The leaf of a silent night

Iris:

Plecasem intr-o mica plimbare prin Padurea Toamnei sa pot admira peisajul ei de vis. Adoram sa vad toate acele frunze aurii imprastiate pe pamant si dansând in aer la o mica adiere a vantului. Anuntasem celelalte zane de mica mea expeditie si stiind ca tabara noastra nu era departe, ma aventurez cu capul inainte in padure, zâmbind ca un mic copil la auzul trosnetelor frunzelor sub piciorusele mele.

Dupa cum fusesem informata de mica expeditie in Padurea Toamnei, trimisesem o echipa de strajeri din Garda Regala cu misiunea de a veghea asupra celor din tabaa. Deasemenea 3 dintre strajerii din tabara cand vazura ca una dintre zane informara pe sefa taberei si pleca, se decid sa o urmeze in modul furisat.

Eram asa absorbita de frumusetea peisajelor ca nici nu realizasem ca eram urmarita sau ca ma departam de grup tot mai mult, adancindu-ma in inima padurii.

Strajerii aveau ordine precise sa nu intervina fara vointa ei. Aveau ordine sa se faca vazuti doar la strigate de ajutor.

Observ o mica frunzulita ce parea sa sclipeasca. Ma apropii, lasandu-ma pe vine, si o iau cu grija in maini de teama sa n-o rup sau ceva, admirând-o când o vad cum lucea in bataia soarelui. Vazand ca nu exista sanse sa se rupa, mi-o asez frumos in par, vazandu-mi apoi de drum. La scurt timp dupa, chiar in locul unde fusese frunzulita, isi face aparitia o vrajitoare alaturi de care se afla o creatura monstruasa, scoasa parca din inima iadului. Vrajitoarea se uita o clipa catre locul unde fu cu putin timp inainte frunzulita, mutandu-si apoi privirea in directia in care am plecat eu si-si trimise bestia pe urmele mele, aceasta pornind cu pasi apasati pe urmele mele, gata sa ma sfasie imediat ce pune ghearele pe mine.

Strajerii cavaleri din garda regala a Fairytopiei, urmareau scena pe ascuns sarind din copac in copac, furisandu-se nevazuti. Nu puteau sa zboare deasupra padurii fiindca nu maiaveau vizibilitate, deasmenea nu puteau zbura prin padure fiindca riscau sa fie vazuti si sa incalce asadar ordinul ce li se daduse de a sta nevazuti.

Intre timp eu Sanara printesa Fairytopieie sosesc in padure insa de data asta nu prin zbor prin propriile forte. Ci eram impreuna cu sora mea. Bausem potiunea de micsorare si eram carata intr-un felinar. Cum padurea era intunecata, imi foloseam bioluminiscenta, pentru a lumina drumul.

Vrajitoarea ii simti imediat pe strajeri si arunca o vraja puternica asupra lor, transformandu-i in stane de piatra. Dupa porni si ea pe urmele mele la pas lent.
Eu imi continui linistita plimbarea fara ca macar sa-mi imaginez ce urma sa patesc.

Ma simteam destul de bine sa stau in acel felinar pe post de licurici si sa luminez drumul surorii mele.

Eram imbracata cu o rochie de papusa si la ureche purtam o floricica de musetel.

Eu ma plimb, jucandu-ma vesela printre frunzele cazute morman pe pamant.

Trecem pe langa statuile de piatra si observam ca sunt strajerii nostri transformati in statui. Din pacte inca nu putem sa desfacem vraja neavand pregatirea necesara. Doar matusile noastre ar putea dar ele erau plecate din regat temporar.

Eu ma asez pe un morman de frunze, privind stelele de pe cer.

Sananra:

Continuam sa ne plimbam de fapt sora mea se plimba caci eu eram incuiata in felinar. Observam o alta zana asezata pe un morman de frunze.

Lumina ce o emanam era destul de puternica incat nu se putea vedea ca in interiorul felinarului sursa e o persoana.

Katrina:

-Buuna! Eu sunt Katrina. Spuse ea, salutand-o pe cealalta zana.

Tresar speriata când le aud si ma uit putin la ele, dupa care ma ridic si-mi iau imediat zborul cat mai departe.

Katrina isi lua zborul dupa respectivzana.Vru sa stea de vorba si era destul de rapida.

Când vad ca vine dupa mine, am un atac de panica si-mi pierd echilibrul cu totul, prabusindu-ma intr-un copac.

Katina incerca o vraja de atenuare a caderii ca zana sa nu se raneasca prea grav.

Eu ma ghemuiesc, tremurand toata si le implor printre lacrimi sa nu-mi faca niciun rau.

-Hei nu fi asa speriata. Nu am venit sa iti facem nici un rau. Noi nu facem rau nimanui. Vrem doar sa ne imprietenim. Am observat ca nu esti din zona. Eu sunt printesa Katrina iar ea e sora mea, printesa regenta Sanara. Spuse ea aratand spre felinarul in care eram inchisa. Imi micsorez intensitatea luminii ca sa pot fi vazuta mai bine si salut cealalta zana.

-Deci...Voi sunteti printesele?
Ma mai linistesc si ma ridic, aterizând pe pamant si-mi aranjez rochita, apoi frunza din par si ma uit la cele doua zane atenta.
-Numele meu e Iris.

-Da. Sanara e printesa conduicatoare, printesa regenta, eu sunt sora ei si o ajut si eu sa conduca in anumite situatii. Impartim coroana ca doua surori dragute si amabile ce suntem. Acum Sanara de exemplu a baut potiunea de micsorare si asa ca eu port coroana ei. Explica Katrina.

-Multumesc pentru explicatia complet inutila pe care nici nu am cerut-o. Nu ma intereseaza cum functioneaza familia regala.

-Scuze, ne ia gura uneri pe dinainte, vorbim prea mult. Spuse Katrina.

Sanara:

-Deci cu ce ocazie pe aici? o intreb eu.

-In vizita. Am venit sa exploram padurea.

-Si e frumos? Apropo am vazut urme de vraji in padure deci fii cu mare bagare de seama. Cineva ne-a transformat cativa strajeri in statui. Ai grija sa nu devii si tu statuie. Iti pot da acest colier cu pietre de sare din minele din Svartlfheim taramul piticilor. Oricine poarta un astfel de colier e ferit de vraji, iar vrajaaruncata asupra unei astfel de persoane, se intoarce impotriva atacatorului. Spuse Katrina si scoase un colier cu pietre de sare.

Fac un pas in spate când vad colierul si nu ma ating de el.
-Multumesc, dar am deja ceva sa ma protejeze.