The Hitman : Pure evil !

First topic message reminder :

Cu o punga mare de popcorn intr-o mana si un suc in cealalta Rose inainta pana la locul ei, uitandu-se din cand in cand la Kol care mergea mai mult in sictir. Se asezara la locurile lor, tanarul privind-o ironic.
- Nu pricep o chestie, de ce naiba consumi chestiile alea? Nu-ti tin nici de foame, nici de sete.
- Asa e, dar le simt gustul si-mi place. Acuma taci, incepe filmul.
Intr-adevar Rose avu dreptate si filmul incepu cu niste impuscaturi, doar era un film de actiune.

-Vezi tu de cand eu si Kail eram mici mama si parintii mei mereu plecau cu probleme cu consiliul si noi de atunci am fost afectati de asta pentru ca simteam si noi lipsa lor si mereu ne dorisem afectiunea din partea cuiva.Dupa ce mama si tata au murit ne-am mutat pe Terra unde noi doi am fost ciudatii din oras cum ne numeau toti si nu aveam prieteni sau iubiti ori iubite.Cu timpul am invatat sa nu fiu asa si sa nu imi mai arat sentimentele si am reusit ca in multe momente in care nu stiu poate imi vine sa plang sau poate ca nu mi-e bine sa arat ca sunt in regula si ca nu am nimic.De asta eu si Kail nu ne prea aratam sentimentele pentru ca mereu am fost ciudatii orasului pe Terra acei doi frati cu care nu trebuie sa te imprietenesti,spun eu plangand fara sa pot opri asta

OOC: "mama si parintii mei". Pai parintii sunt mama si tata. Puteai sa spui doar: "parintii mei" sau ai vrut sa spui "matusa si parintii mei"?

- Of, imi pare rau sa aud asta, spune trist, luand-o in bratele sale si mangaind-o pe par, incercand s-o consoleze.

-Chiar daca uneori spuneam ca il urasc pe Kail asta nu era adevarat pentru ca el a fost singurul care a fost alaturi de mine cand am avut nevoie

- Am sa fiu si eu alaturi de tine oricand ai nevoie daca imi permiti, ii sopteste mangaindu-i un obraz.

-Da,spun eu incercand sa nu mai plang

- Totul o sa fie bine, da? ii spune pe un ton bland, stergandu-i cu grija lacrimile.

-Da,acum cred ca ar trebui sa plecam acasa ca s-a facut cam tarziu

- Bine, cum vrei tu.

-In plus din cate imi amintesc in seara asta ai o intalnire

- Nu am de gand sa ma duc... in felul asta va incepe sa ma urasca, apoi sa nu mai simta nimic si apoi ma uita si scap. Planul perfect, nu?

-O sa te urasca,dupa o sa planga si o sa fie trista,va fi iar foarte trista din cauza ta si dupa ceva timp nu te va mai iubi

- Da sau asa... in orice caz rezultatul va fi acelasi, murmura si o lua de mana aparand amandoi in living.

-Iti spun eu ca asa va fi,am trecut prin asta si stiu ce zic

Nu mai zice nimic, doar o priveste fix in ochi.

-Maine te va uri atat de tare incat nu cred ca o vei mai vedea

- Asta e bine, cred... nu e sanatos pentru nimeni sa tina la mine.

-Pentru ca ai multe defecte?

- Da.... si pentru ca sunt un prost si mereu ii ranesc pe cei din jur, isi lasa in jos privirea.

-Nu e adevarat Kol si in plus oricine mai poate gresi si poate rani pe cei din jur.Asta nu e un lucru atat de rau

- Crezi? isi ridica privirea intalnind-o pe a ei.

-Da eu chiar cred asta Kol

- Ma bucur atunci, sopteste pe o tonalitate destul de joasa.

-Si eu gandeam candva ca tine,dar am vazut adevarul

- E bine ca l-ai vazut, rosteste incetisor, cu o urma de zambet pe buze.

-Si acum se pare ca trebuie sa-l vezi si tu