Dă-mi cuvinte să-ți vorbesc, dă-mi lumină să te găsesc, să nu mă rătăcesc;

Razele soarelui dispar vag printre norii cenușii ce se adunau încetul cu
încetul pe cerul cândva albastru și limpede. Câteva rafale de vânt
ajută ca ploaia să se întețească, picurii de apă lovindu-se ușor de
pământ, verdeața bucurându-se de acea minune a naturii. Pașii unei tinere cu părul roșcat se opresc, lăsând ca adierea vântului să-i mângâie pielea neobișnuit de albă - irișii de un albastru hipnotic se ridicau către văzduh, privind norii. Nu știa cum de a ajuns în acele ținuturi, dar nu regretase sub nici un fel și chip; o liniștea acel tărâm.

Iris: https://i.servimg.com/u/f11/15/11/05/93/advent10.jpg

ooc: ieei, se vede poza. sa-mi spui daca tu o vezi pe a mea

Leloush se plimba de unul singurul pe acel taram, nici el nu stia exact de ce nu il mai insotea Katherine...poate pentru ca de cand nu mai erau impreuna ca si cuplu, nici ca si frati nu prea umblasera unul in prezenta celuilalt. Ea nascuse, era fericita cu Damon, cine era el sa se bage?
Clatina neincrezator din cap si isi scoase o tigara din pachet, punand-o intre buzele sale palide si aprinzand-o.

Lulu: http://data.whicdn.com/images/45045679/tumblr_mefax7UgkK1qc85hro2_500_large.png

off: da, da:X în sfârșiiit!

on:
Întinde pentru un moment ochii și se lasă pradă acelui sentiment, probabil de libertate, de liniște și vru să se lase pe spate, să se lase îmbrățișată de iarba moale însă renunță când simte prezența unei persoane. Își lasă brațele moi pe lângă corp și privește, totuși timidă, în direcția băiatului, având o imagine cu un strop de mister.

Leloush lasa fumul sa-i paraseasca buzele subtiri si masculine, oprindu-se cand observa ca nu e singur, ochii sai ce luceau ca doua rubine studiind fata din apropiere.

Nu știa cum ar trebui să reacționeze, în acel mod ideal în care ar fi trebui să o facă, ci pur și simplu clipește des din genele-i lungi și dese ce îi acopereau irișii de un albastru inuman atunci când întâlnește privirea tânărului.
- Bună.. reușește să rostească la fel de timidă printre buzele roșii, schițând un zâmbet vag în colțul gurii.

- Guten Abend! se prezenta tanarul intr-o germana perfecta, cu acel accent dur, dar sexy. Strivi tigara renuntand la ea si veni langa aceasta in pasi normali, nu voia sa-si foloseasca puterile. Ii saruta gentil mana, zambind vag. Leloush Petrova, la dispozitia dumnevoastra! zise si isi si inclina capul in semn de respect. Se vedea destul de clar ca tanarul fusese conte..

Își înclină ușor chipul, în semn de salut și îi urmărește în liniște fiecare gest în parte, cu acel zâmbet simplu dar frumos pe buze. Când îi atinge mâna însă, albastrul intens al ochilor se transformau într-un alb absolut orbitor și simțea cum respirația i se taie.

O privi putin uimit si ridica neincrezator o spranceana.
- S-a intamplat ceva?

Își revine în doar câteva secunde din acea transă, retrăgându-și mâna și lăsând ochii în pământ.
- Sunt medium, nu reușesc să-mi controlez ieșirile acestea.. tocmai am văzut anumite lucruri, puține ce-i drept.. legate de tine. îi răspunde și își cuprinde trupul cu propriile brațe. Eu sunt Iris Diethelm! reușește să se prezinte într-un final.

- Am inteles, zambi el complet captat de acest lucru. Ce anume? intreba curios.

- Faptul că ești vampir, ai o soră mai mare și e singura rudă pe care o ai, faptul că ai fost conte.. cam atât. Uneori văd lucrurile prea simple și puține, alteori prea multe și rămân și eu surprinsă. Depinde de împrejurări! îi răspunde roșcata, ridicându-și atunci privirea către a lui. Îmi pare rău pentru asta! adaugă, îndreptându-și stânjenită privirea în altă parte.

- E-n regula, nu ma deranjeaza...ma mir ca n-ai vazut cea mai interesanta parte, se incrunta el usor.

- Ți-am spus, am momente când văd prea multe alteori prea puține.. ori acel ceva e bine să nu-l știu de nu l-am văzut. zâmbește slab Iris și își coboară privirea în jos, aranjând pliurile fustei.

- Inteleg, ingana scurt, fara sa insiste asupra subiectului.

- Îmi pare rău, nu aveam intenția să-ți stric buna dispoziție. oftează ușor roșcata, dându-și câteva șuvițe la o parte de pe chip. Aș putea să mă revanșez în vreun mod?

- Nu e nicio problema, nu m-am suparat! zambi el scurt, dar sincer.

Iris trage aer adânc în piept, privind în jurul său și își duce mâna după gâtul gingaș.
- Ai vrea să ne plimbăm? Sau poate că dorești să rămâi singur.. murmură roșcata, mușcându-și slab buze inferioară.

- Mi-ar placea, ii raspunde acesta zambindu-i finut si oferindu-i bratul.