A colleague?

Aliona era din nou la spital, locul unde isi petrecea majoritatea timpului. Era foarte atenta si foarte concentrata pe munca, deoarece multi nu o crezusera in stare pentru aceasta profesie. Cum, un vampir sa fie doctor? Nu era ea chirurg, insa tot se intalnea cu sange la tot pasul. Ei bine, isi dorea astfel sa le demonstreze tuturor contrariul, pentru ca era buna la ceea ce facea.
In acea zi, seful uneia dintre echipele de Diagnostice, unde lucra ea, o anuntase ca avea sa lucreze la un caz singura, doar cu un alt medic dintr-o alta echipa a aceleiasi sectii, unul cam la fel de tanar. Era surprinsa ca erau lasati doar ei doi sa puna un diagnostic si la un caz atat de dificil, insa era o oportunitate buna pentru amandoi.
Era acum in vestiar, schimbandu-se in hainele de munca. Oliver Malfoy... Auzise numele, insa nu lucrase niciodata cu tipul, care surpriza! - era tot vampir.

Oliver intra grabi in spita, salutand repezit toate asistentele care incercau sa-i faca ochi dulci si se duse glont la vestiar, schimbandu-se numai decat. Se duse in sala mica unde trebuia sa se intalneasca cu aceea doctorita cu care trebuia sa stabileasca diagnosticul la caz. Rasufla usurat cand isi dadu seama ca nu intarziase.

Aliona observa la un moment dat un tip care intra foarte panicat in vestiar si se schimba repede, insa hotari sa il ignore, cum facea de obicei. Mai toti oamenii ii pareau neinteresanti, asta daca nu faceau parte din cercul ei restrans de prieteni sau daca nu ii erau superiori la munca.
In acea zi, era imbracata intr-o pereche de pantaloni de stofa si o bluza sangerie, usor decoltata. Avea tocuri, dar nu foarte inalte, pentru ca de obicei purta tenisi sau adidasi, ceva cat mai comod. Isi puse halatul alb obligatoriu si, lasandu-si parul blond sa ii cada pe umeri, se indrepta spre sala unde trebuia sa isi intalneasca noul coleg. Acolo insa il vazu doar pe barbatul de mai devreme din vestiar.
Umm, scuza-ma... zise ea, privindu-l drept. Esti cumva Oliver Malfoy?

- In persoana, raspunde el simplu in timp ce-si tinea o mana pe masa si-si indrepta privirea spre ea. Banui ca e tipa cu care trebuia sa lucreze, culmea...se nimerise ca amandoi sa fie vampiri, ceea ce lui Oli i se paruse destul de suspect.

Atunci cand Oliver se intoarse oarecum spre ea, Aliona reusi sa il vada in intregime. Trebuia sa recunoasca faptul ca prima data, nici nu stiu sa zica, pentru ca fu surprinsa placut de aspectul acestuia. Insa se recupera repede si isi dadu parul de pe umar pe spate.
Eu sunt Aliona Smith, se prezenta, pe cat posibil profesionala, intinzandu-i mana dar evitandu-i privirea.

- Incantat, spune scurt, fara alte floricele prinzandu-i mana scurt si ferm, apoi retragandu-si-o. Oliver nu era genul care saruta mana femeilor, pur si simplu i se parea demodat.

Aliona inghiti in sec, aproband scurt din cap. Arata el bine, dar tot job-ul era mai important. Plus ca trebuia sa faca echipa cu el, asa ca voia sa ii arate de la inceput cine avea sa fie sefa.
In regula, spuse, ridicandu-si ochii caprui sa il priveasca. Suntem amandoi familiarizati cu cazul si cu pacienta, asa ca nu trebuie sa o luam de la capat; suntem totusi in contratimp. Vorbea apasat, parca vrand sa ii arate ca ea se afla la conducere.

- Da...deci care e parerea ta? o intreba sec, fara alte comentarii. Putea sa zica orice acum, daca nu coincidea cu teoria lui pentru el insemna ca tipa nu avea dreptate si nu se pricepe la a fi doctor.

Aliona isi arunca scurt ochii catre masuta din incapere si se aseza pe un scaun, indemnandu-l cu privirea sa se aseze si el. Isi impreuna mainile pe masa si puse picior peste picior, dupa care ridica usor o spranceana.
Tipa lesina destul de des si prezinta sangerari diverse in anumite momente. Propun un RMN si o tomografie, e posibil sa fie de la creier.
Pentru ca de obicei facea pe sefa, atunci cand liderul echipei nu era acolo sau avea alt caz, toata lumea o asculta. Asa ca se astepta sa se intample la fel si acum. Mare greseala...

- Eu nu sunt de acord...spuse acesta imediat, el gandindu-se la cu totul altceva. Ma indoiesc profunda cae de la creier.

ooc: si habar nu am care era defapt concluzia lui, dar ma gandesc eu la una =))

Aliona il privi neincrezatoare, ridicand brusc o spranceana. Nu se pricepea sa fie refuzata, pentru ca de obicei avea o parere buna, care era acceptata de colegi. Se ridica in picioare din nou si se posta in fata lui, doar la cativa centimetri distanta.
Malfoy, lasa-ma sa iti explic cum merge treaba pe aici, incepu ea, cu un zambet destul de fals pe buze. Accept mai multe pareri, desigur. Insa de obicei, a mea este cea corecta. Asa ca nu poti sa elimini varianta din prima, fara sa te asiguri ca ai de ce sa o elimini. Nu stiu cum se lucreaza in echipa voastra, dar avand in vedere ca nu prea am auzit de cazuri dificile rezolvate de voi, pot sa imi imaginez...

Oliver isi dadu scurt ochii peste cap.
- Nu stiu ce ai auzit tu si sincer chiar nu-mi pasa. Deobicei lucrez singur si toate teoriile mele se dovedesc a fi adevarate, so watch your languace!

Ridica din nou o spranceana, lasand sa ii iasa printre buze un ras usor batjocoritor. Crezuse intotdeauna ca echipa lor era cea mai buna, pentru ca ei rezolvau majoritatea cazurilor dificile. Acum, ca or fi existat si medici buni acolo, nu putea sa conteste asta.
In regula, zise ea, ridicand indiferenta din maini, insa avand o sclipire usor enervata in ochi. RMN si tomografie, dupa cum am spus, o tinu pe-a ei, dand sa il ocoleasca.

Oliver deja se enerva, cine se credea blonduta asta, sefa spitalului?
- Nu! spune promt, prinzand-o dur de brat, impiedicand-o sa-si faca de cap. Seful a zis clar ca daca nu ajungem la un diagnostic comun, nu punem nicio metoda in aplicare...nu-ti mai da atata importanta canu impresionezi pe nimeni, spune pe un ton sever, la care nu incapea contradictie, dandu-i tare drumul, probabil facand-o s-o doara si mai tare.

Mari ochii atunci cand tanarul medic o prinse atat de dur de brat si incepu sa ii vorbeasca asa. Nu i se mai intamplase niciodata; desi tanara, era o doctorita respectata in spital, asa ca nu intelegea cum indraznea tipul sa faca toate aceste gesturi si remarci.
Incerca sa isi elibereze bratul, caci o durea, dar nu reusi. Atunci cand ii dadu drumul insa, aproape se dezechilibra, insa reusi sa se stabilizeze in ultimul moment. Inghiti in sec uitandu-se la el, privirea ei aruncand flacari parca.
Ca sa ajungem la un diagnostic, trebuie sa ii facem analize, nu putem sa zicem din ochi! exclama, mana ei atingand locul unde o stransese mai devreme. Nu imi dau importanta, dar spre deosebire de tine, stiu ca aceste teste trebuie oricum facute!

- Stii ce? Fa ce vrei...eu lucrez singur, asa ca am sa te las pe tine sa rezolvi asta, spune fiind mitocan ca deobicei si se indreapta spre usa.

Aliona isi roti ochii, clatinand din cap. Primul impuls fu sa il lase sa plece, si-asa nu avea nevoie de el si era evident ca cei doi nu se placeau. Insa apoi isi aminti vorbele sefului ei, care ii spusese sa stea aproape de celalalt medic si in niciun caz vreunul din ei sa renunte, pentru ca trebuiau sa ajunga la un acord impreuna.
Da, foarte matur, comenta ea, dand ochii peste cap. Stii ca nu poti sa pleci, suntem prinsi impreuna pana rezolvam cazul. Cearta-te cu seful tau daca nu iti convine.

- Poate asa am sa fac! i-o taie el repede in timp ce apasa pe cleanta. Prezenta ei incepea deja sa-l irite si nu avea chef de o cearta si scandal, caci avusese parte de una si in ziua ce trecuse, tot datorita comportamentului sau "dragut" fara de oricine.

Isi roti ochii, pentru ca se asteptase ca Oliver sa fie de acord cu ea si sa continue sa lucreze la caz, nu sa plece oricum.
Vrei sa te maturizezi?! zise ea. Cu o viteza impresionanta, se posta in fata lui, cu spatele lipit de usa, astfel incat el sa nu iasa inca. Nu poti sa fugi ca un copil la sefu', hai sa facem pace cumva. Nu ma placi, nici eu nu te plac, dar totusi... Era chiar enervant ca fix nesimtitii aratau bine si puteau sa ii taie respiratia cu o simpla privire.

Oliver ridica o spranceana cand i se puse in cale.
- Cum naiba sa ma inteleg cu tine cand tu o tii pe a ta? intreba el destul de iritat.

Ramase acolo, desi piepturile lor aproape ca se atingeau, iar spatele ei era lipit de usa. Nici ea nu era entuziasmata pentru ca trebuia sa lucreze cu tipul, insa nu voia ca seful sa o creada ori slaba, ori complet imposibila.
Imi sustin opinia, mi se pare normal, raspunse, ridicand din umeri.

- Fara sa o auzi pe a mea, isi invartii el ochii iritat, incercand s-o dea laoparte din calea lui.

Aliona se posta mai apasat in fata lui, nelasandu-l inca sa treaca. Era destul de vicleana, asa ca avea mijloace sa il faca sa ajunga la vorba ei. Facu niste ochi mari, rugatori, ca de catelus, mana ei atingand-o foarte scurt pe a lui.
Haide... Normal ca aveam sa iau in calcul si parerea ta. Nu te supara atat de repede, sopti aproape, vicleana.

- Prea tarziu, m-am suparat deja, zambi el acru, tragandu-si mana laoparte.

Incerca sa continue cu aceeasi atitudine ranita, in speranta ca va ajunge tot la vorba ei, insa se enerva din nou si nu reusi sa isi pastreze aceeaso privire inocenta de catelus. Isi ingusta ochii, fara sa se dea din usa.
Uite care-i treaba, Malfoy, zise ea, revenind la tonul de dinainte. Situatia nu e despre noi, ci despre pacienta. Nu lucra la cazul asta pentru mine, ci pentru ea. E scris in juramant.