Varsarea unei potiuni nu aduce niciodata nimic bun

First topic message reminder :

Ma aflam in laboratorul matusii unde nu prea aveam voie sa intram.Tocmai venisem de la scoala urmand sa ma intorc pentru ora de potiuni.
Matusa era plecata pentru cateva zile la o sedinta ce se desfasura intr-un oras care se afla la cateva zile de aici.
Profitand de ocazia ca aceasta nu se afla acasa am intrat in laborator si pentru ca altfel nu se putea a venit si Kail la fel de curios ca si mine.Matusa ne zisese clar sa nu ne atingem de nimic din dulapul de pe perete stang asa ca eu stateam si ma uitam pe o carte de vraji foarte veche si pe care inca nu o vazusem.
Citind brusc aud cum ceva cel mai probabil din sticla cade pe podea si se sparge si o lumina inunda camera.Dupa ce lumina se risipi si reusesc sa vad ceva imi ridic ochii din carte vazand-ul pe Kail stand langa dulapul de care nu aveam voie sa ne apropiem si pe jos o sticla cu o potiune din dulap acolo ramanand un loc lipsa.
Dupa cateva secunde toate obiectele din camera incep sa se miste si sa prinda viata avand ochii,gura si nas si putund vorbi.
-Kail asta nu e de bine,spun eu uitandu-ma uimita in jur

-Ma tenteaza mai mult prima varianta

-Iti dau eu potiune de micsorare sau ai tu? Si vreau sa te micsorezi sa ai maxim 3 centimetri inaltime si 21 grame.

-Am eu potiunea,spun scotand sticluta si band potiunea din ea

Cand Cristina ajunge mica pe cat vroiam eu, o iau in palma si ma asez in pozitie de zbor, zburad la 2 metri de pamant. Apoi o pun pe spatele meu.
-Si vrei sa vezi peisajele? cum se vede lumea de la o altitudine mare sau nu tii neapart la asta? Daca nu, atunci fii draguta si intra sub rochia mea, sa stai direct pe pielea mea, chiar intre aripi, acolo unde ele ies din pielea mea. Dar daca vrei sa vezi peisajele, va trebui sa stai langa ceafa mea si sa te tii de colier. Astea sunt cele 2 variante de a fi in siguranta pe spatele meu. Alege una din ele inainte sa imi iau zborul cu viteze supersonice.

-Aleg prima varianta,spun eu facand exact asa cum imi zisese

O simt cum intra pe sub rochie si ma gadila pe spate pana ajunge la radacina aripilor.
-Sunt foarte bucuroasa ca ai ales varianta asta. Ii spun eu, simtind-o cum se asezase intre radacinile aripilor mele. Apoi ma inalt la 600 metri in aer si incep sa zbor pe orizontala spre acea insula. Dupa cateva miinute de zbor ii spun:
-Sper ca te simti confortabil acolo.

-Sunt obisnuita sa stau in locuri cu mult mai inconfortabile

-Nu ti-am spus pana acum dar mie imi place cand cineva sta sub hainele mele, direct pe pielea mea.

-Suna ciudat chestia asta

-Pentru tine poate parea ciudat, dar pentru mine nu prea pare asa ciudat. Spun eu apoi incetinesc la o viteza de croaziera la doar 800 km/h .
-Acum am incetinit la viteza de croaziera Am facut aceasta tocmai pentru a iti permite sa te plimbi pe spatele meu pe sub rochia mea, fara sa sa ai vreun risc. Spatele meu trebuie sa fie suficient de lat pentru tine sa te poti plimba ca si cum ai face-o cand esti in avion.

-Chiar nu era nevoie sa faci asta pentru ca eu sunt ceva mai lenesa si de obicei in calatorii ca aceasta prefer doar sa stau si sa astept sa ajungem in locul stabilit

-Bine atunci. Spun eu incepand sa accelerez, batand mai puternic din aripi. Depasesc iarasi viteza sunetlui. Ajung chiar de data asta sa zbor cu peste 2000 km/h. Dupa 3 ore, incep sa incetinesc treptat putin cate putin astfel incat in timpul franarii de la acea viteza sueprsonica mai parcurg inca 1000 km Pana ajung sa incetinesc la o viteza de doar 200 km/h, cele 2 insule vazandu-se in fata cu 2 palate care se inalta cate unul in centrul fiecarei insule. Una avea palatul alb cealalta avea palatul negru. Survolez insula cu palatul alb si apoi ma opresc ca un elicopter in aer, batand inca puternic din aripi, ca sa raman in aer. Apoi aterizez in picioare.
-Am ajuns. Ii spun eu lui Cristina.

Fara a mai spune ceva cobor pe pamant totul parand imens pentru mine.Scot potiunea si o beau revenind la dimensiunea mea.

OOC: Ar trebui sa specifici ca era vorba de potiunea maririi, sau poate ai considerat ca e de la sine inteles, asa-i?

BIC:

-Deci ti-a pacut sa calatoresti pe spatele meu sub rochia mea?

-Sincer a fost o experienta chiar unica

-Intradevar unica fiindca foarte rar se gasesc zane care sa te lase pe spatele lor sub rochia lor. Cele mai multe care accepta sa te duca in spate, prefera sa stai la gatul lor si sa te tii de lantisorul pe care il poarta ele.

-Si acum ca am ajuns pe acest insule pe unde ar trebui sa o luam ca sa ajungem la acel vrajitor?

-Pai ar trebui sa o luam pe plaja asa de-a lungul falezei pana la castel. Si exista o carare pavata cu pietre de marmura care e duce pana in Piata Centrala si de acolo o carare de pamant ce duce pana in padure. Apoi ne plimbam pe la marginea padurii, pana dam de un stejar batran lat cat o casa. Acolo locuieste vrajitorul. In trunchiul acelui stejar.

-Dar avem destul de mers nu gluma

-Da, asa este. Avem de mers dar sper sa il gasim acasa caci daca este plecat inseamnaca e plecat la cules plante pentru potiuni si se va intoarce in cateva zile.

-Pai daca sa zicem este plecat nu putem sa ne teleportam direct la el?

-Teoretic am putea, practic nu am dori sa il suparam. Din cate am auzit despre el, nu ii place sa fie deranjat cand e plecat in padure.

-Dar am putea sa ii explicam care este situatia

-Stiu dar mai bine ne-am grabi si sa speram ca il vom gasi acasa. Nu am chef de complicatii.

-Ok dupa tine atunci