La biblioteca

Eram la biblioteca si citeam o carte de vraji in sala de lectura. In acelasi timp ma gandeam ce sa fac si pe cine sa exersez ceea ce citeam in carte. Deodata imi veni o idee.

-Incercam sa invat vraji mai multe dar nu puteam invata nimic cand o observ pe Sanara

o observ si eu pe haruki.
-Buna Haruki. Cam complicata pronuntia vrajilor, nu? Si in plus sunt atat de grele formulele magice incat cu greu le poti invata sa le stii pe de rost.

-Da cam ai dreptate spun eu uitanduma incontinu in carte

-Eu cred ca profesorilor le place sa ne supuna la greu. Cea mai usoara cale de a invata este sa bei inainte Potiunea intelepciunii. Orice vei citi atat timp cat esti sub efectul ei, vei tine minte toata viata. Desigur s-ar putea trisa si la examene cu astfel de potiune.

Intru in biblioteca , imi iau o carte la intamplare si ii zic lui Sanara :
- Salut !

-Salut, Nemi! Imi pare bine sa te vad. Ce mai faci?

- Stau si eu pe aici , la biblioteca . Sincer , ma plictiseam sa stau atata in casa si sa ma uit pe peretii care deja m-au plictisit .

Eu citeam o carte de vraji si ma gandeam sa si exersez cateva vraji. Te superi daca exersez pe tine? Spun eu chicotind.

- Nu . Fa-mi ce vrei . Ma dedic tie .

Imi intind mana si rostesc From your chin to your toes, an elephant trunk grows iar un fascicul de lumina porneste din degetul meu si atinge nasul lui Nemy care se transforma in trompa de elefant.
-Nu iti face griji, vraja isi va pierde efectul in 3 minute. Vraja asta a fost inventata de o zana care a vrut sa se distreze pe seama altora. Acest gen de vraji sunt Vraji-pacaleala. Isi pierd efectul destul de repede insa isi ating scopul, acela de a speria victima sau daca victima e in locuri publice, te amuzi pe cinste. Nici nu apuc sa termin de vorbit caci nasul lui Nemi reveni la normal. Mai exista o vraja derivata din vraja cameleonului, numita Vraja Coloritus care intra tot in aceasta categorie. O data aruncata asupra victimei, pielea isi schimba culoarea in fiecare secunda.
Tu cunosti astfel de vraji-pacaleala care nu dureaza mult?

- Stiu una care te face invizibia . Defapt asa crezi tu , dar cei din jur tot te vad .
- Ivizibilio Pacio ! spun eu .

Pentru cateva minute nu imi mai vedeam corpul.
-Deci cumva un joc al mintii? Daca imi amintesc mai bine am mai vazut eu pe cineva facand pe altcineva sa se creada invizibil si fiindca se credea invizibil facea tot felul de lucruri ciudate pana reusise sa se faca de ras, fiindca ceilalti il vedeau. Spun eu.

- Exact . Vraja dureaza 1 ora , dupa care iti vezi corpul .
Deschid o carte si vad un biletel in ea :
" Buna ziua . Numele meu este Coff si sunt un spiridus care intra in biblioteca noaptea . Aceasta carte va poate conduce la portalul catre lumea Spiridusilor " .
- Haha , asa e o pacaleala !

Intradevar e doar o pacaleala. Nu exista lumea spiridusilor ci taramul spiridusilor si dupa cum stim exista arborele Yggdrassil a carei crengi fac posibila unirea celor 9 mari taramuri sau 9 mari dimensiuni astfel incat sa para o singura dimensiune magica. Se vede ca cel care s-a gandit sa pacaleasca nici nu stie totul despre Dimensiunea a 5-a. Asta inseamna ca autorul este un copil de varsta foarte mica. Probabil ca pustiul vreunui pitic. Spun eu.

Langa mine vad un pici si imi ia cartea din mana .
- Da-mi cartea ! spune el nervos .
- Oare este el ? ii spun eu lui Sanara .

-Nu stiu. Nu am de unde sti. Insa daca devine prea insistent, s-ar putea.
De fapt cred ca cauti asta. Spun eu luand biletelul din mana lui Nemi si fluturandul pe la nasul piciului apoi imi iau zborul cu bilet cu tot ca sa il amagesc pe pusti.

- Da-mi cartea aceea , urato ! spune el foarte nervos .
- Cum mi-ai spus ?
- Urata , si chiar asa esti .

Ei bine, atunci in cazul asta... spun eu si rostesc in minte o formula magica si cand din mana mea stanga iese o lumina o indrept spre el, lovindu-l in plin.
-Cine e mai urat acum? Spun eu si incep sa rad.

Incepe sa planga :
- Tot urate ramaneti , dati-mi cartea ?
- Si ce faci cu ea ?

Vrajesc cartea si cand nemi incerca sa ii dea cartea cartea veni la mine.
-Imi pare rau, dar cartea se pare ca nu vrea sa vina la tine. Poate daca iti vei cere scuze ca ne-ai facut urate.

- Urate ! Uratelor ! striga pustiul .
Vine bibliotecara :
- Cine a strigat asa de tare ?
Am inghitit in sec .

-Duneavoastra, cine credeti ca a fost? s-a auzit destul de clar voce de baiat. Spun eu.

- Ce vrea baiatul , spune el .
- Ei bine , am gasit o carte .

-Vrea aceasta carte, insa i-am da-o daca ar avea cei 7 ani de acasa. Dar se pare ca nu ii are sau nu vrea sa dovedeasca asta. Si nici rabdare se pare ca nu are. Noi am fost primelew care am gasit-o si e dreptul nostru sa o citim, primele, nu-i asa? Spun eu.