Welcome to Hell - Mio's Room

Scoase de sub bereta un morman de bilete din care taiase doua. Si ni le dadu noua.
-Acestea sunt bilete speciale cu locuri chiar pe scena. Maine seara, ora 19.00 la foisorul din Parcul Central. Spuse Zoe.

- Mersi, cred... Dar nu pot sa vin. Fredonez o melodie.

-De ce nu poti veni? O intreba ea pe Mio.

- Am si eu un concert cu trupa mea.

-Am putea face un compromis. Voi vorbi cu primarul sa faca toate demersurile sa mute concertul vostru in Parc sa cantati tot in Parcul Central. Ce ar fi sa cantati in deschiderea concertului meu?

- Stai un moment.
Sun fetele si raspund ca sunt incantate.
- Vor venii sa decidem ce melodie cantam.

-Ei bine, ma bucur. Deci planul meu e sa cantati voi in deschidere 30 minute, cant eu 2 ore, apoi la urma 30 minute facem un duet. Si concertul il voi inchide eu si cu fosta formatie care m-a ajutat sa debutez in lumea muzicii. Din pacate trupa s-a desstramat fiindca fiecare si-a descoperit cate un talaent nou si au apucat-o pe cai separate, eu am ramas sa cant solo dar ne mai intalnim si mai cantam impreuna foarte rar. Spuse Zoe.

- Noi suntem de 2 ani ca trupa... Am reusit acum ceva timp sa imi aduc si prietenii din lumea umana, iar trupa a avut cateva modificari, datorita certurilor frecvente cu fostii membrii. Numele s-a schimbat, din Crazy Girls, in Crazy Friends, datorita faptului ca 2 baieti au intrat in trupa. In total suntem 5 membrii : eu, solista si chitara bas, Ken, tobosar, Hiro, chitara electrica, Yumi, keyboard si Maya, chitara bas. Fetele mai canta si in fundal.

-Si pe mine ma pasioneaza chitara. Ai mai auzit pana acum de o zana careia sa ii placa chitara? De obicei zanelor le place sa fie soliste. Spun eu catre Mio.

- Eu iubesc chitara. Este cel mai frumos instrument posibil ! Am invatat de la prietenii mei si cate ceva despre keyboard si tobe, dar nu m-au fascinat la fel de mult.

-Tobele le urasc. Iar bateriile sunt al 2-lea lucru dupa tobe pe care il urasc. De keyboard nu am auzit. Insa am auzit de orga la care ce-i drept mai cant uneori desi orga si pianul intra in clasamentul meu la neutre. Nici nu imi plac dar nici nu le urasc.

- Este un fel de orga.

-Atunci cred ca imi va placea probabil sa incerc de curiozitate.

Atunci au ajuns toti printr-un teleport cu instrumentele.
- Heii, care-i treaba ? strigau cu totii.
- Deci, ce melodie o sa cantam ?

-Vom cana mai multe. Fiecare foratie sau cantaret va avea cate o ora la dispozitie pentru un concert. In total spectacolul nostru ar putea dura undeva in jur de 3-4 ore.

- Habar n-am... Ce-ati spune sa cantam o melodie gen... Fac o pauza de gandire.

-Incepem cu orice gen doresti tu. Spun eu si Zoe era si ea de acord.

- Impossible ! strigam toti, in acelasi timp.
Fiecare ne luam instrumentele si incepem sa cantam :
- Tell them I was happy
And my heart is broken
All my scars are open
Tell them what I hoped would be
Impossible, impossible
Impossible, impossible...

Cant in acelasi ritm cu ceilalti. Vocea mea fiind una destul de frumoasa insa asta pana cand ajungeam la refren. Nu stiu cum se intampla ca refrenul imi iesea cu o voce mai groasa ca de obicei si chiar starnisem cateva rasete.

- Am o idee si mai buna ! striga Hiroto. Fiti atenti :
- Si iti cant asa,
Cu chitara mea
Daca nici asa nu-ti place
I-a mai zboara in Panama !
Zboara, ce pana mea !
Am inceput cu totii sa radem.
- Cand esti gelos
Sau minti frumos
Esti pentru mine, ee ,eee
Cand esti plecat,
Singura in pat
Mi-e gandul doar la tine. Am inceput eu sa cant.
Apoi am cantat toti refrenul :
- Noaptea cade peste noi,
Tu-mi saruti umerii goi !
Pana dimineata, pana dimineata !
Noptile se impart la doi,
Facem numai ce vrem noi !
Pana dimineata, pana, pana dimineata !

O alta zi, un alt inceput. Stateam intinsa pe pat, ranita usor. Mi-am pus castile in urechi si ascultam o balada rock, fredonand-o.

Eu merg in fata camerei lui Mio si ciocan la usa.

Cobor din pat. Imi asez mai bine fasa de la mana. Deschid usa.
- Buna. Ma duc inapoi in pat.

-Ce ai patit, Mio? Esti ranita? O intreb eu.

- Un pic..