A colleague?

First topic message reminder :

Aliona era din nou la spital, locul unde isi petrecea majoritatea timpului. Era foarte atenta si foarte concentrata pe munca, deoarece multi nu o crezusera in stare pentru aceasta profesie. Cum, un vampir sa fie doctor? Nu era ea chirurg, insa tot se intalnea cu sange la tot pasul. Ei bine, isi dorea astfel sa le demonstreze tuturor contrariul, pentru ca era buna la ceea ce facea.
In acea zi, seful uneia dintre echipele de Diagnostice, unde lucra ea, o anuntase ca avea sa lucreze la un caz singura, doar cu un alt medic dintr-o alta echipa a aceleiasi sectii, unul cam la fel de tanar. Era surprinsa ca erau lasati doar ei doi sa puna un diagnostic si la un caz atat de dificil, insa era o oportunitate buna pentru amandoi.
Era acum in vestiar, schimbandu-se in hainele de munca. Oliver Malfoy... Auzise numele, insa nu lucrase niciodata cu tipul, care surpriza! - era tot vampir.

Ochii ei caprui parca incepura sa arunce cutite. Chipurile lor erau atat de aproape unul de celalalt, insa nici nu ii mai pasa.
Nu ma lua pe mine cu 'scumpo'! exclama, uitandu-se urat la el. Nu ma supraestimez deloc, sunt un doctor bun si respectat in acest spital. Poate ar trebui sa inveti si tu ce inseamna asta!

Isi rotii ochii ca si cum tot ce a spus ea era un intreg bla bla bla si isi flutura mana in semn ca nu mai conteaza, nu voia sa-si bata capul cu ea.

Se enerva din nou, vazand ca tipul nici nu o baga in seama. Asa cum se intrebase de multe ori, de ce trebuia ca toti barbatii aratosi sa fie niste nenorociti?!
Nu te mai suport, minti ea, indreptandu-si spatele, departandu-si chipul de al lui.

- Pacat caci...desi-ti displace tot cu mine lucrezi la caz, comenta el intr-o doara.

Isi roti ochii, fluturand o mana, asa, intr-o doara.
Ce sa-ti spun, parca tie iti face placere sa mai drept colega, zise. Nu voia sa recunoasca, insa anumite priviri ale lui si zambete superioare o faceau sa i se inmoaie genunchii. Dar era clar ca facea misto de ea doar, asa ca nu avea sa zica asa ceva.

- Permite-mi sa te contrazic, mie imi e indiferent. Se ridica venind langa ea prinzand-o slab de umeri, si sarutand-o brusc si scurt, indepartandu-se apoi la fel de brusc.

Isi roti ochii auzindu-i vorbele. Ridica apoi o spranceana atunci cand se apropie de ea si o prinse de umeri. Cu siguranta nu se asteptase la asa ceva, asa ca atunci cand Oliver se retrase, il privi cu ochi mari si buze intredeschise. Primul impuls fu sa tipe la el, sa il intrebe ce l-a apucat sau chiar sa il loveasca. Insa trupul ei avea alte planuri. Fara sa mai zica nimic, se apropie ea de el de asta data si isi lipi buzele de ale lui, mai furtunos, punandu-si totii nervii in acest sarut.

El se astepta la o palma, nu la asta, dar nu avea de ce sa se planga asa ca-i raspunse la fel de furtunos.

Ii inconjura gatul cu bratele, lipindu-si pieptul generos de al lui. Stia cat era de gresit, din atatea motive. Nu se cunosteau, erau colegi, nu se suportau, putea oricine sa intre peste ei... Insa nici nu mai gandea la acel moment, caci buzele si atingerile acelui strain o infiorau placut.

Isi stranse maini pe talia ei continuand sarutul la fel de pasional, tinand-o aproape de dansul.

Atunci cand ramase fara aer, rupse sarutul, insa nu se departa de el. Mainile ii erau una pe gatul lui si una in parul lui superb, pe cand piepturile erau inca apropiate.
Si asta... ramane intre noi, murmura, incercand sa isi recapete suflul.

- Oh, chiar acum ma duc sa anunt tot spitalul, suiera el ironic.

Ridica o spranceana, usor nemultumita de raspunsul lui, insa nu se trase inca inapoi. Imbratisarea lui era mult prea placuta ca sa faca asta. Mana din par cobori pe pieptul lui puternic, pe cand cealalta ramase pe gatul lui.
Serios? Pana si acum ai de comentat? intreba, privindu-l fix, ingustandu-si ochii.

- Mi se pare normal sa am tot timpul ceva de comentat, doar nu vrei sa stau cu mutu? intreba el sceptic.

Isi roti ochii si, clatinand din cap, dadu sa plece. Nu stia daca era o miscare inteligenta, pentru ca zvonurile zburau repede prin acel spital, si auzise ca Oliver era destul de bun la tachinari, asa ca spera sa nu se afle de acest moment mai slab al ei.
You're a lost cause, murmura, incercand sa rupa imbratisarea.

- Daca tu zici, isi invartii el ochii cand o auzi, dandu-i drumul si stramband din buze.

Isi roti si ea ochii, dupa care lua cana de cafea de pe masa. Fusese un moment neasteptat, care o facuse sa roseasca, desi ei nu prea i se intampla asta. Isi trecu o mana prin par, dupa care se uita la pager.
Au sosit rezultatele, zise scurt, indreptandu-se spre iesire.

- Asa si ce spun rezultatele? intreba el, fiind defapt destul de curios, desi facea pe indiferentul.

Inghiti in sec, caci in mesaj i se spusese si rezultatul general al analizelor, fara prea multe detalii insa, evident.
Ca nu e de la creier, raspunse, gata sa iasa din incapere.

- Oh, deci am avut dreptate! Ce surpriza! suiera el ironic, asteptand evident niste scuze.

Isi roti ochii, intorcandu-se din nou catre el.
Ai tu o supozitie mai buna? As vrea sa o aud, ii spuse, incercand sa isi stearga acel sarut minunat din cap, desi nu era chiar atat de usor.

- Bineinteles ca am, isi dadu el ochii peste cap. Astept mai intai niste scuze...

Ridica o spranceana auzindu-i vorbele. Ar fi ras in mod normal, insa era destul de suparata ca supozitia era gresita. Facu cativa pasi lenti, plictisiti, ajungand din nou in fata lui. Se parea ca ii cam placea aceasta apropiere, desi nu voia sa recunoasca.
Nu o sa le primesti. Nu am de ce sa imi cer scuze, ridica din umeri, incercand sa ii mentina privirea adanca.

- Trebuia sa ma asculti de la bun inceput, cand ti-am zis ca n-ai dreptate, dar nuuuu, tu ai facut pe SuperWoman...tipic femenin! isi dadu el ochii peste cap.

Mari usor ochii auzindu-i reactia, insa nu se enerva sau ceva de genul.
Spune-mi tu o idee mai buna, dragule, daca esti atat de increzator! Bine, desi erau de aceeasi varsta, poate ca nu ar fi trebuit sa i se adreseze asa, era oarecum lipsit de respect. Insa nu se putuse abtinu.