Snake eyes

-Da, ai dreptate. Partial e vina mea. Dorisem sa te sperii doar ca sa pot rade fiindca ma cam plictisesc in general.

-Ar trebui sa ai grija pe cine incerci sa sperii. Ai noroc ca serpii mei nu te-au vazut ca pe o amenintare, altfel ar fi iesit mult mai rau.

-Bine. Spun eu.

Eu ma sprijin cu spatele de trunchiul copacului si scot din saculet un caiet pe care-l deschid si incep sa scriu in el.

Ma uitam la ea si desi vroiam sa o intreb ce scrie insa imi era teama sa o intreb fiindca ma asteptam la un raspuns de genul "nu e treaba ta"

Eu scriu un timp in caiet, apoi il inchid si-l bag la loc in saculet.

-Esti scriitoare sau poeta? intreb curioasa.

-Nu. Ala e doar jurnalul meu.

-Aha, inteleg. Spun eu.

Observand un pom plin cu mere padurete, ma folosesc de coada mea lunga cu varful despicat si ma intind pana la un mar paduret pe care il culeg cu ajutorul varfului cozii.

Eu ma uit la ea apoi intr-o directie. La scurt timp, Kuroha vine din acea directie, fiind sub forma sa de sarpe, si se opreste langa mine, incolocindu-se. Eu ma uit la el si-i pun mana pe cap, mangaindu-l si comunic telepatic cu el.

-Voua va plac fructele de padure? Ii intreb eu.

-Nu tocmai. Iar Kuroha nu mananca decat carne proaspata.

Eu mananc atat fructe de padure cat si carne de vanat. Cel mai mult imi plac fazanii si iepurii.
E amuzant cand poti hipnotiza si deruta prada sa intre direct in gura ta. Te camuflezi intr-un tufis si casti gura. Apoi sperii prada cu coada si o hipnotizezi cu puterea mentala si ea debusolata va crede ca gura ta e o vizuina in care se poate ascunde in siguranta.

-Deci tu apelezi la hipnoza? Serpii mei nu pot face asta.
-Nici nu avem nevoie! Nu eu cel putin. Imi place sa fugaresc prada pana nu mai poate misca de oboseala.
-Asta asa e.

-Da, apelez la hipnoza. E o abilitate a mea. Nu stiu daca toate Lamia o au dar eu ma bucur de ea. Partea proasta e ca functioneaza si invers. Adica nu sunt imuna la a fi hipnotizata de altcineva.

Kuroha isi ridica brusc capul si se uita spre ea cu ochii insetati de sange.
-Serios? Azami-sama...Nu-mi dai si mie-...
-Nu. Jos.
Kuroha sasaie pe sub mustata si se aseaza cuminte la loc.

-Ce vroia sa spuna? Iti cerea voie sa ma hipnotizeze?

-Voia sa-i dau puterea de a hipnotiza. Si da. Voia s-o foloseasca pe tine.

-Am o intuitie destul de buna chiar daca nu pot citi gandurile. Ei bine in cazul asta ce ar fi sa il hipnotizezsi sa il fac sa danseze pe muzica orientala? Dar nu o fac decat daca imi dai tu voie. Ii spun eu. Desi eram convinsa ca nu va accepta sa ma razbun pe sarpele ei.

-Daca o faci, n-am sa-l opresc când isi va reveni si te va sfasia de vie.

-Bine, atunci nu o voi face. Ii spun eu.

-Inteleapta decizie.
-Pacat. Mi-ar fi placut s-o sfasii...
Eu oftez si ma ridic, întinzând mana spre Kuroha iar el dispare in maneca mea. Dupa ce ma scutur putin de praf, plec sa ma plimb.

-Vroiam sa o mai intreb ceva dar o lassa se plimbe in speranta ca se va intoarce poate si vom discuta mai multe atunci. Nu vroiam sa o stresez.

Eu ma plimb privind in jur peisajul mort si ma gândesc.

Ma plimbam din copac in copac observand si eu peisajul pustiu al acestei paduri intunecate.