Jasmine

Episodul 1

A fost o data ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti. Pe timpul Imperiului Otoman, in timpul domniei sultanului Osman I. Chiar in primul an al dommniei lui, una din fetele din haremul sau a nascut o fetita careia i-a pus numele Jasmine. Fata crestea si devenea pe zi ce trece mai frumoasa. Jasmine era o fata cu parul rou ca focul, ochii albastri ca seninul cerului, buzele trandafirii si tenul alb ca laptele. Jasmine avusese parte de o copilarie fericita, cateodata si tatal ei, sultanul, ii citea povesti, nu doar mama ei. Jasmine se imprietenise cu fetele celorlalte sotii ale sultanului, si se jucau toata ziua prin palat si prin curtea palatului. Fiindca mama ei era preferata sultanului, acesta ii asigura lui Jasmine toate conditiile pentru a invata. Lectiile erau predate de profesori, vraci, magi si intelepti care veneau din tot Imperiul Otoman. La varsta de 7 ani, Jasmine deja stia cat stiau altii abia la varsta de 12 ani, la varsta de 10 ani stia cat stiu alti copii abia la varsta de 16 ani, iar la varsta de 14 ani deja terminase studiile avansate si isi daduse licenta. Inteleptii nici nu mai stiau ce sa o invete. Tot la varsta de 14 ani, era deja experta in tainele magiei si a domenilor auziliare precum astrologia.
In anul 1273 cand Jasmine implini varsta de 15 ani, sultanul ii facu cel mai frumos cadou posibil. O primise in haremul sau si o numi printesa. Cum sultanul era aproabe batran ii promisese ca ea va fi printesa mostenitoare.
In dimineata acelei zile de vara a anului 1273, Jasmine inca dormea desi soarele rasarise de cateva ore. Mama ei veni in camera lui Jasmine.
-Jasmine, trezeste-te.
-Of, mai lasa-ma 5 minute. Spuse ea intorcandu-se intr-o parte.
-Hei, azi e ziua ta. Ai uitat? Sultanul te cheama la el si vrea sa iti suna ceva. Spuse mama ei.
-Sultanul? Imediat. . Spuse ea si se scula repede din pat, se imbraca si aranja in mai putin de 5 miute si iesi glont pe usa catre sala troului, unde era sultanul.
Ajunse in sala tronului. Si sultanul ii spuse:
-Vino fiica mea., asaza-te pe picioarele mele.
Jasmine se aseza si apoi sultanul ii spuse:
-Jasmine, uite eu am imbatranit. Si puterile mi-au slabit. De mai bine de 10 ani nici nu m-am mai putut iesi din palat din cauza batranetilor ce ma apasa. Imperiul este mare si are nevoie de cineva tanar care sa il conduca cu intelepciune. Eu ma voi retrage in curand de pe tron si m-am gandit sa iti las tie sarcina mea. Te voi numi oficial, printesa mostenitoare. La anul cand vei implini 16 ani, varsta legala pentru a-mi urma la tron, vei fi incoronata printesa.
-Multumesc, tata. Ma bucur sa am aceasta onoare. Spuse Jasmine.
Jasmine iesi fericita din sala tronului si merse sa se plimbe prin gradinile pline de palmieri si arbori si plante exotice. Isi culesese niste mango si niste curmale si se asaza pe una din bancile din gradina incepand sa manance.
Zvonul cum ca sultanul o numise pe Jasmine, printesa mostenitoare, ajunsese repede la urechile vizirului, Zarif Meyve, tatal lui Mehmed al II-lea si a lui Sari Meyve.
Acesta venise din tari indepartate, din ascunzatoarea lui, unde statuse 10 ani sa ii ceara socoteala lui Osman.
-Osman, ce te-a apucat? Ai uitat de intelegerea noastra? Urma sa o faci pe Sari, fiica mea, printesa mostenitoare.
-Nu nu am uitat insa califul mi-a sssugerat sa o fac pe Jasmine. El mi-a deschis ochii si mi-a aratat de fapt cine esti tu. Nu ar fi condus ea ci ar fi urmat ordinele tale. Am reusit sa imi dau seama ca tu esti doar un vrajitor meschin snesatul dupa putere. Prietenul meu cel mai bun califul te-a dat de gol si cand ai vrut sa ma otravesti.
-Eu sa te otravesc? A fost un mic accident, atat tot.
-Esti un prefacut. Abia am asteptat sa te gasesc. GARZI! In temnita cu el.
-In timp ce era dus in temnita de atre garzi tipase la sultan:
-Ma voi razbuna! Ma voi razbuna! Ma voi razbuna! O sa vezi tu.
Dupa ce Zarif, fusese aruncat si inchis in temnita, totul parea la fel de linistit ca inainte. Sultanul nici nu daduse atentie la spusele lui Zarif.

Code:

A fost o data ca niciodata ca de nu ar fi nu s-ar povesti

e formula specifica basmului...romanele nu prea se incep asa

Code:

Of, mai lasa-ma 5 minute. Spuse ea intorcandu-se intr-o parte.

inainte de "spuse" e virgula, nu punct

asa, se vede o mare diferenta intre acest fic si celelalte. motivul? experienta. talent ai, numai exercitiu trebuie si modul de scriere se va imbunatati de la sine. nu grabi actiunea, las-o ca pana acum ca e bine. atentie la repetitii!!!
greseli gramaticale am vazut, dar nu multe di sunt cauzate de neatentie. la portretul personajelor si descriere sa mai lucrezi un pic, in rest totul totul e perfect. ai progresat enorm, deci felicitari.
pune nextu

Episodul 2

Trecuse mai bine de o luna de o luna de cand Jasmine fusese numita printesa mostenitoare si de cand Zarif fusese arestat. Jasmine se plimba prin gradinile palatului si prin bazarul Instambulului insotita de 2 garzi de corp. Venise toamna, era deja mijlocul lunii septembrie. Jasmine in aceasta zi de toamna se gandise sa mearga in bazarul din centrul Instanbulului. Isi lua la ea 2000 Altân, 15000 lire si marunt 50 lire in monede Kurus.
Altân erau monede de aur cu valori nominale de 1, 5, 10, 20 si 50 Altân. Lire erau monede de argint, subdiviziune a Altân cu valori nominale de 1, 5, 10, 20, 50 si 100 lire iar Kurus erau monede de bronz subdiviziune ale lirei cu valori nominale de 1, 2, 3, 5, 10, 15, 20, 25 si 50 Kurus.
Proportia era 1400 lire = 3 Altân si 100 Kurus = 1 lira.
In bazar nu exista un pret anume afisat ci acesta se negocia cu negustorii.
Jasmine se duse in sectorul de fructe si legume la un negustor ce vindea mango. Negociase cu el si ajunsese la intelegerea de 15 lire si 40 Kurus pentru 1 kg de mango. Cumparase 10 kg si ii platise 154 lire. Apoi merse si mai cumparase si alte fructe: 2 pepeni, 5 kg de banane si 5 kg de portocale, 5 ananasi, 4 kg de curmale, 2 kg Kiwi, 1 kg rodii, 25 pliculete de stafide a 100gr pliculetul, 3 kg smochine si 2 kg mandarine. Pe toate daduse deja 25 Altân. Apoi merse la un negustor de cafea de unde cumparase 5 cutii de cafea de cate 1kg/cutia apoi se indrepta spre sectorul de imbracaminte. Gasise un costum de cadana si un costum de printesa. Daduse pe ambele 775 Altân. Apoi apropiidu-se de marginea bazarului auzi niste muzicanti cantand melodii traditionale si populare. Incepu sa danseze pe melodiile respective. In timp ce cei 2 barbati, garzile de corp ii carau sacosile ea se distra de minune dansand.
De Jasmine se apropie un tanar care ii spuse:
-Dansezi minunat. Esti foarte talentata.
Jasmine ii multumi pentru compliment.
Dupa un scurt dialog in care facura cunostinta, ramase sa se revada dupa lasarea intunericului.
La lasarea intunericului, Jasmine se aranja si isi impletise parul roscat, intr-o coada lunga care ii ajungea pana la mijloc. Se imbraca cu un costum albastru care contine doar pantaloni largi si sutien. Apoi se asezase in pat citind o revista in asteptarea lui Ali.
La o ora dupa lasarea intunericului, Ali venise la Jasmine si o invita la o plimbare de seara pe bulevardele Instambulului. Jasmine aflase ca Ali, era fiul unui negustor si ca ii placea sa isi petreaca timpul prin biblioteca orasului. Aflasera ca aveau aceleasi preferinte la mancare si la lectura.
Trecura ceva vreme si cei doi devenisera prieteni. Foarte buni.
In timpul petrecut impreuna Ali, observase ca Jasmine era o fata careia ii placeau foarte mult fructele. Desertul sau preferat era o salata de fructe. Observase ca in timpul mesei Jasmine are obiceiul de a fi ganditoare si visatoare uneori. Observa deasemenea ca Jasmine este o fata careia ii place sa glumeasca si care isi amuza prietenii.
In acelasi timp si Jasmine observa ca Ali era un baiat cu simtul umorului dezvoltat, un baiat foarte atent si grijuliu insa care manca foarte mult..
Amandoi erau atrasi de lucrurile paranormale.
Pe cand fusesera intr-un parc de distractie din Stambul, sectorul central al Instambulului, Jasmine nu rezistase ispitei unui cort vrajitoresc unde iti poti afla viitorul.
Mersesera amandoi la cortul vrajitoarei. Intrand in cort ii intampina o tiganca batrana cu nasul carn si occhii caprui. Era imbracata intr-un costum traditional indian de culoare rosie care ii acopperea si capul. Insa nu si fata. Se vedea ca are o fata plina de riduri si deformata de batranete si cateva plete albe ce ii ieseau de sub costum. Varsta era greu de apreciat. Insa parea a avea in jur de 70. Insa Ali uitandu-se lung la ea, aceasta ii spuse:
-Dragul meu, stiu de ce te uiti asa la mine. Te apasa o curiozitate asupra varstei mele. Am 290 de ani.
Ali si Jasmine facura niste fete pline de uimire.
Dupa o scurta conversatie in care facura cunostinte si statura la o barfa si vrajitoarea ii servise cu o cafea ii intreba:
Dragilor in ce vreti sa va ghicesc? Glob, carti, palma sau cafea?
-Prefer in glob, e cel mai precis si exact din cate am auzit. Spuse Jasmine.
-Da, Jasmine. Aici ai dreptate. Cartile, cafeaua si palma lasa loc de multe interpretari insa de pobicei totul este aproximativ. In glob poti vedea exact ceea ce se va intampla. Poti vedea imagini din viitor, nu doar sa simti ceea ce se va intampla. Spuse batrana vrajitoare in timp ce pregatea masa pentru globul de cristal.
Dupa ce masa era pregatita, batrana se aseza la masa si o invita pe Jasmine langa ea.
Se asezasea fata in fata, cu globul de cristal la mijloc.
Batrana o ruga pe Jasmine sa isi puna palmele peste glob, sa spuna in gand numele ei intreg si data nasterii si sa se gandeasca la viitor. In acest timp batrana descanta globul dupa care ii spuse lui Jasmine ca isi poate lua palmele de pe glob apoi se apleca asupra globului att de tare incat nasul ei atinse globul. Si cu palmele ei continua sa mangaie globul si bolborosea un descantec. Apoi incepu sa vorbeasca.
Jasmine, pot sa iti spun doar ca prietenia voastra va mai dura doar pana in ziua in care tu vei implini 16 ani. Nu va veti certa. Se va abate asupra ta o nenorocire despre care nu pot sa spun. Nu, nu vei muri. Pot sa spun doar ca te vei rataci si vei fi declarata disparuta. Nimeni nu te va mai gasi. Ai un dusman care va cauta sa te ucida dar nu va reusi. Vei supravietui. Pot sa iti mai spun doar ca apoi te vei trezi peste 1000 de ani in anul 2275 pe cand orasul Instambul va fi parte a unei tari mult mai mici insa orasul va fi mult mai mare decat e acum. Te vei trezi intr-un oras modern cu multa tehnologie. Il vei cunoaste pe stra-stra-stra-etc nepotul lui Ali si te vei imprieteni cu el. Insa perspectiva ta asupra lumii va fi alta. Nu pot sa itti spun cauza. Desi o pot vedea, nu am voie. Uite tine aceasta amuleta de cuart roz pentru a te putea ajuta. Are efectul de a schimba vrajile sau a le limita efectele.
Jasmine lua amuleta pe care i-o daruise barana si si-o puse la gat dupa care pleca impreuna cu Ali spre palat, despartindu-se cand ajunse la 100 metri fata de poarta palatului. Ali se intorsese spre casa iar Jasmine merse si intra in palat.

asa....sa vedem si cap. asta
chestia cu banii...cam multe informatii si sunt greu de tinut minte...incearca sa nu dai otul asa exact, ca e fictiune,. nu document stiintific...si cu fructele, nu mai le insira asa exact

Code:

melodii traditionale si populare

vezi ca astea doua pot fi sinonime
asa...imi place cum evolua povestea, dar iar ai grabit actiunea. ia-o mai usor, descrie intalnirea cu vrajitoarea, reactiile celor doi la vorbele ei...
imi place ca are suspans ficul. spor la scris si ia-o mai incet

Episodul 3

A doua zi dimineata Jasmine se intalni cu Ali pe un bulevard din Instambul.
-Ali, ce crezi ca a vrut sa spuna aseara batrana despre o alta perspectiva asupra lumii? Intreba Jasmine.
-Hm, nu am idee. Dar nici eu nu pot intelege ceva. Spunea ca nu vei muri dar totusi te vei trezi peste 1000 de ani. Nu cred ca e vorba de o reincarnare si nu am idee ce a vrut sa spuna cu ata. Nu imi pot explica. Spuse Ali.
-Am auzit de niste insecte care ar provoca boala somnului. Ar fi posibil sa se fi referit la o invazie a acestor insecte si la o epidemie in care as fi si eu afectata. Spuse Jasmine.
-Hm, nu stiu ce sa zic. Vorbele ghicitoarei pot fi interpretate in multe moduri insa niciodata nu vom reusi sa interpretam corect. Spuse Ali.
Trecu alte cateva luni si sosise iarna.
Sarbatoarea Craciunului se regaseste si la musulmani, purtand numele de “Aid al mulud” adica “Sarbatoarea nasterii”. Data exacta a nasterii lui Hristos nefiind cunoscuta, s-a convenit sarbatorirea acestui eveniment la 25 decembrie, straveche sarbatoare a luminii. Hristos este considerat si el o lumina care a venit in lume. Musulmanii impartasesc impreuna cu crestinii bucuria venirii lui Iisus in lume. In Coran, se indeamna la citirea Bibliei, deoarece, se spune: “Evanghelia reprezinta o lumina si o directie sub pasul credinciosilor”
Era dimineata din ajunul craciunului. Orasul fremata de agitatie. Prin bazar era un furnicar de oameni iar in centrul orasului un brad era impodobit cu globulete multicoore: erau globuri de aur, de argint si de bronz fiecare in clulorile specifice: galben-auriu, argintiu si maro.
Pe cladirea consiliului administrativ statea steagul otoman iar stema imperiului fusese inconjurata cu ramurele de brad. In bazar negustorii vindeau mici suveniruri si ori e avea legatura cu Craciunul. In palatul sultanului, copii servitorilor deja ornau bradul cu globulete de aur, argint si bronz si cu lumanari de mici dimensiuni. In varf pusesera o stea de aur. Micile buticuri si cafenele din oras deja intrasera in spiritul sarbatorii impodobindu-se cu ramurele de brad si globulete, feicare negustor dupa propriile posibilitati: unii ornasera cu globuri de arama, altii cu globuri de broz iar cei mai instariti cu globulete de argint. Crengute de brad atarnau in vitrine. Fiind sarbatoare negustorii erau deschisi la reduceri si promotii.
In oras ninsese peste noapte spre bucuria copiilor care se imbulgareau la colt de strada sau se dadeau cu sania. Copii bogatilo aveau sanii cu talpi de argint iar sanile celor mai putin norocosi aveau talpi de arama.
Pe acea vreme in credinta tuturor exista convingerea ca Mos Nicolae este mosul ce imparte daruri in ziua de Anul Nou. Desi darurile se dadeau abia de anul nou, sarbatoarea Craciunului era destul de importanta si ea in acea vreme.
Jasmine se trezise putin mai tarziu. Ea avea de gand sa doarma pana dupa pranz insa sultanul o trezise dandu-i ceva treaba.
-Jasmine, ia aceste pergamente si citestile dupa care le vei semna. Trebuie sa inveti sa iei decizi. Asa ca dupa ce citesti iti vei da seama singura pe care trebuie sa le semnezi sipe care nu. Ai aici in jur de 100.
-Of, tata. Chiar acum in zi de sarbatoare?
-Da Jasmine. Cand conduci un imperiu nu iti poti lua liber chiar atat de usor.
Jasmine se puse pe treaba si dupa amiaza la lasarea intunericului cand termina, Jasmine iesi in gradinile palatului. Pleca apoi cu Ali la o cafenea din centrul orasului unde isi petrecura vremea discuand si servind cate un suc de fructe. Apoi Jasmine il invita pe Ali, sa ia cina impreuna la palat. La masa Jasmine si Ali se asezasera unul langa celalalt.
Peste cateva zile sosi si ziua cea mare asteptata de catre toti, Anul Nou. Jasmine se bucura de ziua libera pe care o avea si se plimba prin oras. Piata Centrala unde era bazarul era pustie. Toate magazinele erau inchise caci oamenii se pregateau pentru seara Anului Nou. Doar copii care nu aveau nici o grija erau pe afara. Femeile isi ocupasera rolul de gospodiine iar barbatii mai faceau cate ceva prin gospodarii. La palatul sultanului servitoarele gateau iar servitorii se ocupau de treburile gospodaresti in plat. La lasarea serii totul trebuia sa fie in oordine. Insa jasmine avea un motiv de a fi un pic trista. Ali plecase impreuna cu parintii lui intr-o excursie cu vaporul. Vaporul iesea in marea neagra apoi la ocean si mergea pana la Algarve apoi de acolo pana in imperiul Roman se putea ajunge calare pe cai. Calatoria dura extrem de mult asa ca Jasmine stia ca va fi singura cam 3 luni. Ali urmand sa se intoarca pe la sfarsitul lunii martie daca nu intampina probleme. Insa dupa lasarea intunericului la usa ferestrei camerei ei, un porumbel calator ciocani cu ciocul in geam. Jasmine deschise si observase o scrisoare. Era o felicitare de la Ali. Jsmine fusese foarte fericita. Mai ales ca mai sosise inca un porumbel cu o scrisoare in care spunea ca la miezul noptii or sa vina un grup de porumbei care carau un cadou. Cu un pic inainte de miezul noptii 10 porumbei venisera carand un pachet greu. Jasmine desfacu pachetul si gasi o statuie a ei facuta din lut, in marime de 10 centimetri, un buchet de flori, o pana de scris, o calimara plina cu cerneala de caracatita si ultima carte aparuta a autorului ei preferat. Dupa ce isi asezase obiectele primite in camera ei si ii trimise lui li un mesaj de multumire printr-unul din porumbei, cobori din camera si merse in sectorul Stambul, in fata cladirii consiliului administrativ a orasului ca sa vada artificiile.

Code:

Nu imi pot explica. Spuse Ali.

- inainte de "spuse" se pune virgula nu punct

asa, ai mai avut ceva greseli dar gramaticale. atentie ca iar o ia la goana actiunea. ai spus ceva de Craciun. numai din asta putea iesi un capitol, sa descrii cum au petrecut Craciunul Ali si Jasmine, cadourile primite, comportamentul oamenilor in preajma sfintei sarbatori. la Anul Nou, la fel. nu te mai grabi sa bagi multe lucruri deodata, ca nu ai limita la dimensiunea ficului. ia-o mai incet si valorifica fiecare idee, si mai descrie si ce simt personajele
imaginatie ai, idei de asemenea, imi place evolutia povestii si pare sa aiba un viitor interesant. daca poti, si o poza doua cu personajele.
astept continuarea si spor la scris

Hm, poate ca iar am facut niste greseli gramaticale mici si am grabit actiunea. Cam astea din cate imi dau seama sunt singurele greseli pe care le fac.

Episodul 4.

Venise luna martie, pe care Jasmine abia o astepta fiindca Ali urma sa se intoarca. Insa primise o veste proasta. Vasul cu care urma sa se intoarca Ali, fusese capturat de pirati si echipajul si pasagerii erau tinuti prizonieri. Vasul era sub pavilion roman. Acesta facea curse: Algrave-Roma-Dobrogea-Instambul. Deci speranta in elibearea ostaticilor era pusa pe umerii autoritatilor romane.
Pe vasul roman capturat de pirati, lumea era in panica. Piratii doreau in schimbul eliberarii ostaticilor ca Imperiul Roman sa isi retraga trupele din Regatul Frantei. Piratii se dovedeau insa intelegatori cu ostaticii lor, asigurandu-l hrana. Insa una din regulile lor spunea clar. Nimeni nu avea voie sa evadeze. Cei prinsi ca incercau sa evadeze cu ajutorul barcilor de salvare ajungeau hrana pentru rechini. Pimul o patise capitanul vasului iar ceilalti pasageri nu mai aveau curajul necesar.
Jasmine merse la sultan si il convinse sa scrie o scrisoare catre imparatul Imperiului Roman pentru a face ceva sa elibereze ostaticii de pe vasul Drusus. Cum nici unul dintre pasagerii acelui vas nu era din Imperiul Roman, autoritatile romane nu vroaiau sa miste nici un deget. Piratii le dadeau ostaticilor doar putina mancare. In fiecare zi acelasi lucru: o felie de paine cu un cartof fiert. In timp ce piratii mancau fripturi.
Piratii dusesera prizonierii pe o insula. Le daduse voie sa fie liberi pe acea insula care era stapanita de ei.
Era o insula care in majoritate era alcatuita din padure tropicala iar marginile ei era plaja. Avea insa si un mic lant de stanci. Copacii in acea padure atingeau o inaltime de 50-60 metri. Clima pe acea insula era foarte diferita deoarece pe aceasta insula, fiind insula ecuatoriala, era vara tot timpul anullui si ziua avea chiar 16 ore. Debarcasera pe insula cand inca era intuneric apoi toti se culcara sub cerul liber.
Raza aspra a mingii de rubin de pe cer, parca tresarita din strafundurile iadului,cufunda insula intro lumina calda, trezindu-i pe toti. Ali se aventura in padure in cautare de mancare. In padurea acelei insule traiau animale salbatice.
In dimineata acelei zile, la palat, Jasmine inca dormea insa cum patul ei era chiar langa fereastra, razele soarelui ii mangaie trupul firav, trezind-o.
Fata cu ochii de azur se ridica din pat, si deschise usa sifonierului. Isi lua pe ea o pereche de pantaloni largi si o bluza scurta fara maneci si stramta ce ii prindea sanii astfel ca un sutien. Isi puse colierul de aur la gat. Isi impleti parul roscat intr-o coada si isi puse diadema de aur cu rubin, pe cap, dupa care cobori din dormitorul ei in sala de mese la micul dejun.
In drum spre sala de mese se gandea cu o mica urma de suparare la munca ce o astepta dupa masa.
La masa Jasmine era cam tacuta si ganditoare. Se gandea la prietenul ei Ali. Insa era atenta la discutiile de la masa. Auzise ca desi trecusera mai bine de o luna de cand sultanul trimisese stire Imparatului Roman, acesta nici nu dadu importanta scrisorii primite de la sultan. Jasmine pleca in camera ei si se apuca de citit pergamentele pe care le avea. Insa in scurt timp gasi ceva ce nu ar fi trebuit sa se afle printre acele pergamente. Un pergament in care scria ca Egiptul declara razboi Imperiului Otoman. Egiptul avea ca aliat nimeni altul decat Imperiul Roman.
Jasmine se duse cu pergamentul in mana la sultan si ii arata. Atunci sultanul nu avusese de ales si se ridica imediat de pe tron si ii spuse:
Jassmine, draga mea, eu va trebui sa plec la razboi. Nu am alta solutie. Nu se stie daca ma mai intorc asa ca pana cand tu vei indeplini varsta legala de treburile mele se va ocupa califul meu, Mehmed al II-lea, care e fratele mamei tale si deci si unchiul tau.

Code:

Insa una din regulile lor spunea clar. Nimeni nu avea voie sa evadeze

din moment ce erau ostatici se subintelege
asa... sa imncepem cu ce nu mi-a placut:
ai avut repetitii, destule cjiar, ceea ce nu e bine. pui punt unde nu trebuie si actiunea ai grabit-o iar, cand a venit vorba de Ali.

Code:

Ali se aventura in padure in cautare de mancare. In padurea acelei insule traiau animale salbatice.

-lasand repetitia, aici de ex puteai dezvolta ceva mai mult
acum ce mi-a placut:
ideea cu piratii si cu razboiul, deci ceva conflicte politice. si spre sfarsit am vazut ce mi-a placut: o actiune perfecta, fara urma de graba. bravo. asa sa fie tot ficul.
cam atat. succes in continuare

Episodul 5

Era o zi de vara frumoasa si linistita. Jasmine se trezi dis de dimineata. Stia ca azi era ziua cea mare, ziua ei de nastere si urma sa aiba parte de o petrecere, ca in fiecare an. Si avea 2 motive de bucurie. Era si ziua incoroanarii ei ca printesa si al 2-lea motiv fiindca aflase ca piratii eliberase vasul in urma cu o luna iar Ali urma sa ajunga spre seara in Instambul.
In palat toti servitorii se framantau si se agitau pentru a ii putea face lui Jasmine o petrecere reusita. Insa ceea ce nimeni nu stia era de planul malefic al lui Zarif.
Zarif evadase din temnita si era liber.. Acesta se gandi sa ii pregateasca si el lui Jasmine un cadou mai special. Merse in bazar de unde cumparase o lampa veche de la un negustor de vechituri apoi se duse in laboratorul sau.
In palat bucatarii se intreceau in a pregati cele mai alese mancaruri pentru cina de seara, cofetarii se straduiau sa faca cel mai bun tort si cele mai bune deserturi: fursecuri, ciocolata, biscuiti cu ciocolata, prajituri si altele. Cativa servitori aveau ordine de la calif sa faca curatenie in palat si sa amenajeze camerele de oaspeti, sala de bal si sala de mese.
Califul invitase o multime de regi, sultani si voievozi la petrecere.
Deasemenea in tot orasul se pusesera steagurile imperiului pe cladirile importante si in oras predominau decoratiunile rosii, culoarea imperiului. Strazile orasului erau pavoazate cu bannere cu monograma printesei cu o coroana deasupra, la ferestrele palatului cat si ale cladirilor importante din oras erau trandafiri roz, florile preferate ale printei, in timp ce in port au fost amenajate corturi rosii si un podium unde urmau sa fie invutate dansatoare orientale. In vitrinele magazinelor erau expuse tablouri cu portretul printesei. In fata palatului incepuse ceromonia de desfasurare a covorului rosu. Ceremonia de incoronare urma sa aiba loc spre seara si sa fie oficiata de insusi calif. In oras deja se pornise ceremoniile de sarbatoare. Fanfara defila pe bulevardele orasului anuntand prilejul de mare sarbatoare. Boierii iesisera la marginea orasului cu mare alai si procesiune la camp deschis cu faclii aprinse si meterhaneaua care cânta tot felul de cântece.
In jurul pranzului Jasmine impreuna cu Califul au facut un tur al orasului in fata fiind fanfara, ei la mijloc urmati de 12 pedestrasi 6 la dreapta si 6 la stanga si 12 turci cu turbane cu stema imperiului otoman, urmati de garda de onoare. Intorsi in palat Jasmine incepu sa se pregateasca pentru ceremonia incoronarii dupa care iesi la plimbare in gradina.
Laboratorul lui Zarif era intr-un tunel subteran iar intrarea se facea printr-o stanca care se despica la rostirea unei formule magice. Acolo era aproape intuneric. Singurul lucru care emitea un licar de lumina era un mic doamant inmuiat intr-o solutie fosforescenta care avea aceasa proprietate de a emite o mica lumina difuza de culoare rosiatica.
Laboratorul era plin de eprubete cu diverse potiuni si solutii iar in mijloc trona un cazan in care fierbea o potiune.
Zarif incepu sa bolboroseasca niste formule magice aruncand un blestem asupra unei amulete. Apoi printr-o vraja, lua infatisarea generalului armatei otomane si intrase nestingherit in gradinile palatului.
Jasmine statea pe o banca la umbra palmierului ei preferat.
Zarif se indrepta catre ea, si ii spuse cu viclenie, profitand de faptul ca stia ca sultanul ii trimite de fiecare data cate un cadou:
-Jasmine, eu sunt generalul armatei otomane. Am venit sa iti spun ca tatal tau, sultanul a murot pe front. Insa inainte de a muri m-a rugat sa iti dau aceasta lampa. E un mic suvenir care ti l-a cumparat de la un negustor din Bagdad cu care e intalnise in drum spre Egipt.
-Nu te cred. Nu poti fi generalul si tata nu poate fi mort, simt asta.. Lasa-ma in pace. Spuse Jasmine si incerca sa fuga insa Zarif o urmarea.
Jasmine incerca sa cheme garzile insa acestea dormeau duse, fiindca Zarif avuse-se grija de asta.
Jasmine agitata si putin ametita in fuga ei nimerise intr-o infundatura fara sa vrea si nu mai avea unde fugi. Atunci Zarif cu o sclipire de rautate in ochi, isi scoase amuleta pe care o purta la gat, ascunsa sub haine, si o indrepta spre Jasmine. Din ea iesi un fascicul de lumina de culoare verzuie care o nimeri pe Jasmine in piept. Datorita faptului ca Jasmine, purta amuleta data de vrajitoare, in loc sa moara, Jasmine incepu sa se micsoreze incetul cu incetul si in 5 minute ajunsese la dimensiunea de 1 milimetru. Era un pic mai mica decat un purice. Zarif scoase o lupa din buzunar si se uita la ea. Prin lupa Jasmine putea fi vazuta cam de dimensiunea unui purice. Lampa care o avea Zarif o absorbi indata. Zarif dandu-si seama ca era lucratura vrajitoreasca, fugi si abandona lampa undeva intr-o pestera din munti.
Jamine incerca sa iasa din lampa insa nu avea cum. Amintindu-si ca si ea a invatat magie si poate face vraji incerca sa isi faca o scara insa constata ca capacul lampii era destul de greu iar sa iasa prin teava lampii exista o vraja ce o impiedica.
Lui Jasmine Lampa i se paru cat o casa mare si nemobilata. Nu avu alta alternativa decat sa se obisnuiasca cu ideea de a trai intr-o lampa si incepu sa faca vraji incat lampa sa arate ca o casa obisnuita.
Puse un covor, un pat cu baldachin, o noptiera, un birou, un scaun la birou, o masa si un scaun la maa, Incerca apoi sa isi creeze singura mancare din nimic prin magie si constata ca reusi sa isi creeze cateva fructe, cateva placinte si ciocolata, toate pe masura noilor ei dimensiuni.

asa....
incepem cu lucrurile rele:
ai grabit iar actiunea. e ziua lui Jasmine, ai fi putut descrie mai detaliat...si planurile lui Zarif. ai spus care sunt, dar puteai descrie actiunile lui. ceva figuri de stil nu stricau. spre sfarsit repetitii
lucrurile bune:
intamplarea cu lampa exact de ziua fetei a fost interesanta, ca si planurile lui Zarif. ma asteptam sa apara si Ali, dar a fost altfel.
spor la scris si mai multa atentie

Jasmine manca fructele pe care si le crease apoi se asaza in pat si adormi. Dormi un somn destul de adang impotriva vointei ei. Afara trecusera 1000 de ani, Era anul 2275. Era o zi torida de vara, cu temperature in jur de 40 grade la umbra. O echipa de cercetatori plecasera intr-o expeditie in muntii Ararat. Expeditia era alcatuita din 5 oameni si fiul unuia dinre ei: Ahmad Rashad, doctorul in speologie, Faivish Halberstam, professor de istorie, Ansel Ansky, doctor in geologie, Liba Abdulah Baerman, cu dubla cetatenie araba si Americana, nascut in America si convrtit la crestinism, professor de teologie absolvind facultatea de teologie. Ei sperau sa dezlege in sfarsit enigma mitului Arca lui Noe. In aceasta expeditie se afla si Ashan, fiul lui Ahmed Rashad. Ashan se desparti de grup intrand intr-o pestera cu gandul sa faca sapaturi in interiorul pesterii. Merse prin pestera pana cand dadu de o sala mare de gheata a pesterii, unde incepu sa faca sapaturi. Dupa ceva vreme vazu ca mai jos era o alta sala a pesterii mai mare. Astfel continua sa mareasca groapa si apoi cobori in sala. Acolo dadu peste numeroase tezaure, artefacte si comori. Ii veni prin gand ca Ali Baba si cei 40 de hoti nu e doar o simpla poveste ci ca e un mit si ar fi putut exista in realitate. Sau poate ca aceasta comoara provenea de la alta banda de hoti
In timp ce se plimba prin sala pesterii privirea ii cazu peste o lampa veche care se afla tocmai in fundul pesterii. Se duse si lua lampa ape care o bagase in rucsac apoi mai bagase in rucsac si o parte din respectivele bogatii. Apoi iesi din pestera si isi cauta din nou grupul. Spre seara cand tot grupul termina cercetarile pe ziua respective, mersera in corturi dar Ashan prefera sa mearga la o cabana. Ahan realize ca monedele acelea vechi pot fi o adevarata comoara, daca le vinde pe piata numismatica fiindca valorau destul de mult.
Ajunse la cabana si plati o camera. Intra in camera si curate lampa de praf frecand-o de cateva ori apoi o arunca pe canapea si merse pe balcon. Ashan nu isi dadu seama insa vraja care o tine ape Jasmine captiva se rupse iar cand lampa fusese aruncata, Jasmine cazu afara din lampa.
Ea find doar de un milimetru inaltime, totul in jur i se parea urias. Se plimba pe canapea si dadu de ceva ce I se parea o bucata mare de plastic cu multe butoane. Reusi sa se catere pe ea, si apoi cand Ashan veni de pe balcon si aprinse televizorul, Jasmine se catara pe mana lui si se plimba pe ea, pana ajunse pe umarul lui Ashan apoi se prinse de un fir de par si reusi totusi sa ajunga in urechea lui, mergand pana la timpan, apoi incepu sa vorbeasca.
-Salut, eu sunt Jasmine, multumesc ca m-ai eliberat din lampa. Acum ma aflu in urechea ta.
Insa Ashan nu auzi nimic fiindca televizorul era pe un post de muzica cu volumul la maxim.
Vazand ca nu o poate auzi, Jasmine iesi din urechea lui Ahan, avand de gand sa se faca vazuta. Iesi din ureche catarandu-se pe obraz, tinandu-se de micile fire de bearba, pana ajunse pe nasul lui Ashan. Inainte ca Ashan sa o observe, plina de emotii se dezechilibra si cazu drept in fata narilor lui Ashan, fiind aspirate in interiorul nasului, insa reusi sa se prinda de cilii de la baza nasului, scapand ca prin urechile acului de soarta de a fi azvarlita in plamanii lui Ashan si de a ramane acolo pe vecie. Ashan stranuta, iar Jasmine fu purtata de curentii de aer in batista iar Ashan tocmai isi sterse nasul. Acum Jasmine era ingropata in mucoasa. Reusi totusi sa iasa la suprafata. Reusi sa se catere pe unul din degetele lui Ahan apoi din nou pe mana si pe umar apoi prinzandu-se de parul lui ashan si urcandu-se in capul lui Ashan cobori din nou de data asta cu grija si prinzandu-se de nasul lui Ashan. De data aceasta, Ashan o vazu. Jasmine incerca sa vorbeasca insa fiind atat de mica Ashan nu o putea auzi. Ashan o lua usor cu degetul si o baga din nou in ureche de data aceasta inchizand televizorul si avand grija ca in camera sa fie liniste. Auzi glasul lui Jasmine foarte slab ca o soapta, de indata ce aceasta ajunse langa timpan.
-Salut, eu sunt Jasmine, iti multumesc ca m-ai eliberat din lampa. Am putea fi cei mai buni prieteni. Tu ma poti auzi pe mine doar cand sunt in urechea ta, dare u nut e pot auzi insa iti pot citi gandurile. Deci doar gandeste ce ai de spus si eu imi voi da seama.
-Nu credeam sa existe finite inteligente atat de micute.
-De fapt nu exista. Sau poate ca da dar foarte putine. Eu inainte am fost o fata normala insa un vrajitor m-a micsorat si m-a inchis in lampa iar tu m-ai eliberat.
-Promit ca voi cauta orice cale de a te elibera complet de vraja si a te adduce la marimea normala.
-Iar eu te voi ajuta. Eu am fost o printesa si am invatat si magia fiindca unul din unchii mei era un vrajitor bun si m-a invatat. Asa ca te pot ajuta cu orice. Chiar daca sunt asa mica, e suficient sa spui ce iti doresti si eu iti voi indeplini dorinta.
-Bine. Acum eu o sa merg la restaurantul cabanei sa manac o supa.
-Fii atent ca eu o sa sar in supa sa sa manac putin si eu. Fii atent sa nu ma inghiti. Spuse Jasmine.
Ashan merse la restaurantul cabanei si comanda o supa cu carne de pui. De indata ce ospatarul aduse farfuria, Jasmine plonja din urechea lui Ashan direct in supa. Supa nu era fierbinte cid oar calduta, astfel incat Jasmine se simtea ca si cum ar face o baie. Ahan incepu sa manace supa avand grija san u o ia pe Jasmine in lingura. Jasmine bau si ea din supa atat cat putea, si apoi se duse si se catara pe copan si incepu sa manace putina carne.
Cand supa se termina Ashan comanda cartofi prajiti cu friptura si branza. Jasmine cobori din farfuria de supa pe masa iar cand chelnerul aduse ealata farfurie Jasmine se urca din nou in farfurie si se amesteca cu mancarea, ingropandu-se in cartofii prajiti si luand o bucata de cartof incepu sa manace, in timp ce Ashan manca si el. Desi Jamine avea doar un milimetru inaltime, Ahan o putea vedea daca era destul de atent.
Sosind momentul desertului Ashan isi comanda o prajitura cu frisca iar Jasmine se scufunda in fiscal incepand sa manace. Ashan o lasa pe Jasmine sa manace mica bucata de ciocolata din varful prajiturii si putina frisca, iar el manca restul prajiturii. Din gresala Ashan o luase pe Jasmine pe lingurita cand luase putina frisca. Era cat pe aici insa o observa la timp si o puse inapoi pe prajitura. Lui Jasmine pacandu-i la nebunie prajitura, duo ace frisca se terminase se apuca sa sape cu mainile in prajitura scufundandu-se in prajitura iar cand ajunse pe la mijlocui ei incepu din nou sa manace din prajitura in timp ce Ashan manca si el. La urma dup ace Ashan terminase prajitura, Jasmine ramase in farfurie, fiind acum destul de satula. Ashan mai comanda un suc si o lasase pe Jasmine intai sa foloseasca paharul de suc pe post de piscina in timp ce el bea sucul cu paiul asta ca sa nu o inghita pe Jasmine din gresala La urma cand paharul era gol, fiindca jasmine nu se putea catara pe pahar, Ashan il intoarse cu susul in jos, in palma lui, Jasmine aterizand in palma lui Ashan si apoi si mergand pe unul din degetele lui Ashan, ajunse in varful degetului. Ashan isi baga degetul in ureche ca Jasmine sa poata intra in urechea lui. Lui Jasmine ii placu atat de mult faptul ca se scufundase in mancare incat dori sa se mai scufunde in mancare si data viitoare. Ashan ii promise ca o va lasa si la cina si ori de cate ori va manca el.
-Mi-a placut atat de mult faptul ca m-am scufundat in mancare incat mi-ar place sa o mai fac si altadata.
-Vei putea sa o mai faci inca o data la cina si ori de cate ori voi manca eu.
-Adica de 3 ori pe zi? Intreba Jasmine.
-Avand in vedere ca eu mai mananc de cam 5 ori pe zi, va fi de 5 ori pe zi.
Jasmine se bucura nespus de mult.
-Si care va fi locul meu de dormit? Intreba ea.
-Pai vei putea dormi in urechea mea, asta daca nu esti cumva obligata sa mai dormi in lampa.
-Din moment ce m-ai eliberat din lampa nu cred ca vreau sa ma mai intorc acolo. Trebuie sa iti pui doar dorinta ca eu sa nu mai depend de lampa. Spuse Jasmine.
Ashan se indrepta catre camera lui.
De indata ce ajunse in camera, Ashan rosti cu voce tare:
-Imi doresc ca tu Jasmine, san u mai depinzi de lampa. Sa fii libera sis a fim cei mai buni prieteni.
O mica sclipire magica avu loc, iar din lampa iesi un fum negru care se risipi printr-o mica explozie.
-Asta a fost magie neagra? Intreba el pe Jasmine.
Da, cred ca da, vrajitorul care m-a micsorat era expert in magie neagra. Spuse Jasmine, care vazuse si ea.
-Si din ce oras esti? Intreba Ashan.
-Din Instambul. Apropo, in ce data suntem azi? Intreba Jasmine
-Suntem pe data de 15 Iunie 2275. Raspunse Ashan.
-Asta inseamna ca au trecut fix 1000 de ani. Acum pricep ce a vrut sa spuna vrajitoarea aia cu faptul ca voi vedea lumea din alta perspective. Nu a vrut sa ma sperie spunandu-mi ca voi fi atat de mica si voi vedea totul atat de urias. Iar daca ea avea dreptate inseamna ca eu… Dar Jasmine tacu pentru cateva secunde.
-Spune, ce este? Spuse Ashan
-Eu l-am cunoscut pe stra-stra-stra-bunicul tau care a trait in anul 1275. Si am fost chiar iubiti. Inseamna ca acum el e mort, nu? Spuse Jasmine putin trista.
-Da, asa este. A murit de batranete la cateva zile dupa e a implinit 100 de ani.
Am gasit un jurnal al sau si dupa data disparitiei tale el a devenit trist.
-Mai exista Imperiul Otoman?
-Nu mai exista. Acum pe teritoriul lui exista multe state iar forma lor de guvernamant e Republica. Sunt conduse de presedinti.
-Deci inseamna ca si familia mea nu mai exista si nici tara mea nu mai exista. Inseamna ca nu mai sunt printesa. Spuse Jasmine trista.
-Jasmine, chiar daca nu mai esti printesa, pentru mine totusi vei fi. Si cunosc un croitor japonez care iti va face rochii de printesa pe masura ta. Spuse Ashan.
Ashan simti un mic si lung sarut pe timpan si apoi simti cum Jasmine ii mangaie usor timpanul.

parca se observa o usoara evolutie...la partea cu urechea ai descris bine, mi-a placut

Quote :

Fii atent sa nu ma inghiti. Spuse Jasmine

nu pui punct, ci virgula si scrii cu litera mica apoi...
alte greseli...repetitiile...foarte multe
alte greseli...doar cateva gramaticale datorate neatentiei. imi plac ideile originale, cu Jasmine miniaturala, si sunt curioasa cum a evoluat lumea in 1000 ani. trista partea cu stra....bunicul, dar ce e trist e si frumos...dragostea invie cam repede, dar merge.
spor la scris in continuare