Save me right now!

First topic message reminder :

Intuneric. Nicio imagine redata de retina, nici macar un punct de lumina, nimic, doar negura absoluta. Niciun simt nu functioneaza, niciun cuvant auzit, se simte doar pierdut intr-un abis. In cele din urma incepe sa simta o rafala de vant pe piele, mirosul propriului sange si in cele din urma deschide si ochii, vazand coroanele unor copaci. Se priveste, e legat de scoarta unui copac gros cu niste sarme din argint, Marai gutural, cautand faptasul cu privirea.
- Acum, scumpule, ca te-ai trezit, putem vorbi, aude vocea ragusita si prea bine cunoscuta a lui Rhea.
- Ce naiba?!
- Cum tu ma eviti si nu ai niciodata timp de mine a trebuit sa te oblig. Uite ce e Kol, nu e femeie pe lumea asta care sa te iubeasca mai mult ca mine. Noi doi suntem facuti unul pentru celalt.
Se apropie de el si il saruta usor pe gat. El incearca sa o impinga, dar nu are cum fiindca e legat.

- Ei, mai sa fie, ce tensionata a devenit atmosfera, murmura el sec.

-Ceva obisnuit pentru mine si Kail

- Da, asta asa e, aproba scurt.

In fata mea aparu plutind cartea de vraji avand lipita pe coperta un biletel

Aparusem brusc langa Cristina.
-Banuiesc ca fratele tau a lipit biletelul pe ea, nu? O intreb pe Cristina.

-La cat de lenes este cu siguranta

Eu incep sa chicotesc.

I-au cartea in mana si dupa ce citesc biletelul il mototolesc si il arunc undeva prin camera.

Kol se aseza pe canapea, aprinzand tv-ul.

-Stii, Cristina de fapt nu pot sta mult. Vorbim despre asta data viitoare cand ne intalnim. Am plecat. Spun eu si dispar repede.

-Wow da e grabita nu gluma,spun eu trantind cartea pe o masuta

- S-o duce la iubitu' ei, dadu el din umeri.

-Probabil,raspund eu urcand scarile

- Unde te duci? o urmari el cu privirea.

-Pana in camera mea sa ma schimb,raspund continuand sa urce scarile

- Aha , bine, te astept aici , replica schimband canalul.

Măresc pasul răsfoind cartea de vrăji. Ajung destul de repede în faţa camerei mele şi deschizând uşa intru fără a mă uita prin jur. Închid brusc cartea şi o arunc pe pat deschizând uşile mari ale dulapului. Aleg de acolo o pereche de pantaloni scurţi din blugi şi un maieu luat la nimereală şi mă îmbrac rapid cu ele. Las vechile haine pe pat chiar lângă carte şi ies din cameră pornind către living.

Ii suna telefonul si dadu sonorul mai incet la televizor, indreptandu-se de spate si apoi raspunse. Nu spunea nimic special, decat niste aha-uri seci, pana ce la un moment dat zise:

Cobor lenes scarile şi privind indiferenta prin jur oftez silentios indreptandu-ma spre canapea. Ating usor cu mana spatarul catifelat al acesteia si ma trantesc pe ea fara nici o grija, indreptandu-mi toata atentia asupra ecranului televizorului.