O sesiune de shopping.

- Nu sunt genul de persoană care se îngrijește prea mult, ăla-i Wooshin, e o adevărată divă. Dar dacă tu vrei, sigur.

Katrina si SoJin mersera la salon iar eu in interiorul rucsacului incercsm sa ma misc printre lucrurile lui SoJin cautand sa ajung la fundul rucsacului.

SoJin se așeză pe un scaun, privind în jur.
- Dacă mă vede frati-miu sau V pe aici o să facă mișto de mine 3 săptămâni.

Katrina rase.

Eu reusisem sa ajung pe fundul rucsacului si cel mai important sa ma pierd printre lucruri la fel de usor precum o cheie sau o moneda.

- Și unde las rucsacul în timpul tratamentului ăstuia?

Ii arata un dulap cu usi micute si chei la fiecare usa.
-Il incui in dulap si pastrezi cheia pana ne intorcem. Spuse Katrina.
Eu auzisem vocea surorii mele care ii spunea lui SoJin sa incuie rucsacul in dulap. Deci aveau de gand sa ma lase inchisa in rucsac si incuiata in dulap.

- Sanara o să fie ok presupun, dădu din umeri și așeză rucsacul în dulap, după care îl incuie. Hai să mergem, spuse ea, învârtind cheia pe deget.

-O sa fie bine. Totusi nu am vrut sa stie ca vreau sa ii fac o surpriza. Dupa ce terminam aici vreau sa mergem la Atelierul de Creatie. Astazi acolo copii in special fetitele invata sa fie stilisti exersand pe papusi si pe zane micsorate. Nu va fi singura zana micsorata de acolo.

- Tot nu pot să înțeleg dorința asta de a fi micșorată și folosită pe psot de păpușă dar dacă ei îi face plăcere cine sunt eu să judec: zâmbi.

-E din cauza potiunii de micsorare. Unele zane prind dependenta de ea. Nu de potiunea in sine ci de efectele ei. Faptul ca lumea pare altfel cand esti micsorata. O lume uriasa in care iti arunci grijile deoparte si mult mai distractiva.

- Presupun, n-am încercat și nici nu-mi doresc.

Katrina:

Intram in salon si erau doua scaune libere asa ca suntem luate amandoua in acelasi timp.

SoJin se așeză confortabil pe scaun și închise ochii. Avea de gând să ațipească pentru o vreme.

Katrina:

Si eu ma asezasem la fel de confortabil.

Fiind destul de relaxată, SoJin ațipise.

Katrina nu atipise fiindca nu putea dormi ziua insa se amuza nespus de mult pe seama lui SoJin.

In acelasi timp Sanara care era inchisa in rucsacul lui SoJin isi gasise un loc confortabil intr-un buzunar interior mai micut alaturi de o cheie probabil cheia de la usa de intrare a casei lui SoJin si de ceva maruntis.

SoJin dormea într-o poziție nu prea confortabilă, cu gâtul înclinat ciudat, dar totuși nu avea nicio problemă în a-și continua visul.

Fetelor de la salon le era foarte usor sa o aranjeze. La fel se putea spune si despre Katrina care statea cu capul rezemat de spatarul scaunului si era cam ingandurata.

După un anumit timp SoJin se trezi și se întinse, uitându-se în jur.
- Ar trebui să nu mai dorm peste tot, a spus ea, ca pentru sine.

Katrina:

-Cam da, asa e. Ii raspund si eu.

- Dar viața mea este făcută pentru a dormi, a spus, prinzându-și fața între mâini.

Katrina:

-Ei bine, zanele nu sunt chiar asa de somnoroase. Noi nu prea dormim ziua decat foarte rar.

Apoi auzim ca fetele de la salon spusese ca ne putem uita in oglinda.

- Nici îngerii morții în general, somnul ține de personalitatea mea.
SoJin se uită în oglindă.
- E o îmbunătățire, presupun.

-Arati fantastic. La fel ca ingerii albi. Probabil ca Satanel nici nu te-ar mai recunoaste. Spun eu chicotind.

- Ar vrea el să nu mă cunoască, a spus, chicotind de asemenea.