I'm not bad... I'm just...a psychopat!

First topic message reminder :

Ii venea sa distruga intreaga lume, intregul univers si sa nu mai stie de nimic si de nimeni. Dintii de sus se loveau de cei de jos, acest scarsnind din dinti in timp ce se plimba prin Iad ca un leu in cusca. L-ar fi putut ucide atat de usor...si totusi era ceva in el ce nu voia sa faca asta desi tanjea dupa asta. Demonii din jur, care-l vedea ca paseste apasat, aproape crapand pamantul pe care calca, se fereau de el... oricum majoritatea se temeau de puterea si sadismul acestuia.

Seth: http://data.whicdn.com/images/41646972/tumblr_mcs5ikabz41rk0kyvo1_500_large.jpg

Theodora se incrunta, incercand sa isi opreasca lacrimile care voiau sa ii scape pe obraji.
- Asta sunt eu pentru tine, o tarfa? intreba ea, deodata dezgustata. Am spus ca la inceput da, doar rangul conta. La inceput. Dar oricum vad ca eu am fost doar o jucarie sexuala pentru tine, tot timpul asta!

- Nu pot sa cred ca tu crezi asta despre mine! isi duse el intr-un gest obosit degetele peste tampla. Adica acum sunt si obsedat sexual sau care e ideea?

Theodora clatina din cap, incrucisandu-si bratele sub piept.
- Nu am spus asta, tu ai lasat sa se inteleaga, zise ea. Ai spus ca doar ai profitat de mine pentru placere.

- Asta ai inteles tu, nu inseamna ca asta am zis, isi invartii el ochii.

Theodora se incrunta, apropiindu-se de el.
- Da? Si ce ai vrut sa zici atunci? intreba ea, ridicand o spranceana.

- Mai conteaza? intreba pe o voce amarata, privind in pamant.

Theodora inghiti in sec, devenind deodata mai mult trista decat furioasa.
- Da, raspunse ea incet, privindu-l cu atentie. Da, mai conteaza.

- Chiar incepusem sa tin la tine...isi ridica ochii cenusii, tristi spre ea. Si m-ai dezamagit...

Buzele Theodorei incepura sa tremure la auzul vorbelor lui. Se astepta sa fie mai furios, mai ofticat.
- Ai zis ca doar ai profitat..., zise ea, doar ca sa nu ii spuna inca adevarul, ca si ea avea aceleasi sentimente pentru el.

- Da, cred ca defapt asta am facut amandoi, am profitat unul de altul...si acum ar trebui sa facem in sfarsit ceea ce trebuie si s-o luam fiecare pe drumul lui.

Ochii Theodorei incepura pentru prima oara sa lacrimeze cu adevarat.
- Poti sa nu te mai incurci in minciuni si sa imi spui adevarul? intreba ea, ridicand tonul. Acum imi zici ca ai profitat, dupa care imi spui opusul. Nu ma mai tine asa. Chiar nu realizezi ca tin la tine cu adevarat?

- Atunci de ce te-ai dus la el, de ce tocmai la el ? o intreba, ochii sai lucind, insa nu putu sa verse lacrimi, nu avea voie sa fie atat de slab.

Theodora incerca din rasputeri sa isi opreasca lacrimile. Era cunoscuta in Iad pentru faptul ca era ca o statuie de gheata, capabila sa isi ascunda orice emotie. Dar momentul acesta era atat de puternic si de covarsitor...
- A fost o greseala, murmura ea slab, uitandu-se in pamant. Nu stiu ce trecut aveti voi, habar nu am. Am gresit...

- Tocmai el...tocmai el...nu ai idee cat ma doare! Ce ti-a oferit el si eu nu? o intreba si oricat incerca sa se abtina o lacrima aparu si pe obrazul lui.

Theodora aproape ingheta vazand lacrima cristalina de pe obrazul lui. Se apropie usor, trecandu-si repede o mana prin par.
- Seth, te rog, zise ea. Nu stiu ce a fost in capul meu, n-am vrut...

- Mi s-a rupt sufletul cand am aflat...murmura avand privirea pierduta in gol.

Theodora era surprinsa placut de faptul ca lui Seth ii pasa de asemenea, dar se si simtea foarte rau pentru ceea ce facuse.
- Imi pare rau, sopti ea slab. Chiar imi pare....

- Nu mai conteaza, sopti stergandu-si de tot obrazul.

Theodora se incrunta slab, ochii ei inca lacrimand usor.
- L-am parasit, repeta ea, privindu-l drept. Aveam un singur motiv sa fac asta.

- Si care se presupune ca e acel motiv? ridica o spranceana.

Blonda il privi drept si inghiti in sec. Era momentul sa o zica, chiar daca existau sanse foarte mari ca inima ei sa fie franta in urmatoarele momente.
- Tu, raspunse ea simplu.

O privi pentru cateva clipe, habar nu avand ce sa faca. In inima sa se incurca un amalgam de sentimente.

Buzele Theodorei tremurau apatic. Se astepta la un raspuns negativ care sa ii franga inima. Isi cobori ochii inlacrimati si ramase in tacere. Nu mai putea face nimic acum.

Nu mai zise nimic, doar o lua in brate asa cum ii dictase inima.

Tremura usor, surprinsa de gestul lui. Ii inconjura trupul puternic cu bratele si isi afunda chipul in pieptul lui. Incepu sa planga, insa chiar nu ii mai pasa.
- Imi pare rau, suspinsa ea moale.