21.12.2012

-Si revenind la animalul ciudat crezi ca este periculos?

-Dupa marime este pui deci nu e periculos.

-Si daca cumva mama lui este prin preajma?

-Oricum mama lui nu ar trebui sa fie prea mare deci nu ar avea de ce sa ne fie frica.

-Sa speram ca ai dreptate in legatura cu asta

-Pe de alta parte ar putea fi la fel de veninoasa ca viperele. Ceea ce inseamna ca daca te musca si iti baga chiar si doar o picatura de venin in cateva minute, vei fi fantoma.

-Deci trebuie sa plecam cat mai repede de aici

-Da, ar trebui. Spun eu.

-Dar unde a disparut acel animal? intreb eu uitandu-ma prin jur

-Nu stiu, nu am observat.

-Eu zic sa plecam de aici cat mai repede pana nu ne trezim cu mai multe animale de genu

-Bine, hai sa plecam atunci. De data asta ma voi lasa teleportata de tine. Ne teleportam oriunde vrei.

-Ok, dar cum nu am nici un loc in minte ne voi teleporta undeva unde sa nu mai dam de acest animal, ii raspund eu uitandu-ma precauta in jur si teleportandu-ne de acolo

De indata ce ne materializam din nou ii spun:
-Mi-ai dat o idee excelenta. Am o intrebare. Sti o vrajitoare atat de puternica incat sa poti sa ne teleportezi in mintea cuiva? De exemplu in mintea matusii Josephine?

-Da cunosc o vrajitoare ce este destul de puternica si care chiar s-a teleportat in mintea cuiva

-De fapt as fi vrut sa te intreb daca si tu esti o vrajitoare atat de puternica ca cea pe care o cunosti.

-Sincera sa fiu nu stiu daca sunt la fel de puternica ca si ea. Unii spun ca sunt la fel de puternica, iar unii ca sunt chiar ceva mai puternica decat ea.

-Atunci e excelent. Hai incearca sa faci vraja sa ne teleportam in mintea matusii Josephine. Sunt curioasa cum va fi.

Se concentra cateva secunde dupa care facu vraja ajungand in mintea lui Josephine.

Ajung si eu in mintea matusii la doar o secunda dupa Cristina. Acolo unde eram acum arata ca un peisaj care se schimba de cate ori trecea o raza de lumina. Practic puteam vedea, auzi si simti ceea ce gandeste ea, in mod real. Cand ea vorbea cu cineva, noi auzeam gandurile care se formeaza, cuvintele care se formeaza. Inainte ca ea sa le rosteasca.

-Pana acum nu am mai fost in mintea cuiva, dar este mai tare decat am crezut

-Da. Si acum sa iti arat ceva interesant. Dupa cum observi exista ceva in fiecare cadru care ramane static. Niste cladiri. Acelea sunt celulele neuronale in care sunt inmagazinate amintirile, visele, gandurile, etc.
Acum te voi duce la proiectorul de vise. Ei bine e posibil sa ne bagam in interiorul unui vis de-a lui Josephine si sa il traim chiar daca ea in acel timp e in stare constienta. Dar putem face asta alegand doar din visele pe care ea si le aminteste in mod constient. Iar daca ea doarme doar in visul din prezent pe care ea il viseaza. Altcva inteesant ar fi ca putem sa ii rascolim prin amintiri. Sau mai e faptul ca putem vizita poarta subconstientului. Dar daca am reusi sa deschidem poarta subconstientului, ceea ce e aproape imposibil, ar fi periculos. Subconstientul e ca o gaura neagra. Nimic din ce intra nu mai poate iesi. Am ramane blocate pe veci in subconstientul matusii.

-Clar nu o sa incerc niciodata sa deschid poarta subconstientului cuiva. Acum ce ai vrea sa vezi mai intai?

-Pai as vrea sa mergem in sala proiectorului de vise. Sa vede niste vise pe care le-a avut matusa.

-Asta suna foarte interesant. Sa mergem acolo!