Sanara new look

O luam inainte, eu fiind prima insa la prima intersectie ma opresc nestiind incotro sa o iau.

Rose urma si se opri si ea. Klaus o lua apoi inainte la stanga si nu dupa mult ajunsera. Le deschise politicos usa.

Il urmam pe Klaus.

Intra in limuzina si inchise usa dupa ce intrara si Klaus si Sanara.
- E asa de moale, perfeect, spune lasandu-se in moalele banchetei.
- La mine in brate e si mai moale, isi flutura el genele.

Incep sa chicotesc usor.

- Da, ce dragut esti tu, zambi ea ironica.
- Si cu ce va servesc de baut ? Suc, gin ? intreba stiind ca asta beau deobicei fetele.

-Un suc neacidulat.

- Un gin tonic, murmura Rose.
- Imediat, zice si le da apoi imediat "comanda".

-De cand beau ingerii alcool? Intreb eu.

- Dar eu nu sunt inger, o privi Rose ca traznita si Klaus rase.
- Esti obosita, Sanara?

-Ai, Rose. Te confundam cu Blair. Nu ma simt prea bine. In ultima vreme vad alte persoane in locul celor cu care vorbesc. Nu inteleg ce mi se intampla.

- Te-o fi vrajit cineva, isi dadu Klaus cu presupusul.

-Mda. M-o fi vrajit Maltazar. Dar nu stiu cum pot scapa de vraja.

- Imi pare rau dar noi fiind vampiri... pardon, Klaus e hibrid, nu stim nimic despre asta, ofta Rose.
- Buna seara, se auzi un glas rece si pe bancheta din cealalt capat al limuzinei. Nicklaus, Marie... domnisoara... ? era chiar Elijah, fratele lui Klaus.

Era prima oara dupa mult timp cand mi se spusese domnisoara. Ma uit fericita la el ca eram bagata in atentie in asa mod special.

- Elijah! ii pica lui Klaus fata.
- Da, si eu ma bucur sa te vad, surase el amuzat.
- Sanara, murmura Rose cand vazu ca zana nu raspunde.
- Domnisoara Sanara, se completa el inclinand respectuos capul.

-Salut! Spun eu catre Elijah.

- Elijah Mikaelson, incantat, se prezenta pe vocea sa moale in timp ce Klaus isi stramba slab buzele.
- Ai venit sa-mi tii predici?
- Nu, doar sa te vad.

-Incantata de cunostinta. Spun eu.

- Nu cred, zice sec Klaus.
- Crezi ce vrei, eu ti-am zis adevarul! zambeste amuzat.

-Klaus, tu nu prea te intelegi cu fratele tau?

- Bineinteles ca nu, e servitorul fidel al tatalui meu ! ingana Klaus ofticat.
- Hm, e o jignire spus servitor, doar il respect caci asa e normal. Nu e vina mea ca tu esti mai rebel si nu o faci.
- Respectul se castiga, iar el l-a pierdut cu mult timp in urma cand a inselat-o pe mama!

-Sa stii ca Klaus are dreptate. Si eu daca acum parintii mei ar mai fi traiat iar tata ar fi inselat-o pe mama, nu as mai fi vrut sa dau ochii cu el. Dar are dreptate doar pe jumatate. Partea a 2-a unde n-are dreptate e ca treburile parintilor nu ar trebui sa fie motiv de razboi intre frati.

- Nu e un razboi, pur si simplu nu il agreez, explica strambandu-si buzele Klaus.

-Eu orice cearta o numesc razboi.