Elf's android

Deschid ochii si simteam deodata ca exist. Nu imiamintesc nimic decat ca venisem dintr-un adanc abis al universului. Nuaveam absolut nici o amintire. Observ doar ca ma aflam intr-un laborator si observ in oglinda din fata mea corpul meu desfacut din care ieseau fire ce se conectau lamasinaria gigantica din spatele meu care la randul ei era conectata la un computer ce o controla.
-Aceea e reflexia mea. Spun eu aratand spre oglinda. Iar tu esti tatal meu. Spun eu aratand spre el. Persoana de langa mine, un baiat cu par verde imbracat in halat alb de laborator a face o fata de uimire. Probabil nimeni nu se astepta ca o masinarie abia creata nici decuplata de la masinaria de laborator sa se si recunosca in oglinda inca din primele clipe ale vietii sale. Nimeni nuauzise inca de un robot care sa se recunoasca pe sine insusi in oglinda din primele clipe nici macar in lumea oamenilor. Dar pentru elfi aceasta era o reusita exceptionala.

-OOOOOH!
Ma trezesc cu doua maini pe umeri si zdruncinat mai ceva ca de cutremur.
-SENKU! AI REUSIT!
-Heh? Da? Pai desigur! Mai incapea indoiala? Mila 2.0 e un succes!
-E super! Dar nu va exploda sau ceva, nu?
-Nu! Normal ca nu, Taijun!
Eu ii dau un pumn in brat, dar imediat apoi regret, prinzandu-ma de mana si lasandu-ma pe vine, injurand printre dinti de durere. Taijun, care nu simtise practic nimic, se uita la mine cu ochii mici, apoi incepe sa rada.

Atunci cand bateria mea interna atinsese 100% masinaria mare se decupla de la mine, toate firele retragandu-se automat in mine si infasurandu-se pe niste bobine. Un singur fir ramase cu capul afara. Era firul de alimentare principal. Arata precum as fi avut o coada la fel ca maimutele. Dar pe de alta parte I'll puteam retrage de tot in interior. Pe langa asta mai aveam si alimentare alternativa pe energie solara.

Taijun o privea pe Mila cu uimire si plin de admiratie, analizând-o din toate unghiurile. Eu ma uit la el ca la un idiot apoi ma ridic si vin langa Mila.
-Buna Mila 2.0. Eu sunt creatorul tau, Senku Ishigami. Iar cap de galeata ala e Taijun Hen. El m-a ajutat sa te pot pune la punct.

-Buna , Senku Ishigami si Taijun Hen. Ma bucur sa va cunosc. Toate sistemele mele sunt completet functional la parametri optimi. Astept prima comanda. Lansati prima comanda dupa semnalul sonor. Spun eu si se auzi in bipait scurt.

Eu dau sa zic ceva, dar Taijun mi-o ia inainte vorbind cu entuziasm in glas:
-Ia-l pe Senku in brate!
-HA!?

Eu nu ma putusem opune fiindca sistemele mele recunoscuse si comanda lui Taijin. Il imbratisez pe Senku si apoi il iau in brate sau mai bine zis pe brate. Aveam destula forta sa il tin in brate precum o mama isi tine un copil.

Eu raman masca si nu mai sunt in stare sa scot niciun sunet, in timp ce Taijun se tavalea pe jos de ras.

Dupa cateva minute il las jos vazand ca lui Senku nu ii prea place.

Eu rasuflu usurat când ma vad inapoi pe pamant fara sa mai fiu strans in brate si ma uit spre Taijun de parca as vrea sa-l ucid, iar el se face micut, zambindu-mi inocent.
-Ce? Ma gândeam ca ai nevoie de o imbratisare de la o fata din moment ce toate pretendentele le-ai respins.
-Pentru ca iubirea mea e stiinta! N-am nevoie de nicio femeie in viata mea! Si nici de imbratisari!
Taijun se ridica si vine la mine, luandu-ma in brate si mangaindu-ma pe cap ca pe un copil mic si trist.
-Shuush Senku-chan...Cu mine nu trebuie s-o faci pe durul. Stiu cum-...
Eu ii lipesc o talpa zdravana pe fata facandu-l sa-mi dea drumul si sa cada ca un stalp pe spate. Dupa ce-mi aranjez halatul pe mine sa nu fie sifonat de la prea multe imbratisari, ma duc sa fac putin curat prin laborator.

-Te pot ajuta eu cu curatenia daca vrei desigur si daca imi ordoni. Ii spun eu.

-Neah! Imi place mie sa fac asta ca sa stiu unde le gasesc data viitoare. Si nici nu e mult.
La scurt timp termin si pun halatul in dulap, venind la cei doi. Taijun se uita putin la mine apoi amândoi ne uitam spre Mila.
-Nu e o idee buna s-o scoatem asa in lume, nu?
-Nu. Dar nu am apucat sa-i fac un skin artificial inca. Si cum nu am ce-mi trebuie, va dura. Nici nu ma asteptam sa porneasca azi!
-Mda. Hmmm...
Taijun ia pozitia gânditorului, insa nici bine nu trec cateva momente, ca din capul sau incepe sa iasa fum si in camera miroase a creier incins. Eu iau extinctorul si-l umplu din cap pana-n picioare cu spuma, acesta multumindu-mi imediat.

Am gasit o retea Wi Fi in apropiere. Daca nu ma insel e in apropiere o terasa. E posibil sa apartina lor. Ma pot conecta doar ca am nevoie de parola. De fapt sunt doua retele, una a laboratorului cu semnal mai puternic si una cu semnal mai slab fiindca e mai indepartata, a barului din apropiere.
Putem comanda skin artificial online de pe internet. Exista magazine specializate de skin artificial. In principal sunt cumparate produsele lor pentru ceea ce se numeste Halloween.

Eu ma gândesc putin si pana la urma cedez.
-Bine. Pana iti fac eu unul, putem comanda.

-Am nevoie de parola Wi Fi pentru a ma conecta. Stiu ca as putea sa o citesc oricum de pe calculatorul celalalt dar nu ar fi cinstit fata de el sau fata de tine. Spun eu.

-Okkk...
Eu ma uit la ea putin confuz si ii zic parola pana la urma.

Ma conectez la internet si apoi din ochii me iesi niste raze de videoproiector si proiectasem pe perete imaginea de monitor. Intru pe un site a unui magazin online de skinuri artificiale. magazinul avea fel si fel de skinuri artificiale, unele in care te puteai deghiza in anumite vedete altele erau unice si originale, unele imitau elfi si elfe si altele imitau zani si zane.

Eu ma uit pe la skin-uri si când le vad preturile, imi pica fata, dar nu-i zic Milei decat sa-l aleaga pe cel care ii place cel mai mult. Ma intorc apoi si ies pana afara sa iau o gura de aer. Taijun se uita putin dupa mine apoi vine langa Mila, uitandu-se cu ea la skin-uri.

Eu alesesem pana la urma un skin al unei elfe, ce parea original, fara sa imite fata nimanui. Asa mi se parea cinstit.

-Ooo...Draguta alegere Mila! Skin-ul asta ti se va potrivi la perfectie! OI! SENKU! HAI SA VEZI SI TU CE A ALES MILA!
Când ii aud gura mare a lui Taijun, intru iar el ma ia pe sus si ma aduce mai repede la ea, aratandu-mi. Eu ma uit la skin, evitând sa privesc pretul desi nu reusesc.
-Interesant. Daca ei ii place, atunci asta sa fie.
-Va fi bine. Te ajut si eu!
-Nu-i nevoie. Ma descurc. Acum, scuza-ti-ma.
Dupa ce Taijun imi da drumul, eu ies iar afara din laborator, inchizand de data asta usa in urma mea.

Ies si eu dupa Senku.
-Ce te nemultumeste Senku Ishigami? Spun eu. Desi as fi vrut sa ii spun doar Senku sau tata, se pare ca un cod de programare ma facea sa ii pronunt numele intreg.

Eu tresar si ma uit la ea cu ochii cat cepele. Imi pun repede palemele pe spatele ei si o imping inapoi in laborator, intrand si eu si baricadând usa dupa care rasuflu usurat insa imediat apoi ma uit foarte nervos la ea vorbindu-i pe un ton rastit:
-Nu ai voie sa iesi asa afara! Sunt multi elfi care se tem de ceea ce esti tu si daca afla ca existi, te vor distruge, iar mie si lui Taijun ne vor taia capetele! Pana nu ajunge skin-ul si ne asiguram ca ti se potriveste la perfectie, nu ai voie sa parasesti aceasta incapere! M-am facut inteles?

-Da, desigur am inteles. Imi cer scuze. Voi sta cuminte. Spun eu.

-Bun! Si nu ma nemultumeste nimic ca sa-ti raspund si tie la intrebare. Acum treci la locul tau!
-Senku...Usor. Nu trebuie sa fi asa dur. Abia s-a trezit. Inca n-a apucat sa invete totul.
-E un android! Are in baza de memorie totul instalat deja despre orice! Nu are ce sa invete si nici nu ar putea! Nu e reala ca noi, cap de galeata!
Taijun tresare când vede ca si lui ii vorbesc pe acelas ton, si stiind ca in asemenea momente nu are sanse sa se inteleaga cu mine, nu mai zice nimic si doar se aseaza cuminte pe un scaun.

-E adevaratca am multe instalate in bazade memorie. Dar am si mai multe in ceea ce se numeste Internet. Si nu e adevarat ca nu pot invata. Este fix diferenta intrre roboti si androizi. Robotii sunt cei care asculta orbeste ordine si nu traiesc si nu pot invata nimic. Androizii in schimb, sunt capabili de auto invatare, de a trai, si chiar de sentimente dacasunt dotati cu cip sentimental. Intradevar insa cipul sentimental sau cipul de emotii e extrem de greu de fabricat si extrem de rar si foarte scump. Se spune ca un cip sentimental poate costa cat o vila de lux.