O zi obisnuita

Ashley se plimba plictisita prin desert.Tocmai il omorase pe ultimul ei dusman facand sa para ca este o sinucidere si acum se plimba nisipul intrandu-i prin sandalele albe fara toc pe care le purta.Ii facea placere sa simta nisipul fin cum ii atinge picioarele.Era liniste in jur,dar prefera linistea decat galagia orasului.

Linistea nu dura insa mult caci se auzira niste focuri de arma. Era desigur 47 care mai linsea cativa asasini platiti care voiau sa-l omoare. Aparu in raza vizuala a fetei cu tricoul patat de sange si o taietura pe obraz.

Auzi focurile de arma si il vazu pe acel barbat,dar nu fu deloc surprinsa si chiar nu avu nici o reactie ea fiind deja obisnuita ca astfel de chestii.

Un tip ii sare in spinare, punandu-i cutitul la gat. Acesta il loveste cu pumnul in fata, individul cazand la pamant. Se roteste pe calcaie si trage doua glonte in el nimerindu-l in cap si-n inima.

Fiind aproape de locul acela o picatura de sange ii sari pe obraz.O lua usor cu degetul si se uita la ea o secunda.
-Hmmm sange de demon,nu am mai vazut de mult,spune ea rece

- Ai vazut acum, spune pe vocea sa inghetata intorcandu-se cu fata la ea.

-Nu ca as fi avut nevoie sa vad iar,spun stergandu-mi sangele de pe obraz si deget

- Scuze atunci, spune acesta tafnos tinand in continuare arma in mana pentru orice eventualitate.

-Scuze acceptate,spun eu dupa care continui sa merg

Nu mai zice nimic si isi trece palma peste obrazul insangerat vrand sa se curete.

Nu merg mult ca in fata mea apare un demon care vrea sa ma atace
-Eu nu as face asta in locul tau
Demonul se apropie destul de mult,iar eu in momentul ala scot un cutit special pe care i-l infig in inima acesta murind.Scot cutitul si incep sa-l sterg cu o batista de sangele acela.

- Frumoasa crima, zice acesta sec privindu-si degetele ce purtau o urma de rosu.

-Nu e prima si nu va fi nici ultima,spun inca curatand cutitul

- Pacat, domnisoarele nu arata bine savarsind crime.

-Ori omori ori esti omorat,spun eu terminand de curatat cutitul

- Cam asta-i regula junglei, nu? surade clatinand din cap.

-Da,iar cand nu ai pe nimeni care sa te apere trebuie sa inveti sa lupti,spun intorcandu-ma catre el

- Nu pari a fi tocmai o persoana fara aparare acum - in prezent, murmura acesta.

-Viata m-a invatat ca niciodata nu trebuie sa fi fara aparare

- Asa e, trebuie ori sa te aperi singur ori sa ai pe cineva care s-o faca in locul tau.

-Uneori chiar ma bucur ca nu am pe nimeni alaturi,spun asezandu-ma pe o duna de nisip

- De ce nu ? Crezi ca te-ar trada? intreba in timp ce incerca sa-si curete degetele.

-Nu doar ca o data ce ai pe cineva drag langa tine vine un prost si omoara aceea persoana ceea ce rezulta suferinta

- Nu ai de unde sa stii ca persoanele dragi vor fi omorate mereu, clatina el din cap.

-Oricum familia mea este moarta de mult si la fel si cei care i-au omorit