Plimbari.

Iata ca intr-un fel strain chiar si mie, am ajuns si prin Gastropnir. Auzisem de acest loc de multe ori inainte si, ca o iubitoare de ciudat si morbid, imi dorisem mult sa il vad. Iata ca mi se indeplinea dorinta si ma aflam acum in imensul desert-cimitir apartinand candva uriasilor. Nu stiam daca mai existau, insa auzisem ca disparusera de acolo cu ceva timp in urma.
Purtand o pereche trei-sferturi de pantaloni cu army print, un tricou negru si o bandana asemenea peste parul blond, am luat-o la pas peste intinderea nesfarsita, nestiind ce voi gasi.

- Nu o sa inteleg niciodata pasiunea pentru locurile...astea ciudate! se auzi o voce barbateasca, apartinand desigur lui Harry, urmata de un raset cristalin al unei blondine.
- Stii cum se zice, gusturile nu se discuta! isi flutura ea incheietura.
- Da, stiu, iar parerile sunt impartite! o completa vampir ciufulind parul buclat al tinerei, zambindu-i dulce.
- A trecut asa mult timp de cand nu ne-am vazut, missed you, buddy, sopteste ea trecandu-si bratele in jurul ei, in timp ce el o saruta usor pe frunte.
Erau doar buni si vechi prieteni, insa de la distanta pareau a fi un cuplu.

H: http://data.whicdn.com/images/42589019/tumblr_md3l1jqsMH1qhuc9do1_500_large.png
Hanna: http://data.whicdn.com/images/42783480/182076_417297398338836_199579698_n_large.png

Paream complet lupta de realitate, in tenisii mei negri si pantalonii trei-sferturi de armata, strabatand desertul fara de margini. Paream un veteran al vreunui razboi sau ceva, dandu-ma de gol doar pletele blonde ce imi cadeau pe umeri de sub bandana. Nu auzeam nimic in jur, desi realizam ca nu sunt singura. Serios, nici acolo nu eram singura?... Insa nu am spus nimic, nici macar nu m-am intors.

- Missed you too, murmura rupand pana la urma imbratisarea. O observa in indepartare pe Ivana, realizand ca este ea, dar avand in vedere ca lucrurile nu stateau... chiar asa cum voia el, prefera sa nu se bage in seama.
Hanna il priveste zambitoare cu ochii sai albastrii, tulburatori.

Aveam un auz dezvoltat, iar sunetele imi pareau din ce in ce mai aproape. Rotindu-mi ochii, m-am intors putin. Nu mica mi-a fost mirarea cand l-am vazut acolo pe nimeni altul decat Harry, impreuna cu o blonda. Daca de obicei as fi fost enervata de faptul ca il intalneam din nou, acum aveam un alt motiv: parea foarte apropiat de tanara absolut incantatoare.

- Prinde-ma! ii zice deodata blonda fugind de langa el intr-o secunda.
- Hannie bannanie, tot timpul pusa pe sotii, rase Harry numind-o pe porecla pe care cea mai buna prietena a ei - Spencer i-o daduse. Ridica din umeri si fugi dupa dansa, desi stia ca n-avea sanse s-o prinda.

Am inghitit in sec vazandu-i atat de apropiati. Dar de ce ma simteam asa? Ce insemna asta? I-am vazut alergand oarecum in directia mea, asa ca m-am intors cu spatele, mi-am varat mainile in buzunar si am continuat sa merg incet.

Hanna rase si se uita peste umar dupa Harry, lovindu-se din plin de cealalta blonda, pe care nu o vazuse. Se reechilibra la timp, prinzand-o si pe ea usor cu ambele maine.
- Oh, Doamne, scuze, mareste ea ochii. Esti bine?

Am hotarat sa ii ignor si mi-am continuat drumul, insa foarte curand blonda m-a lovit din plin. Am reusit sa ma prind de bratul ei, astfel incat sa nu cad. M-am incruntat putin, uitandu-ma la ea. Stiam insa ca incruntarea nu vine din cauza impactului, ci din cauza relatiei pe care fata parea sa o aiba cu Harry.
- Da, e... Sunt okay, am raspuns simplu, fluturand o mana.

- Oh, Ivana, buna...zice si Harry cand ajunge langa ele.
- Va cunoasteti? intreba blonda privind curioasa cand la unul cand la altul.
- Nu chiar! facu el un gest cu mana.

Am inghitit in sec si nici macar nu m-am uitat la el, ci in pamant, si mai apoi la blonda.
- Da, doar... vag, zise ea, ridicand din umeri si clatinand din cap. Buna, Harry. Eu sunt Ivana, adauga, intinzandu-i mana si fetei.

- Hanna Marin, murmura strangandu-i scurt si ferm mana.
- Hannie Bannanie, o corect Harry amuzat, dupa ce-si dadu ochii peste cap la afirmatia Ivanei.
Hanna, vazandu-i gestul casca putin gura, apoi il privi urat.
- Dude, you're grose! ii spuse.

Am aprobat din cap, si nu am spus nimic pe moment. L-am privit din coltul ochiului, chiar la timp ca sa il vad dandu-si ochii peste cap. Vazandu-i insa atat de amuzati si fericiti impreuna, le-am zambit putin, destul de fals.
- Paii, nu as vrea sa va deranjez, am spus, trangandu-ma un pas inapoi.

- Iarta-l asa e el... nesimtit si idiot, facu Hanna un gest ca si cum n-ar conta. Noi faceam o plimbare , nu vrei sa ni te alaturi?
La naiba, de ce Hanna era asa sociabila si draguta cu toata lumea? Harry se ruga ca ea sa nu accepte pentru ca probabil blonda avea de gand sa-l omoare lent.

Am tras aer in piept si, mai ales vazand figura lui Harry, am clatinat din cap si am ridicat din umeri.
- Nu, eu... nu as vrea sa va deranjez, am spus, tragandu-ma inca un pas inapoi.

Hanna o privi usor ganditoare, nu cumva ...?
- Nu crezi ca suntem impreuna, nu e asa? o intreba direct, clipind des, repetitiv.

Ochii mei s-au marit putin, dar am ridicat din umeri, incercand sa par indiferenta.
- Nu stiu. Si oricum nu conteaza, am asigurat-o cu un zambet slab.

- Nu ai fi a 5a roata la caruta vreau sa zic, suntem doar prieteni ! Harry nu e in stare sa-si tina o iubita, zice ea pe un ton degajat, calm.
- Adica ce vrei sa zici cu asta ? sarii el repede.

Am zambit la fel de nervos, insa am ridicat din umeri.
- Okay atunci...
Nu stiu de ce am acceptat. Nu voi stii niciodata.

"Minunat" mormai Harry in sinea sa si la exterior doar afisa un zambet acru spre Hanna.
Blonda zambeste multumita si isi reia drumul lasandu-i pe cei doi in spate, unul langa celalt.

Mi-am ingustat ochii, observand expresia de pe fata lui Harry. Am ramas mai in urma cu el si am inceput sa merg.
- Nu trebuie sa te chinui, stiu ce parere ai despre mine, i-am soptit, astfel incat Hanna nu putea auzi.

- Eu am o parere despre tine? ridica el o spranceana, surprins. Cred ca e exact invers! ii raspunde pe o tonalitate joasa. Tu crezi ca sunt tipul care se crede supersexy.

Am ridicat o spranceana, dandu-ma mai aproape de el, pentru ca blonda sa nu ne auda discutiile.
- Nu, uite..., am zis eu. Asta s-a intamplat cu mult timp in urma, in prima noapte. Noapte care nu mai conteaza. De atunci, ne-am cunoscut mai bine de atat. Insa pot sa vad cu nu esti prea fericit ca m-am alaturat acestei mici plimbari.

- Pentru ca tie defapt nici nu-ti pasa, fu tot ce spuse, privind inainte silueta blondei care nu era chiar asa de departe, insa distanta era suficienta ca ea sa nu auda.

M-am incruntat putin si am clatinat din cap.
- Mie nu imi pasa? Serios? am intrebat. Am facut tot ce a fost posibil ca sa ne intelegem!