Potiunea

Ora 16:30

Cei doi frati , Hongbin si N , se plimbau de-a lungul haului vremii pentru a gasi o planta rara , pentru potiunea lor . Mai exact , avea nevoie de liana de jad si floarea de ciocolata .
- Ai gasit ceva ? , spuse Hongbin din urma , uitandu-se prin toate partile .
- Nu , nu am gasit nimic , dar se pare ca ne apropiem de partea vestica unde este iarna ..., ii raspunse N .
- Acolo nu o sa gasim nimic , si se apleca in jos pentru a verifica florile .


N & Hongbin :

Spoiler:

Ma plimbam prin partea vestica a haului vremii. Era iarna acolo si totul parea mort sau inghetat, nimeni nu se aventura pe acolo, nici macar un iepure daca era urmarit de un lup nu indraznea sa scape pe acolo. Oricum, cu mult timp in urma, acolo cresteau tot felul de plante, cele mai multe fiind tamaduitoare. Acum nu mai crestea nimic, fiind mai tot timpul iarna.
L-am invocat pe djinul naturii. Era mai mult decat fericit sa ma ajute, intrucat rareori il chemam. El facu sa creasca peste tot plante de toate soiurile, apoi isi relua locul in unul din inelele mele. Am stat o vreme sa privesc peisajul; stiam ca in curand avea sa fie acoperit de zapada, dar plantele urmau sa dainuie daca stiai unde sa cauti. Pelerina mea se acoperi de ninsoare. Cu pasi inceti, am luat-o pe alta poteca.

- Am o senzatie ca nu o sa gasim nimic , adauga N usor dezamagit apoi isi trecu mana prin par privind inainte . Uite acolo , arata cu degetul spre partea vestica .
- Ce ? , se ridica Hongbin si privi si el . Cum e posibil sa creasca plante pe timp de iarna ?
- Sigur e cineva acolo , incepu sa mearga inainte cu Hongbin.

Am mers pe o alta poteca, dar spre surprinderea mea am ajuns din nou de unde am plecat. Uitasem pe unde sa o iau, asa ca m-am oprit in mijlocul campiei. Gaseam atat de frumos felul in care fulgii de zapada se ingramadeau in aer intr-un dans lenes, apoi se lasau lenes pe plante. Imi aminteau de un cantec de leagan. Am inceput sa cant, iar plantele incepura sa creasca si mai mult, chiar si cele care fusesera inghetate. M-am apropiat de o floare alba ca zapada. Nu observasem ca petalele ei aveau la suprafata spini albi. Sangele incepu sa-mi curga printre degete. Il priveam fascinata. Oare a fost vreodata un rosu mai rosu si un alb mai alb...un sange mai cald si o zapada mai rece?

La un moment dat , se auzi o voce de fata . Mai precis , o fata care canta .
- Canta frumos , spuse Hongbin mergang cu pasi micuti catre tinutul vestic.
- Da , dar trebuie sa ajungem la plantele alea .., incepu sa inghete de frig .
Nu dura mult , iar cei doi ajunse in partea iernii . Erau tot felul de plante , rare si care mai de care mai frumoase.
- E cam imposibil sa creasca plante atat de rare in tot frigul asta ..
- Da , dar sunt sigur ca acea voce este de vina pentru toate astea , murmura N , gasind floarea de ciocolata .

Am lasat floarea insangerata si de data asta am luat-o direct printre copaci. Dupa o vreme, am ajuns la o stanca imensa. Pe sub stratul de zapada care o acoperea erau crescuti muschi si licheni. Am inconjurat-o de cateva ori in joaca. In ciuda frigului, eram tare vesela. M-am sprijinit de ea, dar zapada se surpa si am cazut inauntrul stancii. Ca sa vezi, era o intrare intr-o pestera. Curand, intrarea se acoperi de zapada si totul se cufunda in bezna. Pumnalul lui Amon se aprinse si tinandu-l ca pe o faclie am pornit agale prin tunelele pesterii.

- Uite pe aici sunt licheni , adauga N si se rezema de stanca si cazu si el .
- Esti bine ? , striga Hongbin dupa el.
- Da , sunt bine . E un fel de pestera secreta..
Hongin cobora si el , incepand sa cerceteze locu.

Inca o fundatura. Mi se parea ca pestera era ca un joc cu mai multe niveluri. Era un labirint cu mai multe etaje. Mi-am dat seama ca nu ajungeam nicaieri, ma ratacisem. Am mai mers putin, crestand peretii pesterii cu pumnalul. Ma dureau picioarele de la atata mers. Cand tocmai voiam sa ma asez, tunelul o lua la vale si nu mai erau altele. Era doar unul mare si drept care cobora tot mai adanc. L-am urmat. Daca nu as fi avut alte optiuni, as fi distrus toata pestera si as fi iesit afara.
Am ajuns in fata unei usi de fier. M-am uitat pe jos, sa vad daca de cealalta parte a usii se putea vedea ceva. Am apropiat pumnalul de mica deschizatura, dar nu se vedea nimic, era intuneric de cealalta parte. Deodata, mi s-a parut ca vad ceva sclipind. Niste ochi? Dar stralucirea a disparut la fel de repede. Probabil o fi fost vreun sobolan. Am ascultat in liniste, tinandu-mi respiratia. Nimic. Usa era incercuita de rune. Nu putea fi deschisa decat de o anumita vraja, si judecand dupa vechimea ei, sigur era una antica, la care eu nu prea reuseam sa mi le amintesc.
Am mai stat o vreme in fata ei, rostind diferite incantatii, dar toate esuau, iar rabdarea mea era limitata. Doar printr-un noroc chior, urmatoarea vraja avu efect si usa se deschise usor, fara sa scartaie, de parca fusese facuta ieri. Am intrat si am dat de sute de scari care coborau. De-a lungul lor, pe margini, era un fel de santulet cu pietre de foc. Le-am aprins cu pumnalul lui Amon si camera se lumina. Am cobarat scarile, iar la capatul lor era o alta usa. Aveam o presimtire rea in legatura cu usile astea. Pe asta nu a mai fost nevoie s-o deschid cu o vraja, era doar o usa oarecare, dar tot din fier. Am intrat si am dat de un tunel plin de o parte si de alta de usi de fier. Am mers drept inainte si iar aparura zeci de tunele cu usi de fier, pana am ajuns la o camera imensa, inalta ca un turn, si plina de statui macabre. M-am uitat in urma mea si mi s-a facut frica. Cineva sau ceva, stinsese toate pietrele de foc. Acum chiar ii puteam simti prezenta. Ma astepta ascuns in intuneric.

Ajunsera si ei in aceasi infundatura iar Hongbin , cerceta cu palmele peretii pesterii . Era ceva ciudat , iar N simti imediat . Vazu usa uriasa de fier , care numai prin vraja se putea deschide . N mormai ceva , iar aceasta se deschise instant . Cei doi inaintau usor - usor , dar era ceva in atmosfera . Se simti o prezenta . Si nu era una buna . Mai ajunse la usa mare de fier , o deschise si pe aceea si incepu sa coboare scarile .
- Pietre de foc ... , adauga N privindu-le foarte suspicios .
- Sigur le-a aprins cineva ... , il privi Hongbin destul de nedumerit de situatie .
Ajunsera intr-o camera intunecoasa , iar o monstruozitate iesi din intuneric si incerca sa o atace pe fata , dar N fugi in fata fetei si o bula mare de apa ii proteja pe cei doi . Hongbin , facu o vraja , suspendandu-l in aer iar N , il lega strans cu niste liane .
- Haide ! , o lua de mana pe fata si fugi cat ii tinu picioarele apoi iesi afara.

Am iesit afara. Aproape ca nu mai puteam respira din cauza alergaturii. Inainte sa plec, insa, am vazut ce creatura ma urmarise. Fusese candva om, dar cineva sau ceva il transformase intr-un monstru. Probabil as fi reusit sa-l ajut.
-Cine sunteti voi? Ce cautati aici? E un loc periculos!

- Am cazut in acea pestera , e un fel de piatra ascunsa .. , murmura Hongbin tragandu-si sufletul dar N cazu lat la pamant . Cand fugi spre fata sa o salveze , monstrul deja il taia la burta si incepu sa sangereze . Cei doi facu niste ochi mari si il aseza cu fata in sus pe tanar , Hongbin incepand sa faca o vraja a vindecarii . Monstrul ala era demon ! , spuse printre dinti Hongbin si il vindeca in continuare pe N .

-L-ai ucis? il intreb si-mi scot sabia, indreptand-o spre el. As fi putut sa ma descurc si singura cu el.

- Nu , nu ai fi putut . Deabia noi ingerii ne putem descurca cu el .. , clatina din cap concentrandu-se cat mai mult pe vraja . Nu e mort .. e doar legat foarte bine . Dupa ce il vindec , ar trebui sa plecam cat mai departe de aici .. , murmura Hongbin .

-Ba da, as fi putut! Nu sunteti singurii care puteti lupta cu demoni.
Mi-am intins sabia spre rana lui N si aceasta scapara scantei albe, care il vindecara instantaneu.
-Pentru niste ingeri mai aveti multe de invatat! Ar fi bine sa plecati cat mai departe de acest loc.
I-am lasat afara si am intrat din nou in pestera. De data asta direct spre usile de fier. Chiar cand am ajuns in camera principala, demonul isi desfacu legaturile cu dintii si se elibera. Se repezi spre mine, dar am fost mai rapida decat el si am reusit sa-l ranesc cu sabia Phoenix. Acele rani se faceau din ce in ce mai adanci, iar demonul cazu la pamant, gemand de durere. Nu era puternic, era doar patetic. Ma speriase doar infatisarea lui hidoasa. I-am privit ochii si mi-am dat seama ca el era cel care ma privise din spatele usii de fier. Ochii lui nu erau cruzi, doar tristi. Demonul era innebunit de o durere care nu avea nicio legatura cu ranile lui fizice.
Am incercat sa-i redau forma umana si sa-i rup blestemul, dar era prea tarziu pentru el. Era prea obisnuit cu ea, probabil de sute de ani, de pe vremea vechiului regat. Nu mai avea nicio sansa si suferise destul. Am intins spre el bratara lui Anubis si sufletul ii parasi corpul fiind atras in ea. Acum mai avea sansa de a se odihni in pace, odata ce infaptuia o fapta buna sau ajuta pe cineva. Sufletul lui inca pastra constiinta unui om. Mi-am amintit de celelalte camere ferecate cu usi de fier. Le-am verificat si pe acelea. Toate contineau suflete umane ratacitoare in corpurile unor demoni. Le-am legat pe toate de bratara lui Anubis. Am verificat apoi daca mai era ceva viu in acele tunele, iar apoi m-am hotarat sa le distrug. Temnitele alea nu vor mai provoca durere si suferinta nimanui. Am scos pumnalul lui Amon si l-am invocat pe djin. Aceasta arunca in flacari totul, pana se transforma in cenusa si nu mai ramase nimic in urma. Am iesit dintre ruine cu ajutorul lui Amon si am facut sa creasca deasupra locului un imens copac cu flori albe, care le acoperi cu radacinile lui.
Locul inca era trist.

N inca era vindecat pe exterior , dar ranile ii afectau organele interne . Decat cu vraji de ingeri , puteau fi vindecate total , rani ale ingerilor.  Hongbin se enerva si o privi urat .
- Poate data viitoare , o sa fii mai recunoscatoare , si nu ai sa mai fii asa ''plina'' de tine . Nu le stii pe toate .. , murmura Hongbin printre dinti dar se calma imediat . Se concentra iar pe vindecare , iar in scurt timp , N isi reveni si se ridica in capul oaselor . Deodata observa cum copacul se usca , iar florile deveneau negre . Se pare ca tot ''circul'' nu s-a terminat aici . Corpul monstrului , iesi la suprafara si se transforma intr-o alta aratare mult mai puternica si mai fioroasa . Hongbin incerca sa se duca sa-l atace , dar N il opri .
- Lasa-ma pe mine .. , si isi scoase lantisorul de la gat , spuse o incantatie si se transforma intr-un sarpe urias . Monstrul vru sa o atace pe fata , dar ochii de sarpe a lui N se facu de culoarea jadului , si il musca cat de tare putu iar din cauza veninului , corpul monstrului se topi . Tanarul isi lua forma umana la loc , culoarea de jad a ochilor ramanand acelasi , se apropie din ce in ce mai tare de corpul acestuia . Il atinse cu varful degetului si monstrul se evapora .
- Sper sa numai apara ... , spuse Hongbin trecandu-si o mana prin par . Ce fel de demon era ?
- Demon al intunericului ... anii ? cam 1300 , raspunse N ca si cum ar fi fost o carte deschisa . Stia tot ce e legat de potiuni , monstrii si alte vietati . Isi puse lantisorul la gat , care ii atrase atentia fetei . Era de culoare verde iar a lui Hongbin era alb . N mai spuse cateva cuvinte intr-o limba doar de el inteleasa , si copaci cu flori multicolore aparu in locul cu pricina . O privi pe fata cu coada ochiului , dar nu spuse nimic . Fratele lui o lua inainte pentru a cauta si restul de plante .

Sarpele :

Mi-am vazut mai departe de drum. Ingerii nu vedeau decat ce voiau ei sa vada si intelegeau doar ce voiau ei. Mereu se credeau mai buni decat ceilalti. Monstrul nici macar nu era acelasi, era doar o proiectare a constiintei demonice, care nu putea supravietui fara sufletul unui om, ar fi disparut in scurt timp oricum si fara spectacolul lor de forte. Copacul isi reveni la normal si florile redevenira albe. Nicio magie, indiferent cat de puternica, nu putea distruge sau schimba acel copac, va fi acelasi etern.
I-am lasat in urma pe ingeri, cu toata atotcunoasterea si mandria lor. Eu aveam proprii mei ingeri pazitori.

Mae nimerise in tinutul tineretii printr-o intamplare mai ciudata, cand pasise intr-o padure necunoscuta si care o aduse aici. In timpul caderii prin portal, se lovi de o piatra sangerand la picior.
Asa ca, rupse o bucata din salul ce il avea pe umeri ca sa-si bandajeze piciorul, apoi constata ca pierduse inelul.
-O nu, unde o fi?
Incepu sa-l caute prin iarba, dar nici urma de inel si ofta suparata.

Hongbin simti prezenta fetei , apoi se indrepta catre ea , alergand . N deabia tinea pasul cu el .
- Buna Mae .. , si zambi parca hipnotizat . N pocni din degete , dar nimic .
- e clar ... , murmura ca pentru sine .

Mae ridica capul si il vazu pe Hongbin in fata ei.
-Buna, raspunse ea zambind incet si totusi suparata.
Apoi observa inca un baiat in spatele sau si observa ca acesta nu era intr-o forma prea buna.
-Ai fost atacat?

- D-da , am avut o experienta mai neplacuta , adauga Hongbin apoi ii vazu bandajul de sange la picior . Ce ai patit ? , adauga usor ingrijorat .
N putea sa fie atacat de un lup , iar lupul ala sa fie atacat de un dinozaur si apoi sa vina sfarsitul lumii , ca pe Hongbin nu o vedea decat pe ea in fata ochlori . Ofta , asezandu-se pe o piatra mai mare din apropiere si ii privirea amuzat.

-A...,nu e nimic serios, zise ea. O sa se opreasca sangerarea.
Nu asta ma supara pe mine.

- Stai asa , adauga Hongbin si se apleca , desfacandu-i bandajul . Isi scoase lantisorul verde de la gat , apropiind-o de rana fetei . Spuse niste cuvinte pe o alta limba , iar aceasta lumina puternic . Rana fetei se vindeca ca prin minune . Gata , schita un zambet . Dar ce altceva te supara ?
- Eu o sa ma duc sa ma sinucid de pe o stanca ! , spuse N apoi clatina din cap , observand ca nu e bagat in seama . Ofta prelung , si se intinse pe piatra .

Inainte sa-i raspunda Mae isi intoarse privirea spre N, care ofta imbufnat, stand pe o piatra.
-De ce sa te sinucizi? intreba ea nevinovata. Sunteti cumva rude? si se uita la amandoi.

- A , acu sunt vizibil , incepu sa rada .
- Da , suntem frati , zambi Hongbin , fara sa se uite la N .
- Se pare ca fratele meu , e prea absorbit de frumusetea ta , chicoti el .
- Daa... , stai ce ? si isi dadu seama ce zisese si rosi in obraji.

Pe fata o bufni rasul si apoi simti cum se incalzeste in obraji.
-Mersi Hongbin, esti tare dragut. Eu sunt Mae, isi aminti ea ca trebuie sa se prezinte si inclina usor din cap, pentru a face cunostinta cu fratele sau.