O sesiune de shopping.

Katrina:

-Acum sa ne luam lucrurile si sa mergem sa o ducem pe Sanara la acel atelier de creatie si o lasam acolo sa fie tratata ca o papusa de catre copii, cat timp noi vom intra in supermarket dupa niste cumparaturi alimentare.

- Am înțeles, spuse SoJin și se îndreptă alături de Katrina spre dulapuri.
Își cauta cheia prin buzunare iar după un timp reuși să o găsească. Deschise dulapul și luase rucsacul din el, după care înmâna cheia unei angajate.

Sanara inca dormea insa nu mai era in locul unde o pusese SoJin ci intr-un alt buzunarel al rucsacului dinspre fundul sau, alaturi de niste maruntis.

SoJin își puse rucsacul în spate, fără să-l deschidă pentru a verifica, după care se uita la Katrina.
- Tu știi mall-ul ăsta mai bine decât mine, deci încotro?

Katrina: O luam pe coridorul principal pana cand se despartea in doua coridoare apoi pe coridorul drept pana in fata supermarketului din mall unde era liftul panoramic si ii aratasem ca trebuie sa urcam un etaj. De la intrarea in supermarket daca te uitai in sus vedeai copii care se jucau.

- Eu nu prea m-am jucat când eram mică, a spus SoJin, privind copiii.

-Poate cu alta ocazie. O sa le rog pe matusile mele sa faca o potiune de intinerire si sa mergem apoi intr-un parc sa ne jucam cu copii.

- Ah nu, nu vreau să mă joc cu ei, îmi place să mă uit la ei, de la distanță. Nu prea îmi plac copiii în general.

Katrina:

-Ah ok atunci. Ii spun eu. Urcam apoi cu liftul si ajungem acolo.

-Acum sa o scoatem pe Sanara si sa o lasam aici o ora si ceva cat facem cumparaturile.

- Ok.
SoJin deschise rucsacul, cautând în locul în care știa că o lăsase.
- Oh, păi, nu mai e aici, s-a întors spre Katrina.

-Trebuie sa fie ca doar nu s-a rupt rucsacul. Cauta cu atentie pe fundul lui. Ii spun eu.

SoJin căută în continuare până ce, la un moment dat, dădu de buzunarul în care se afla Sanara.
- Cum ai ajuns acolo?

-Cred ca am cazut in timp ce dormeam. Ii raspund eu.

- Ah, ok. Am ajuns, i-a spus.

-O, e frumos. Un atelier de crestie pentru copii aici la mall. Spuse Sanara bucuroasa.

- Păi, din câte am înțeles, noi o să te lăsăm aici o perioadă. Deci distracție plăcută! a zâmbit.

-Multumesc. Spun eu apoi sora mea si SoJin ma daduse domnisoarei care se ocupa de copii apoi ea ma daduse uneia dintre fetite care incepuse sa ma aranjeze la par.

- Și noi ce facem acum? spuse SoJin, întorcându-se către Katrina.

-Noi o sa coboram si o sa mergem in supermarket. Dar sa vezi ce preturi avem noi. De exemplu o ciocolata costa intre 0.1 Kwan si 1.5 kwan. Sau un kg de banane 0.3 Kwan iar un Ananas sau Mango 3 Kwan. Sa vezi in parcare la mall masini care se vand cu intre 200 si 700 kwan. Iar alte marci mai scumpe pot ajunge pana la 7000 kwan. Hainele in general costa intre 10 si 100 kwan. Iar rochii de printesa ca ale mele intre 100 si 2000 kwan.

- Probabil că o să-mi dau oricum toți banii pe mâncare, nu-i problemă.

Apropo salariul minim este 2000 kwan pe luna. O zana care munceste pe camp la cules nectar ia salariu minim iar pentru meserii mai complexe salariu poate ajuge pana la 5000 kwan pe luna. Iar cele din functii oficiale castiga intre 10 000 si 20 000 kwan pe luna. Salariu meu de printesa e de 30 000 kwan pe luna in timp ce al surorii mele, ca printesa regenta e 50 000 kwan pe luna. Dar sa fi vazut ce era pe timpul fostei regine. Cand era Regina rea, salaiul minim era 800 kwan si maxim era 2000 kwan dar existau o multime de taxe si impozite multe incat 75% din salariu venea inapoi la stat. Iar preturile erau de 10 ori mai mari ca acum.

- Cam așa e în toate dictaturiile sau monorhiile absolute, a dat din umeri.

-Pai pe vremea reginei rele desi era denumirea de monarhie constitutionala ea se purta mai mult ca o regina dictatoare intr-o monarhie absoluta. Ea avea toata puterea desi aparent era impartita intre puterile statului insa ea dicta tot. Ei o ascultau fara sa cracneasca. Daca indraznea sa miste unul in front ii taia capul.

- Ei, vezi partea bună, există un loc special rezervat dictatorilor și tiranilor în iad, așa că atunci când va muri sigur va suferi oribil, a zâmbit.

-Acum se afla in inchisoare si e acolo pe viata. Stii desi sora mea are puterea ea nu a dat ordine sa fie ucis cineva. Sora mea nu e asa rea. Insa pentru inchisorile din Fairytopia regimul este unul dur pentru detinuti. Mancare rationalizata pe cartele, stingerea se da la ora 22.00 si desi au televizor in celula el prinde un singur post Postul national cultural educational al inchisorii si care emite doar 3 ore pe zi, seara intre 19.00 si 22.00. Si mai ales nu sunt ca inchisorile din celelalte regate, nu se face diferenta intre statutul social al detinutilor sau dupa faptele lor. Nu exista regim inchis sau deschis sau partial deschis. E un singur tip de inchisoare cel de maxima siguranta. Desigur se face diferenta intre comportamentul din inchisoare insa nu in zile de scutire de pedeapsa ci in castigarea in plus a ratiei de mancare de pe cartela. Un detinut care a fost ministru si care are avere sau chiar si fosta regina, sunt tratati egal cu un hot si criminal de rand.