One day in heaven, one day in hell

First topic message reminder :

Tinand niste plase nu foarte usoare in maini Leloush mergea abia tarandu-si picioarele prin mall, in timp ce Katherine topaia langa el. Ofteaza usor, muscandu-si buzelem palide.
- Urasc asa de mult cumparaturile.
- Atunci de ce ai venit cu mine? il prinde ea vesela de brat.
- Nu te pot lasa singura, cine stie in bratele cui ajungi, comenteaza nemultumit.

-Atunci hai sa disparem de aici repejor pana nu se prinde Katerine de ce planuim si sa aparem la licitatie. Ii spun eu telepatic.

- Katherine, trebuie sa plecam ... undeva, e urgent, bine? spune el si o prinde pe Sanara de mana mergand spre iesirea din mall.

Mergem spre iesirea din mall. Eu trag cu coada ochiului la Katherine si la ceilalti din mall.
-Nu ar fi bine sa te uiti inapoi. Spun eu chicotind.
-Pe langa ca Katherine pare prea suparata ca ma tii de mana, se pare ca niste paparazzi isi freaca mainile de bucurie pe faza asta. Un ampir si o zana tinandu-se de mana.

- Vai, o sa ajung pe prima pagina a ziarelor, cat de emotionant, murmura amuzat. Si Katherine o sa-mi crape capul cand o sa ajung acasa.

-Nu vei ajunge pe prima pagina a ziarelor. Voi avea eu grija de asta. Spun eu. si scot bagheta magica pe care o indrept inspre paparazzi si o flutur cu arful spre ei, rostind o vraja: Shrinka dink, shrinka dank, shrinka dunk, veti fi mici ca niste furnici.
Vad cum vraja mea ii micsoreaza si apoi incep sa rad in hohote.

Leloush clipeste des, repetitiv, dar nu are nicio reactie.

-Nu te teme. E doar o vraja temporara. Dureaza cam vreo 3 ore. Suficient cat sa nu ne mai ajunga din urma.

- Pai si cand vor redeveni oameni nu vor avea pozele?

-Dar au apucat sa faca poze? Atunci sa mai fac o vraja. Spun eu. Si arunc un nor negru asupra aparetelor lor foto si video.
-Cam gata. Cred ca s-a sters tot ce era pe hardisk-urile si pe filmele aparatelor.

- Atunci e perfect, sa mergem pana nu vine Katherine si se prinde de ce vrem sa facem.

Mergem repede la licitatie.

- Crezi ca am ajuns la timp? intreba in soapta.

-Cred ca da.

- Ihi, bine, isi strange buzele unele in altele.

-Deocamdata se licitau alte bijuterii si in paralel era organizata o expozitie cu bijuteriile ce urmau sa se liciteze. Si era si un postament amplasat in mijlocul celorlalte, unde era acel diamant mare.
-Uite-l. Spun eu. Apropo, ce ai zice ca pana la sosirea momentului sa facem ceva cu aspectul tau? Ce ai zice de un costum scump si de niste ochelari de soare si o valiza diplomat? Asta ca sa nu se stie identitatea ta reala. Iar eu as putea sa port o rochie eleganta. Ma gandeam sa luam aspectul unor agenti secreti guernamentali si sa ne facem aparitia in sala de licitatii abia cand in boxe vom auzi ca licitiatia pentru diamant e spre sfarsit si sa oferim suma cea mai mare. Dar apropo de asta, cat de bogat esti? Daca ar ajunge licitiatia la sa zicem 200 miliarde dolari sau 200 miliarde euro?

- Dar de ce sa ma deghizez cand nu ma cunoaste nimeni? Si sunt foarte, foarte bogat.

-Daca dam peste alti paparazzi? Aici nu mai pot arunca o alta vraja. E prea multa lume. Si nu vreau sa afle Katherine de surpriza pe care i-o pregatim.

- N-o sa afle, nu are cum sa ajunga aici.

-Ei sigur sunt deja aici la licitatie.

- Eh, asta e, dadu el usor din umeri.

-Am eu grija de tot.

- Si cum ai de gand sa faci asta?

-Pai ziceam doar sa fac sa ne apara niste haine de agenti secreti pe care sa le imbracam.

- Prefer sa raman asa cum sunt.

-Bine, cum doresti.