Pe taramul Mictlan

Desi se spune ca nu poti calatori decat cu o calauza de pe acest taram, eu nu cunosteam pe nimeni. Mi-am pus in gand sa traversez Mictlan de una singura. Ma indrept spre rau unde este un pod. Acest rau este si o granita pentru fantome. Fantomele o data ce trec acest rau nu mai au cale de intoarcere. Din fericire doar fantomele pot simti o bariera de energie care nu le-ar lasa sa treaca inapoi.

Ma grabesc si o prind de mana oprind- o
- Nu ar trebui sa te duci acolo... e periculos.

-Salut! Mda, stiu riscurile dar am o treaba de rezolvat de fapt. Altfel nu as fi riscat degeaba.Am doua intrebari: Cum te numesti, de unde vii si ultima intrebare, daca vrei sa ma insotesti ca riscurile la care ne expunem sa fie mai mici?

- Scuze insa am auzit lucruri despre taramul in care urma sa te duci si de aceia te- am oprit. Ma numesc Nurulniat, Nuru pe scurt. Nu conteaza de unde vin. Am sa te insotesc dar ai putea sa- mi spui te rog unde vrei sa mergi prin taramul asta? Padurea se fereste de el...

-Da, vreau sa ajung in subtaramul Chicunamictlan si pentru asta trebuie traversate pe rand toate subtaramurile taramului Mictlan. Si intradevar are si motive sa se fereasca lumea de el. Este mult mai rau decat Helheim-ul. pe langa Mictlan, Helheim-ul pare un loc linistit. Si mersi ca ai acceptat sa calatorim impreuna.

- Inteleg... Sa intram, dar fii cu ochi in 4. Nu se vorbeste rau despre taramul asta doar pentru ca nu au ce face. =

-Desigur, spun eu. Apoi inaintez fiind foarte atenta.

Suzanna se afla deja acolo, privi totul in jur cu ochii sai cenusii fara sa se teama. Ei nu ii era frica de absolut nimic.

Nici nu o sesizasem pe Suzanna.

Isi ia o tigara din pachet cu buzele, aprinzand-o cu puterile sale.

O vad pe Suzanna si o vad ceea ce face.
-O, bravo! Spun eu aplaudand-o.

Isi indrepta privirea spre ea.
- Pentru?

-Eu nu pot lua o tigara dintr-un pachet direct cu buzele fara sa ma folosesc de maini. Cei drept nici n-am incercat ca nu sunt fumatoare.

- Nu e cine stie ce, ridica ea din umeri. Credeam ca ti se parea interesant ca nu m-am folosit de bricheta.

-Chestia e ca nici mie nu imi trebuie bricheta sau chibrituri. Doar principalul meu element e focul.

- Dar eu n-am niciun element, dadu usor din umeri.

-Da, tu ai aprins prin vraja. Spun eu zambind.

- Nu chiar, spune, dar fara sa dea vreo explicatie.

-Atunci chiar sunt uimita. Ce puteri ai? Cum ai aprins?

- Fac parte din puterile mele de vampir .

-Aha, acum inteleg.

Mai trase usor un fum de tigara, risipindu-l prin nari.

Eu imi intorsesem capul sa nu imi vina fumul in nari.

Facu apoi tigara sa dispara.

-Multumesc frumos. Ii spun eu.