O calatorie prin trecut

Cristina statea in gradina si admira natura neavand ce face in acel moment.Stand asa pe o bancuta brusc o lumina puternica veni de undeva din departare si se mari din ce in ce mai mult.
Inchise ochii din cauza puterii luminii si cand ii deschise vazu ca nu se mai afla in gradina ci intr-o camera decorata in stilul anilor 1960 ea purtant o rochie ca cele de pe vremea aceea.

Undeva nu departe de tanara se afla si Enrique, intors in timp. Era una din puterile sale preferate. Era imbracat conform vremii respective pentru a nu atrage atentia.

-Nu credeam ca am sa mai vad acest loc,spun eu ridicandu-ma de pe pat si iesind de usa camerei

Saluta cateva persoane care trecura pe langa el desi nu le cunostea - din politete.

Ies afara din palatul care imi era atat de cunoscut si dau se o persoana pe care chiar nu voiam sa o mai vad.

Se aseaza jos, pe pamant, sprijinindu-se de trunchiul unui copac si ducandu-si mainile sub ceafa, vrand sa se relaxeze.

Ignora persoana care in acest timp ii era logodnic si incepu sa se plimbe fara sa ii pese daca acesta o urmeaza sau nu

Inchide ochii relaxandu-se in timp ce fredona ceva.

Ma uit putin in spate si vad ca Eduard cel ce imi era logodnic in perioada aceasta se tinea dupa mine.
-Ai putea sa ma lasi sa ma plimb singura?
-Am primit ordine clare sa nu te las singura

Auzi niste voci pe fundal, dar nu le baga in seama.

-Bine daca ai de gand sa stai toata ziua dupa mine nu ai decat,spun eu continuand sa ma plimb

Deschide ochii privind visator cerul.

-Oricum nu o sa mai stai mult pe aici,spun eu in soapta fara ca acesta sa ma auda si continuand sa ma plimb

Se ridica intr-un final incepand sa se plimba fara o tinta anume.

-Eduard te cheama tata la palat,spun eu inca plimbandu-ma sperand sa scap de el
-Daca m-ar fi chemat ar fi trimis pe cineva
Continui sa merg mirandu-ma ca este mai destept decat imi aduceam eu aminte

Continua sa mearga cu pasi mici, admirand imprejurimile.

Continua sa mearga chiar daca nu ii placea cand cineva o tot urmarea

Se opreste la un moment dat ducandu-si mainile dupa cap si privind absent cerul.

Mergand trecu pe langa un tip ce privea cerul,dar isi continua drumul si dupa doar cativa pasi Eduard disparu brusc din spatele ei

Zambeste euforic mergand apoi cu pasi saltati, aratand ca un copil pus pe sotii.

-In sfarsit am scapat de el,spun eu cu voce tare continuand sa merg

Auzi un glas pe fundal si se intoarce pe calcaie sa vada cui ii apartine.

Brusc in fata mea apare Eduard speriindu-ma.Ma apropii de el si ii dau o palma dupa care imi continui drumul.
-Hai mai Cristina ca nu am vrut sa te sperii
-Da sigur voiai doar sa ma surprinzi

Surase cand vazu scena, apoi mearsa mai departe.

-Abia astept sa scap de tine si sa ma intorc inapoi in timpul meu,spun continuand sa merg