A dark day

Voi ca vrajitori din cate stiu, nu aveti nici un regat al vrajitorilor. Iar tu esti rege4le vrajitorilor si vrajitorii se supun atat tie cat si regilor teritoriilor in care traiesc. Dar voi cu toate ca traiti peste tot, nu a-ti facut cerere la nici un rege sa vi se dea vre-un teritoriu, vreo insula a voastra. Sunteti multumiti si fara tara proprie, nu?

-De asta ma si agit atat. S-au adunat multi vrajitori care vor sa avem si noi un regat ca la carte. Si acum trebuie sa gasesc un loc potrivit unde sa ne ridicam propriul regat. Dar e mai greu decat ma asteptam.

-Intradevar da, e destul de greu. Va trebuie aprobare. Eu v-as da aprobare dar trebuie sa va hotarati la o insula de pe domeniul Fairytopiei pe care sa o cumparati. E dificil. Intai trebuie sa cumparti insula de la noi, trebui prin contract de vanzare-cumparare facut prin instanta, apoi trebui utoriatie de costrre a paltuli de l noi, apoi eie sa alegeti un rege pe care sa il recunoastem noi zanele, apoi se intocmeste constituia regatl vostr care trebie aprobata de regatele vecie, abia apoi e pamanul vostru.

O sa aveti 3 vecini: zanele, sirenele si elfii. Cu sirenele va fi mai dificil sa obtineti autorizatii. Din punctul lor de vedere, problema gunoiului vostru va fi si problema lor.

Aveti 3 solutii ca gunoiul sa nu ajunga in apa.

1. Pentru apa murdara o conducta catre vulcanul insulei unde apa nu doar ca se va evapora ci se va dezintegra, vulcanul avand temperaturi apropiate de ale soarelui, va actiona ca un dezintegrator molecular.

2. Pentru gunoiul menajer tomberoane vrajite cu gauri negre.

3. Gunoiul reciclabil, la reciclare.

-Anna se intelege bine cu sirenele, deci poate discuta ea cu ele. Oricum, niciun vrajitor nu arunca aiurea gunoiul deci nu ar fi asta o problema.

-Atunci probabil ca a-ti putea vizita Insula Mako sau Arhipelagul Seven Dolphins. Se spune ca in zona dintre Insula Mako si Arhipelagul Seven Dolphins ar fi trait 7 delfini de culorile celor 7 dintre pietrele cele mai pretioase.

-O sa ma consult cu Aaron si Anna mai intai si dupa vom vedea ce vom face.

-Bine. Spun eu. Curand ajungem in parcul Jubylee pe care urma sa il traversam spre cofetaria din Gardenia. Parcul era frumos amenajat. Avea o fantana arteziana care intruchipa familia regala: Eu in mijloc, sora mea in dreapta mea, Meribelle in stanga mea, iar cele 2 matusi Josephine si Selene in margini opuse. Statuile aveau socluri separate rotative astfel incat fantana dadea impresia ca ne prindeam intr-o hora a zanelor cand incepea programul artistic a fantanei. Cand nu era program artistic, statuile stateau cuminti si iesiea jet de apa numai din gura statuii mele.

Julius se opreste in dreptul statuii si o priveste placut surprins.
-E foarte frumoasa.

-Stiu. E si mai frumoasa in serile de weekend cand incepe programul muzical si reproduce Hora Zanelor sau Hora ielelor cum o mai numim, care e dansul traditional al zanelor, pe ritmurile imnului Fairytopiei si in acelasi timp se difuzeaza un spectacol de apa si lumini.

-Mi-ar placea sa pot vedea acel dans cu proprii ochi. Doar am citit despre el, dar n-am avut onoarea sa-l vad in persoana.

-Sigur, poate ca il vom vedea intr-oseara de weeked saptamana aceasta. Ii ssssssspun eu. Continuam sa merge si ajungem pe strada ce desate cele doua parcuri si in fata noastra era cladirea cofetariei.
Am ajuns. Ii spun eu.

Julius merge si deschide usa, invitând-o pe Sanara sa intre ca un adevarat gentelman

Intru prima si ii zambesc. Eram fericita sa vad asa comportament.

Julius intra dupa ea si merge la o masa, tragand un scaun pe care sa se aseze Sanara dupa care-l apropie la o distanta rezonabila de masa, asezandu-se mai apoi si el pe scaun, stand astfel fata-n fata cu ea.

Eram bucuroasa de comportamentul lui. Ma simteam apreciata. Iau meniul de pe masa si il deschid aratandu-i prajituri cu miere in diverse combinatii: miere si vanilie, miere si cacao, miere si uca, miere si arahide, prajituri glazurate cu ciocolata si indulcite cu miere, prajituri cu zmeura si miere prajituri cu capsuni si miere, etc.

Amara:

Afara era o zi intunecata, care parca era la unison cu starea mea de spirit. De cand decazusem eram mereu trista si parca nu imi gaseam niciun scop. Stateam pe o pajiste mai mult uscata, la capatul unei paduri si ma jucam cu un trandafir. Degetele mele albicioase si cadaverice erau pline de sange de la intepaturile spinilor insa nu imi pasa.

O zana zbura pe deasupra cu un megafon la ea facand reclama.

-Daca vremea e mohorata haideti sa va adapostiti la Cofetaria din Gardenia. Va asteaptam la prajituri cu miere si ceai cu fructe de padure indulcit cu miere. 10% reducere la clientii pe timp de ploaie.