Potiunea

- Iar eu sunt fratele invizibil a lui Hongbin , chicoti aceasta . n ma numesc ! Incantat ! Bine , nu la fel de incantat precum fratele meu de fata ..

-Asemenea, raspunse fata.
Ati vazut cumva un inel pe aici? L-am cautat peste tot, in iarba.

- Inel ? Ce inel ? , se trezi deodata Hongbin , parca ar fi fost paralel cu lumea.

Am ajuns aici printr-un portal si in timpul caderii am pierdut inelul. Atunci m-am si lovit.
E un inel destul de vechi, cu un model mai intortocheat. Face mai multe lucruri: iti mareste puterea, poate fi folosit ca un scut, ba chiar se poate transforma in alte obiecte folositoare.
Problema e ca e atat de mic, incat e greu de gasit. Si mai devine invizibil, ofta ea.

- Ai putea sa faci ... , sugera N , ridicandu-se de pe stanca .
- Taci !, striga deodata Hongbin , cautand prin iarba .
- Stii , eu ma duc sa ma leg de un bolovan , apoi sa na arunc in apa , sugera el .
- Da , bine .. ai grija ! , murmura Hongbin fiind total neatent la ce a zis el , si cauta inelul .

-Va rog, incetati. Nu cred ca il po-ti gasi atat de usor, adica doar cu mainile goale.
Ce vroiai sa spui N? Ar trebui o vraja folosita?

- Da , ar trebui . Accio inel !, spuse el ferm si deodata inelul iesi din iarba . Poftim !

-Multumesc, zise ea.
Inelul odata ajuns la stapana sa, straluci usor cand veni in contact cu pielea ei.

- Nu ai pentru ce , schita N un zambet . Eu o sa ma duc in laboratorul meu . Sigur il deranjez pr fratele meu , incepus a rada apoi disparu .

N disparu ca prin minune, iar Mae ramase tacuta, apoi se ridica in picioare.
-Hongbin, nu ti se pare ciudat locul asta? Intr-o parte predomina vara si in cealalta iarna.

- Da , si mie mi se pare ciudat .. Dar nimeni nu stie de ce este asa , de sute de ani aceasi situatie .. , adauga Hongbin .

-Ce anume cauti? Alte plante ca sa faci potiuni?

- Probabil fratele meu N a facut deja rost de ele .. dar tu ? Ce cauti aici ? , zambi larg tanarul.

-Am ajuns printr-o intamplare aici. Dar acum, daca tot ma aflu aici as putea sa fac o plimbare.
Poate gasesc un inorog, sunt atat de rari in ultima vreme.

- Inorogi ? , intreba tanarul . Da , nici eu nu am mai vazut unul de cand eram mic ... Mergem sa cautam ? Cu ocazia asta .. facem si o plimbare.

-Sigur zise Mae.
Am pornit la drum prin padure apoi dam de trei carari.
-Oare care carare e mai buna?

- Sincer , nici eu nu stiu .. , statu putin Hongbin pe ganduri . Ala bala portcoala !, si iesi al treilea drum . Hai pe aici , chicoti.

-Bine si il urma stang langa el. La un moment dat, in timp ce mergeau se auzi un zgomot ciudat si tresari, luandu-l de mana, cautand protectie.

Dupa ce am mers mai bine de jumatate de zi prin zapezi, voiam sa ma opresc undeva la adapost de viscol si sa ma odihnesc putin. Am gasit niste crengi aplecate ca o cupola, sub care puteai sa stai fara griji. In timp ce incercam sa ma incalzesc putin, mi se alatura o vulpe. La inceput, doar ma privea din departare, apoi se apropie cand am scos niste mancare din geanta. Am impartit-o cu ea, iar dupa ce se satura, adormi langa mine. O mangaiam pe cap, cand o sageata veni direct spre ea. Am reusit s-o prind la timp. Vulpea se trezi speriata. Simtea si ea pericolul si nu indraznea sa plece de langa mine. Am iesit din adapostul improvizat si m-am uitat spre locul de unde venise sageata.
Nu era doar un singur arcas, erau vreo douazeci si foloseau sageti otravite. Si nu doar arcasi, ci si alti razboinici cu lanci si topoare. Ma uitam mirata la ei. Erau la vanatoare? Trecusem eu un hotar nepermis? Ei se pregateau sa ma atace. Razboinicii stateau in spate deocamdata, ca sa nu intre in bataia sagetilor, care se prabuseau la betisoarele rupte la piciarele mele. Tipii cu lanci se repezira la mine, dar se trezira cu niste cucuie de toata frumusetea.
-Cine esti tu? zbierara ei. Esti un campion al vreunui rege care a venit la competitie?
Habar nu aveam despre ce vorbeau, dar hotarasem sa le joc jocul.
-Da. Vulpea e companionul meu, deci nu aveti voie sa o atingeti.
Ei aprobara si imi facura semn sa-i urmez. Cand credeam ca nu o sa mai fac un pas de oboseala, am ajuns in fata unui palat imens.

http://i1.sndcdn.com/artworks-000026520997-eez1co-original.jpg?77d7a69

- Ce a fost asta ? , intreba uimit Hongbin , strangand-o usor de.mana.

-Nu stiu si tufisul se misca iar, apoi un animalut ciudat isi facu aparitia.
Semana cu un cal, dar aducea putin cu un dragon, iar in frunte avea un corn stralucitor, iar corpul era stralucitor.

Am fost dusa in fata regelui. Acesta era un om voinic si mandru, dar avea intiparita pe fata o cruzime si o rautate fara seaman. Era inconjurat de mai multi sfetnici si soldati, dar cel care-mi atrase atentia era un servitor bogat, care parea ca-i sufla in ceafa regelui.
-Arata-ti fata, campionule!
Am facut cum mi s-a cerut si toti au inceput sa rada.
-Ce rege ar trimite o fetita drept reprezentat la o competitie?! Asta e vreun soi de gluma? Sa stii ca nu tolerez sa fiu luat in ras! Cine te-a trimis?
Ma pregateam sa-i torn niste minciuni, cand in sala tronului intra o tanara. Dupa felul in care mergea si se misca, era de neam inalt.
-Printesa Theia! i se adresa ursuzul rege. Ce vant te aduce pe aici? Te-ai mai gandit la propunerea mea?
Tanara il privi dezgustata, dar nu i se citi nicio emotie pe fata cand vorbi.
-Da, m-am gandit. Am luat decizia sa-mi chem un reprezentant al tinutului meu, care sa fie purtatorul meu de cuvant in competitie.
-Oh, si cine e acest campion? urla regele.
-Ea! spuse printesa, aratand spre mine.
Alt val de rase isterice cuprinse sala. Printesa astepta pana se opri si ultimul, apoi continua:
-Ea va fi reprezentanta mea, deci vreau sa fie tratata ca atare. De asemenea, vreau permisiunea sa o vad in fiecare zi, la fel cum fac si ceilalti lorzi cu campionii lor.
-Prea bine! se incrunta regele. Desi imi pare nespus de rau sa vad ca tanara asta isi risca viata intr-o competitie ca asta. Oricum ar fi, daca ea pierde, si tu vei pierde printesa. Te voi face sa regreti raspunsul acesta!
Printesa se inclina politicoasa si imi facu semn sa o urmez. Mergeam tacuta in urma ei, intrebandu-ma ce pune la cale. Vulpea inca se tinea dupa mine. Se pare ca imi facum un prieten in tinutul asta rece.

- Ce frumos este , se se apropie de animal cu pasi marunti si incepu sa-l mangaie . Era un animal atat de bland si firav .

-E un kirin! zise Mae apropiindu-se de animal. Acesta dadu semn din cap ca exact asta era.
Hongbin se uita intrebator la fata.
Kirin-ul este un animal considerat mitologic ce traieste in Asia. Seamana cu inorog, bine mai mult la comportament nu la infatisare. Sunt intr-un fel rude iar acesta iar din cap si se apropie de noi, atingandu-ne fruntile cu cornul sau care incepu sa straluceasca.
"Eu nu pot glasui grai omenesc in aceste locuri. Dar pot folosi telepatia. Am nevoie de ajutor si paru usor trist."

http://yokai.com/kirin/ Mai multe informatii despre kirin aici.

Dupa ce am ramas singura cu printesa in camera ei, aceasta isi pierdu calmul si izbucni in lacrimi.
-Te-a trimis tatal meu? ma intreba ea.
-Nu. Nici macar nu il cunosc. Eram doar in trecere prin tinutul asta.
-Ah, inteleg. Atunci, ma tem ca ne-am bagat intr-o mare belea.
-Nu. Regele avea de gand sa ma omoare daca nu interveneai tu. Vreau sa te ajut, asa ca pune-ma la curent cu ce se intampla pe aici.
-Nu vad ce rost ar avea, dar bine. Sunt fiica regelui din tinutul verii si regele din tinutul acesta ma tine prizoniera, desi el spune ca sunt aici ca oaspete si o posibila prietenie intre cele doua regate. Oamenii mei ma iubesc si multi s-au revoltat impotriva deciziei tatalui meu de a ma trimite aici, dar si-au dat seama ca nu are rost sa-l invinuiasca pe tata, asa ca au pornit intr-o misiune de salvare pe teritoriul acesta. Au fost prinsi de soldatii acestui barbar si au fost masacrati. Partea ciudata e ca atunci cand le-am vazut cadavrele oamenilor mei, erau pline de rani care nu puteau fi facute de niste soldati oarecare, mai degraba de niste animale demonice. Si toti au fost ucisi in acelasi fel, iar unele parti si organe ale cadavrelor lipseau. Oh, a fost ingrozitor si ma simt atat de vinovata... Singurul meu refugiu de cand sunt aici este biblioteca palatului.
Printesa continua sa planga, iar eu nu stiam ce sa-i spun ca sa o linistesc. Am stat acolo si-am tacut.
-Ce-i cu concursul asta?
-Acest rege e puternic, foarte puternic. Intr-un timp atat de scurt a reusit sa supuna regat dupa regat. Nu mai exista regatul Primaverii si al Toamnei si nici orasele independente. Acum mai este doar o mica parte din tinutul Verii si eu am fost trimisa aici in semn de pace. Acum regele a avut parte de multe revolte din tinuturile cucerite, asa ca a hotarat sa le elibereze, cu conditia ca lorzii acelor tinuturi sa-si aleaga un reprezentant, cel mai puternic si inteligent pentru a participa intr-o competitie cu alti campioni, inclusiv cu cel al lui si doar unul va fi liber. Acei lorzi isi cheltuiesc si ultimul banut pentru a angaja cei mai cruzi asasini carora li s-a dus numele prin tot tinutul. Teroarea va incepe intr- saptamana. Atunci ii vei intalni pe toti ucigasii, pe care regele ii numeste campioni.
-Cine urma sa fie campionul tau?
-Nu stiu. I-am trimis vorba tatalui meu si singurul raspuns pe care l-am primit, a fost ca reprezentantul nostru va aparea singur intr-o noapte cu luna plina. Afara e luna plina, deci am crezut ca tu esti.
Voiam s-o mai intreb cate ceva, dar o servitoare intra in camera si ma anunta ca locul in care aveam sa stau e gata. Am urmat-o pe holurile reci ale castelului.
-Ce fel de asasin mai esti si tu? ma intreba ea. Ai vreun nume mai special? Un nume pe care l-am mai auzit?
-Nu. Nu sunt un asasin. Eu sunt Yozora.
-Atunci e rau de tine, fetito! Ca sa supravietuiesti in jocul asta macabru, va trebui sa nu ai mila! Si ar trebui sa-ti alegi pentru concurs un nume mai infiorator, altfel inainte de competitie, ceilalti competitori iti vor face viata un calvar si vei fi prima eliminata.
-Multumesc pentru sfat, dar nu va fi nevoie.
-Cum vrei! Desi imi pare rau sa vad o viata luata de tanara.
Am ajuns in fata camerei mele. Era in partea de nord a palatului si avea tot confortul necesar, ba chiar mai multe.
-Regele ii trateaza pe campioni cu tot ce au nevoie. Nu trebuie sa le lipseasca nimic. Ai un dulap plin de rochii si pantofi, plus alte bijuterii. O sa ma intorc in cateva minute cu cina, intre timp poti face un dus daca simti nevoia.
-Adu ceva si pentru vulpea mea, te rog.
Femeia incuviinta si facu o mica plecaciune, apoi pleca.