It's so hard to be alone

Se plimba printre copacii inalti, cu mainile la spate, pasind calm si incercand sa-si aduca aminte... de prieteni, de parinti... insa avea doar un gol imens in cap, era singur, atat de singur. Adancit in gandurile sale nici nu se uita pe unde merge si se izbi puternic de cineva.

Era destul de tarziu, cerul era rosu parca pictat. Insa era placut afara perfect pentru o plimbare. Pierduta printre ganduri si printre copacii inalti. Se gandea ca nu e nimeni prin aceste locuri asa ca nu era atenta si se izbi de cineva.
-Scuze vina mea, spuse ea privind in jos

- Nu, nu, e numai vina mea, nu m-am uitat pe unde merg, isi duce el o mana dupa cap. Te simti bine, te-ai lovit? o privi el ingrijorat.

-Da sunt bine, nu e nimic. Nu ma asteptam sa dau de cineva prin locurile astea.

- Sincer nici eu. Credeam ca sunt aici de unul singur.

-La fel si eu, dar e placut sa stiu ca nu sunt singura care la ora asta umbla singura prin padure

Zambeste finut, privind-o atent.
- Aaa, nici nu m-am prezentat, zice deodata pleznindu-si fruntea. Caleb Rivers, incantat, zice si ii saruta galant incheieturile degetele apoi ii dadu drumul mainii ei.

-Eu ma numesc Barbie, incantata de cunostinta, spuse ea zambind

- Chiar ti se potriveste numele, surade privind pletele ei blonde. Hm, vrei sa facem o plimbare?

-Multumesc, da mi-ar placea sa facem o plimbare, spuse ea zambind. Si de unde esti?

Incepu sa paseasca ducandu-si mainile le spate.
- M-am nascut pe Terra, in Anglia si m-a crescut acolo o vrajitoare. Apoi m-am mutat aici in Utopia, locuiesc intr-un castfel foarte vechi. Dar tu?

-Poi eu sunt un demon adica asa ar trebui sa fiu, insa un vrajitor a pus pe mine un blestem si acum sunt jumatate zana, deci nu stiu chiar ce sunt. Si familia ei bine, ce demon si-ar dori o fica ca mine, asa ca locuiesc cu o prietena intr-o casa la marginea orasului.

- Am inteles... murmura el usor ganditor. Dar acest blestem nu se poate desface?

-Am incercat deja, am vorbit si cu vrajitorul care a pus blestemul insa nu se poate face nimic. Dar e bine si asa, sunt diferita si imi place

- N-am mai intalnit pe nimeni pana acum jumatate zana jumatate demon, e cel putin interesant. Eu sunt doar un vrajitor mediocru.

-E bine sa fii vrajitor nu te subestima, vrajitorii toti sunt puternici

- Da, stiu ca sunt puternic, dar nu am nimic special fata de ceillalti vrajitori, surade privind-o printre gene.

-Daca nu ai inca ceva special o sa gasesti, si ai sa vezi ca nu ai motive sa te simti inferior. Colectioneaza maturi, spuse ea razand,

Rase lasandu-si capul pe spate.
- N-am nevoie de o matura sa zbor, o simpla vraja de levitare e suficienta.

-Si mai spune-mi ceva despre tine

- Ahm, bine, rosti usor ganditor la ce ar putea sa zica. Imi plac locurile pustii, izolate, linistete, sunt o fire calma, intelegatoare... nu am prea multi prieteni si nici dusmani fiindca m-am descotorosit de ei. Daca vrei sa mai stii ceva anume intreaba-ma...

-Ai prieteni aici? Sunt o multime de creaturi minunate

- Da, am cativa....vrajitori, elfi si demoni, raspunde zambind finut. Tu ai prietene aici?

-Da, cam pe toata lumea din jur, printre care sunt si persoane speciale care ma ajuta oricand

- E bine sa ai multi prieteni, nu te plictisesti niciodata, isi da el cu parerea.