Jiu se aşeză pe jos.
─ Tortul spune o parte din povestea mea: când eramîn sânul clanului meu eram un obiect. Mi se spunea Jiu nu te duce acolo!, Jiu, nu pune mâna pe aia!, Jiu stai cuminte!, Jiu nu te băga la bucătărie că strici! şi tot aşa, spuse ea.
Faţa ei se întristă.
─ Eram ca o pasăre în colivie, ca cineva ţinut închis. Un ornament frumos şi nefolositor. Într-o zi, am decis să plec din clan şi am făcut-o fără să ştie nimeni, fără să dau socoteală nimănui, îşi urmă ea povestea. Când m-am despărat suficient de mult şi am păşit în lumea largă, am simţit că sunt liberă.
Acum, în lumea aceasta, sunt ca acele păsări care sunt în afara coliviei: liberă. Nu mai sunt obiectul nimănui. Asta e povestea mea şi a acestui tort, sfârşi ea de povestit.