La plaja

-Ma gadila buricul. Spun eu printre chicoteli.

- A, probabil din cauza Sanarei.

-Da, sigur din caza ei. Dar imi place. Si stiu ca si ei ii place sa stea acolo. Spun eu apoi observ ca gadilaturile inceteaza. Stiu ca Sanara se culcase. Continui sa admir peisajele. Tocmai treceam peste Aquapark.

David se uita si el la peisaje.

In curand telegondola ajunge la inaltimea maxima apoi incepu sa coboare in linie oblica.

- Ma asteptam sa mearga si mai sus.

-E telegondola nu telecabina. Inaltimea maxima e 350 metri.

- Mhm, nu stiam asta.

-Telegondola se opri in statie si noi coboram. Cum statia telegondolei era la doar 20 metri de plaja mie imi vine pofta de a merge in apa. Uitasem de Sanara. O data ajunsa pe malul marii beau potiunea care ma transforma in sirena ca sa pot inota si dincolo de gamandura, uitand insa sa o scot pe Sanara din buric intai. Picioarele incepu sa mi se transforme in coada de peste si coada de peste ajunse pana peste buricul meu, pana la mijlocul pieptului.
-Ups. Am uitat sa o scot pe Sanara din buric si acum e prea tarziu. De fapt nu ca ar fi prea tarziu, o voi putea scoate cand voi reveni la normal. Doar ca pana atunci, ea e prinsa in carnea cozii de peste. Si cred ca totusi va putea supravietui. O zana nu moare asa usor.

- Si daca tot moare? intreba David sec.

-Esti vrajitor nu? Vrajitorii au si ei telepatioe, nu? Pot contacta o zana telepatic, nu? Contacteaza-o si vezi cum se simte si te vei lamuri. Noua nu ne trebuie casca si microfon dar tin tot timpul legatura cu ea. Daca e sa i se intample ceva am la dispozitie vrajile de urgenta. Dar tocmai de asta sunt numite de urgenta fiindca se folosesc doar in cazuri de urgenta. Altfel Consiliul Zanelor ne-ar pedepsi cu munca infolosul comunitatii ani de zile. Iar la noi munca in folosul comunitatii inseamna munca grea la care o zana nu e obisnuita cum ar fi lucru in mine sau alte treburi grele de barbati.

- Bine...
Sanara, esti in regula? o intreba telepatic pe zana micsorata.

Sanara:

-Da, sunt bine. Doar ca miroase rau a peste, dar rezist. Ii raspund eu telepatic.

Bine, daca asa zici.
- E in regula.

-Normal ca e in regula. Spuse Selene.

- Voiam doar sa ma asigur.

-Ei bine eu nu i-as face rau lui Sanara.

- Da, asa este, aproba el.

Ii zambesc si intru in apa marii incepand sa innot.

Ramase pe sezlong.

Innot si profitand ca sunt sirena pentru ceva timp chiar ma scufund la adancime mare.

Inchide ochii relaxandu-se.

Dupa ceva timp ies la suprafata, si redevin zana apoi intru iar in apa si spal namolul de pe mine, scotand-o pe Sanara. Era teafara si nevatamata.

Ramane aproape nemiscat ca o statuie.

-Ce ai patit? Il intreb eu.
-Arati de parca ai vazut o fantoma sau un monstru marin.