Snake eyes

Azami:

Închisesem ochii doar o clipa si când ii deschisem, Kuroha nu mai era prin preajma. Stiind ce periculos este de unul singur, am plecat sa-l caut ajungând in aceasta padure intunecata. Priveam in jur si-mi dadeam seama ca locul asta e perfect pentru un sarpe insetat de sange ca el, deci stiam ca n-are cum sa fie departe.

Intr-unul din copacii de la marginea raului ce trecea prin aceasta padure ma aflam eu. Stateam cu coada incolacita pe o creanga a copacului si stateam cu jumatatea mana rezemata de trunchiul copacului.
observ o fata care se plimba prin padure. Coroana copacului ma ascundea destul de bine.
Vrand sa o sperii putin imi atarn putin varful cozii.
Stiam ca de obicei oricine vedea o coada de sarpe fugea speriat de frica ca sarpele sa nu atace si sa ucida instantaneu cu coltii sai veninosi.

Ma opresc privind fara emotie coada si realizand ca nu e el, cateva suvite din par mi se transforma in serpi ce prind coada, infingandu-si coltii in ea si o trag pe lamia din copac, trântind-o la picioarele mele dupa care se retrag, transformandu-se la loc in par obisnuit. Imi pun piciorul pe coada ei, calcand-o cu o forta imensa si-o privesc de sus fara nicio emotie.
-Ai vazut un baiat imbracat in negru pe aici?

Din fericire eram imuna la orice fel de muscatura sau venin de sarpe. Insa nu eram imuna si la durerea provocata.
-Hei mai incet. Si nu, nu am vazut un baiat in negru pe aici dar am vazut o cobra neagra cu ochii rosii ceea ce mi se pare cam ciudat. Nici o cobra neagra autentica nu are ochi rosii sau cel putin nu stiu eu sa aibe.

-Ochi rosii. Deci chiar e pe aici.
O calc in picioare in timp ce trec ca sa merg mai departe in cautarea lui Kuroha.

-Of ce fata care se crede stapana pe aici. Intr-o zi va simti si ea durerea care mi-a provocat-o degeaba. Gandesc eu.

Eu ma opresc cu spatele la ea, auzindu-i instant gândurile. Din maneca incep sa-mi iasa serpi negrii ce-o prind intr-o stransoare puternica si-si infing coltii in ea.
-Ai grija ce zici sau gandesti. Sau vei regreta.

-Deci poti citi gandurile, nu? Dar nu stii ca nu e frumos sa intru in mintea altora asa tam nesam? O intreb eu. Cel putin eu asa am auzit de la altii.

-Nu ma intereseaza astfel de lucruri. Ai grija doar. Data viitoare, n-am sa mai fiu asa amabila.
Intind mana spre ea iar serpii se retrag in maneca. Mai stau putin apoi imi continui drumul.

Ma intorc inapoi in copacul meu.

-Aici erai.
Kuroha, ce era in forma sa umana, ingheata când imi aude vocea si-si intoarce capul ca un robot, zambindu-mi crispat. Isi ridica putin mana in semn de salut si toate apele curg pe el când imi vede privirea.
-H-Hei...Azami-sama. Ce cauti tocmai aici?
Lui ii piere piuitul când vede ca ma incrunt si se pune in genunchi, lipindu-si fruntea de pamant si cerandu-si in continuu iertare. Eu ma uit la el apoi oftez si-l prind de guler, ridicandu-l si scuturandu-l de praf.
-Nu mai pleca asa! Daca pateai ceva? Nu vreau sa fi ranit in niciun fel.
-Sti doar ca e aproape imposibil sa fiu ranit.
-Nu vreau sa risc!

Folosindu-ma de propria coada ca de o liana, merg din copac in copac pana obtin un unghi bun de unde sa ii privesc pe cei doi.

Eu si Kuroha ne uitam spre copacul in care e ea, acesta rânjind ca un maniac in timp ce culoarea ochilor i se schimba intr-un rosu ca sangele.
-Iar aia?
-Va cunoaste-ti?
-Da. M-a amenintat mai devreme.
-Ha?!
Privirea i se schimba complet si dintr-un salt ajunge pe creanga ei, prinzând-o de gat si calcand-o cu putere pe coada. Eu raman pe loc, privindu-i, fara sa schitez vreo emotie.

-Ea a inceput-o. Eu stateam linistita in copac si ea dintr-o data ma da jos din copac si imi provoaca durere doar sama intrebe daca te-am vazut. Nu putea sa ma intrebe frumos? Si nu, nu am amenintat-o. Doar am gandit fara sa o si spun.

-A incercat sa ma sperie, lasandu-si coada sa cada in fata mea. Si serpii au actionat ca atare.
-Foarte bine au facut! Si tu! Nu-mi pasa daca ai zis-o cu voce tare sau doar ai gandit-o! Nimeni nu-mi ameninta stapana! Mai ales o lamie nesemnificativa ca tine! Oricum, n-ai avea nicio sansa impotriva ei, mai ales ca esti si tu un sarpe...Chiar daca doar pe jumatate.
Kuroha ii da drumul, dand-o cu capul de creanga apoi sare langa mine si-si scutura mainile. Eu ma uit putin la el apoi spre ea tacuta.

Desi ma lovisem destul de tare cat sa ma aleg cu in cucui nu ma lovisem asa tare incat sa imi pierd memoria.

Kuroha se intinde si dupa ce-mi spune ceva la ureche, se intoarce si pleaca. Eu stau pe loc si ma uit dupa el, apoi ma asez sub copac si-mi inchid ochii.

Eu ma dusesem sa caut niste plante de leac pentru a face ceva sa imi treaca durerile provocateur de acele persoane rele in opinia mea.

Eu ma ridic si merg dupa ea, iar când o ajung, o opresc si scot dintr-un saculet un borcanel mic. Eu deschid borcanelul si ii dau pe la locurile lovite cu o pasta ce se afla acolo, iar peste lovitura de la cap ii pun niste frunze din saculet dupa care o bandajez. Eu bag totul la loc in saculet, dupa care ma intorc sub copac si ma asez in liniste, inchizandu-mi ochii.

-Si cu ce ocazie ma vindeci dupa ce tot tu si sarpele tau m-ati ranit?

Eu raman cu ochii inchisi si nu scot niciun sunet.

-De ce nu vrei sa imi raspunzi? O intreb eu.

-De ce as face-o? Nu sunt obligata.

-Pentru ca ma simt derutata si nu stiu ce sa mai cred despre tine. Esti area, esti buna sau doar o ciudata cu dubla personalitate.

-Nu e treaba mea cum ma consideri tu. Dar daca chiar vrei sa sti, te-am ajutat pentru ca esti pe jumatate sarpe. Si nu-mi sta in fire sa las un sarpe sa sufere. In plus, mi-ai zis ca mi-ai vazut sarpele pe aici. Daca nu incercai sa ma speri si apoi sa ma ameninti, nu ai fi fost ranita.