa ii aratam noi. Spuse matusa Josephine.
-Ce zici vrei sa te joci cu noi? O intreb eu. Si ca sa fiu mai amuzanta, fac tumba pe pieptul lui Natalie. Apoi merg pe trupul lui Natalie cu pasi marunti si unde vedeam julituri presaram cate o lacrima de unicorn, acestea vindecandu-se instantaneu. Dupa intru pe sub hainele ei, gadiland-o.

- Multumesc , zambi Nat. Ce fel de joc? intreba apoi.

-Pai daca vrei sa joci si tu rolul unui pasager in avionul nostru sau poate vrei sa joci rolul copilotului stand langa Katrina la ghidarea avionului prin telecomanda. Sau ce ar fi sa fii tu pasagera si eu ghidul tau. Si ne imaginam o excursie prin curtea castelului cu avionul.

- Mi-ar placea sa fiu pasager, zambi ea.

-Bine, atunci. Spun eu. Si Katrina care auzise conversatia, scoase din poseta o sticluta cu potiunea micsorarii.
-Gura mare. Spuse Katrina.

- Bine, spune si deschide gura.

Katrina ii turna cateva picaturi pe limba.

Natalie se micsora imediat.

Katrina o apuca intre degetul aratator si cel mijlociu de la mana dreapta si o ridica pana la nivelul ochilor ei.
-Ce dragalasa esti. Spuse ea. Apoi o duse aproape de avion lasand-o jos.
-Poti intra in avion. Sanara si matusa Josephine vor veni si ele imediat. Spuse ea.

- Bine, ciripii pe o voce caraghioasa si urca in avion.

In curand ajung si eu la avion si intru in el.
-Buna, Natalie! Cum e sa fii mica? Apropo ai mai fost micsorata vreodata sau acum e prima data?

- Am mai fost micsorata, prietena mea cea mai buna din copilarie era vrajitoare.

-Si cum a fost atunci? Imi povestesti si mie? Sunt curioasa. Si mai sunteti prietene sau ce s-a intamplat?

- Da, mai suntem dar ne vedem mai rar. Ne jucam de-a v-ati ascunselea cu mai multe zane si vrajitoare si prietena mea a zis sa ne micsoram ca sa ne vor gasi mai greu.

-Aha. Ma gandeam ca te micsorase ca sa te foloseasca pe post de papusa.

- Nu, pe asta nu a facut-o niciodata.

-Pentru sora mea am fost de nenumarate ori papusa ei.