The leaf of a silent night

-Ce anume? Intrebam amandoua curioase in acelasi timp.

-Nu e treaba voastra. Si mi s-a zis clar ca n-am voie sa divulg nimanui asemenea secrete.

-Bine, cum spui tu. Sistii drumul inapoi catre tabara ? Ne intoarcem acum sau vrei sa te mai plimbi? Noi nu obligam pe nimeni la absolut nimic. Spuse Katrina referindu-se ca Iris se putea plimba linistita prin padure cat dorea.
-O tii tu pe Sanara? Spuse Katrina dandu-i felinarul in care eram eu inchisa.

Fac un alt pas in spate când intinde felinarul spre mine, fara sa ma ating de el.
-Cred ca ma descurc sa ajung la tabara, dar ma mai plimb putin pe aici.

-Tocmai ce am spus. Nu te oblig sa te intorci la tabara in acest moment. Ne putem plimba impreuna. Oricum nu avem nimic de facut pe moment. Spuse Katrina.

-Cum vrei.
Eu ma intorc si pornesc mai departe.

Katrina:

O urmam pe Iris prin padure desi personal eram plictisita de acelas peisaj momoton: Copaci si tufisuri. Nimic diferit.
-Dar la un moment dat ajungem langa un indicator cioplit in lemn care arata spre dreapta spre un obiectiv turistic.
Lacul Kawna si Plaja Kawna Beach un lac cu plaja aflata la altitudinea de 1000 de metri in munti, cu peisaje mirifice.
Spre stanga arata spre alt obiectiv turistic: Varful Komoulumna cu templu si statuia zeului ploii.

Imediat ce vad ca e un lac in apropiere, fara sa mai stau mult pe gânduri, imi iau zborul pentru a ajunge acolo mai repede.

Katrina:

Imi iau si eu zborul urmand-o pe Iris, tinand in mana felinarul in care era Sanara. Insa vrajitoarea ne vazu si zbura pe matura dupa noi.

Ma opresc aproape de lac, vazand o silueta in apa. Curiozitatea ma acapara si aterizez la o oarecare distanta. Ma apropii usor si când vad ca e un baiat in apa, ma fac rosie ca racul si-mi acopar repede fata cu palmele. Acesta tresare când aude zgomot si se uita spre mine cateva momente. Când realizeaza in ce situatie e, se face si el rosu la fata, scufundandu-se imediat.
-IMI CER SCUZE! strig si ma intorc cu spatele.
-N-Nu-i nimic.
Acesta iese din apa si se imbraca intr-o clipa, venind apoi la mine si punandu-mi mana pe umar. Tresar când ii simt mana pe umarul meu, simtind cum intreg corpul mi se relaxeaza dintr-un motiv sau altul si ma uit la el. Ma dau putin mai in spate si-mi aplec capul, cerandu-mi iar iertare, insa el imi zambeste, asigurandu-ma ca nu-i nimic.
-Eu sunt Zeref. Care iti e numele, frumoasa domnita?
-I-Iris. Iris ma numesc.
-Ai un nume foarte frumos.
-Si tu la fel!

Sanara:

Aterizam si noi. Eu ies din felinar si imi recapat marimea normala.

-Salut Zeref. In timpul liber, nu? Il intreb pe el.

Iris el este Zeref unul dintre cei mai buni ostasi si razboinici din garda mea regala. Ii spun eu.

Imediat ce le vede pe cele doua, Zeref face o plecaciune in fata lor.
-Da, printesa.
Eu ma uit la Sanara apoi la Zeref surprinsa când aud cu ce se ocupa. Mai ales ca imediat observ ca el nu avea aripi si ma intrebam cumde poate face parte din garda regala si sa mai fie si unul dintre cei mai buni, daca nu are aripi ca toti ceilalti.

-Iris, Zeref a avut aripi dar si le-a pierdut intr-o batalie acum cateva sute de ani. Mi-a aparat mama cu pretul de a isi pierde si viata nu doar aripile.

-Cum?! Pai si de ce nu au crescut la loc de atata timp? Stiam ca nu le ia mai mult de cateva luni sa se regenereze.
-Nu stiu. Dar nu e asa rau oricum.
-Dar...Erau ale tale...O parte din tine.
-As renunta din nou la ele daca e nevoie. Eu doar ma bucur ca mi-am putut proteja regina in ziua aceea.
-Am...inteles.

-Intradevar de obicei la zane aripile se regenereaza intr-un an de zile. Dar sunt cazuri cand nu se regenereaza. Cel mai cunoscut dintre cazuri e cand in familie zana sau zanul are un om simplu fara puteri magice dar mai sunt si alte cateva cauze precum ar fi ceva defecte gnetice sau mai bine zis mutatii genetice.

-Sau pur si simplu intarzie putin mai mult regenerarea. Dar nu e o problema pentru mine. Altii au o problema cu asta, dar am invatat sa-i ignor.
-Spune-mi cine are ceva de comentat si ii arat eu lui sau ei!
Zeref face ochii mici când ma vede cat de hotarata sunt sa-i iau la bataie pe cei ce-l supara, insa imediat apoi zambeste si-mi pune mana pe cap, multumindu-mi.

-Cateva sute de ani, nu-i putin mai mult. Sincer nu stiu daca vei mai avea vreodata dar nu-i un impediment. Doar faptul ca nu vei mai putea face parte din Brigada aeriana. Dar esti la fel de bun in cea terestra.

-Printesa are dreptate. Oricum nu am fost niciodata mare fan al zborului.
-Stiu ce zici. Si mie imi place sa ma plimb mai mult pe jos. Pot vedea frumusetile din jur mult mai bine.
-Asta asa este.

-Mie imi place sa zbor mai mult sau sa fiu carata de altcineva. Mersul pe jos nu imi place asa mult. Intre timp observ vrajitoarea care ne urmarea.
-Hei suntem urmariti de o vrajitoare. Oare ce o vrea de la noi? Ii spun eu lui Zeref.

Zeref tresare si se uita atent la vrajitoare, insa vede ca doar sta pe matura ei fara ca macar sa se uite la ei, ceea ce i se pare foarte dubios. Insa imediat, bestia ce era cu ea isi face aparitia si vine direct la mine, gata sa ma sfasie. Eu nici nu apuc sa reactionez, insa Zeref se baga intre noi, fiind el cel sfasiat de acea bestie si azvarlit in apa care-si schimba imediat culoarea in rosu de la sangele lui. Când imi revin din soc si-mi dau seama ce se intampla, imi iau repede zborul din calea bestiei, care fuge dupa mine, încercând sa ma sfasie.

-Pana aici ti-a fost vraitoare-o cu tot cu bestia ta. Spun eu si lansez un atac cu un val de foc spre vrajitoare.

Vrajitoarea doar ridica putin mana, atacul Sanarei fiind absorbit de un camp de forta. Dupa ce pocneste din degete, atacul se intoarce inzecit spre Sanara.
-Nu-mi sta in cale, printesa. Nu cu tine am treaba.
O sfera de intuneric apare si o protejeaza pe Sanara de propriul atac, iar vrajitoarea se uita la ea apoi spre Zeref ce iesise din apa, de parca nu patise nimic mai devreme.
-Hmmm...Deci tu esti zanul blestemat, ha? Cum e sa fi imortal?
-Ai zis-o chiar tu. Niciun blestem nu e placut. Cu atat mai putin asta. Ce cauta o vrajitoare pe taramul nostru?
-Am pierdut ceva. Iar zana blonda il are si-l vreau inapoi.
-Iris?
Zeref se uita dupa mine, care zbor de colo-n colo, încercând sa obosesc bestia ca sa ma lase in pace.

-Deci banuiesc ca despre asta e acel secret de care nu vrei sa imi spui Iris? Daca intuiesc eu bine, e vorba de amuleta avaloriana sau vreuna din copiile ei limitate care te apara de vraji si iti da anumita magie suplimentara? Ce altceva ar cauta aceasta babuta?

-Nu stiu ce vrea! Nu am nicio amuleta!
Zeref se uita la vrajitoare apoi in directia in care arata aceasta cu degetul, privind atent.
-Frunza? Vrei o frunza?! Padurea e plina de atatea frunze!
-Nu e o simpla frunza. Si se pare ca s-a creat o legatura intre zana si frunza. Deci va trebui sa o ucid.
-Peste cadavrul meu!
-Nu poti muri, dar te pot transforma intr-o musca. Cel putin asa vei avea iar aripi.
Zeref se uita la ea fara pic de emotie si trimite o sfera de intuneric in bestie, prefacand-o in praf si pulbere. Eu ma opresc uitandu-ma spre locul unde fusese bestia apoi zbor si aterizez in spatele lui Zeref, el pozitionandu-se protectiv in fata mea.

-A deci vrajitoarea vrea acea frunza magica? Scuze sunt si eu putin derutata, ce-i asa special la acea frunza?de unde provine ea? poate doamna vrajitoare e amabila sa ne explice inainte sa o ucidem spun eu, ultimele cuvinte pastrandu-le in gandul meu.