O plimbare

-Si daca e doar o impresie falsa a ta?

- Poate, murmura, apoi reveni cu ochii asupra lui Klaus. Marie? Nu-mi ziceai asa decat cand... se opri oftand.
- Inca te iubesc, ii spune sincer privind-o inocent.

-Eu il cred. Antenele mele nu detecteaza nici o minciuna. Si ei bine, daca vrei sa stii antenele mele functioneaza ca detector de minciuni. Simt niste schimbari in limbajul corpului. iar cand ele simt asta, creierul meu le interpreteaza intr-un semnal vizibil. Cum s-ar spune, practic vad emotiile oamenilor. Cand activez asta, e ca si cum as vedea fata persoanei in infrarosu, cand spune adevarul vad fata persoanei in verde si albastru, pe cand atunci cand minte, sunt mai accentuate culorile rosu si galben.

- Deci chiar nu minte ? intreaba precauta Rose.

-Eu zic ca nu minte si imi asum eu toata responsabilitatea in caz ca mi-a trisat detectorul meu de minciuni. Zanele fluture sunt apreciate pentru antenele lor mai ales in randul elfilor. Elfii daca au nevoie de un detector de minciuni nu se obosesc sa isi construiasca unul. Apeleaza la o zana fluture platindu-i serviciul. Dar detectorul meu nu este 100 sigur. Dar totusi are o rata mare de precizie 95%. Ca orice detector de minciuni poate fi si fentat.

- Stai linistita, nu te-am fentat, nici nu as stii cum sa o fac, zambi Klaus finut.
- Hmm, il privi ea ganditoare.

-Eu una pot avea incredere in Klaus. Spun eu.

- Bine, o sa-ti acord o sansa sa vad daca intr-adevar nu ai intentii ascunse. O sa... fiu cu tine, spune dupa cateva clipe de gandire.
- Perfect! Nu vei regreta, ii sclipira lui ochii de bucurie.

-Si acum un toast. Spun eu bucuroasa.

Klaus facu semn chelneritei sa aduca sampanie si trei pahare in care o turna.
- Pentru... un nou inceput, spune pe vocea sa moale ridicand paharul.

-Pentru... un nou inceput, spun si eu ridicand paharul.

- Mhm, da, ingana si Rose ridicand paharul sau.
Klaus zambi frumos si lua o gura din lichidul transparent.

Beau si eu din sampanie.

Bau si Rose din paharul sau doar putin, punandu-l apoi pe masa.

-E foarte buna sampania.

- Si foarte scumpa probabil, murmura Rose.
- Intr-adevar.

Dupa alte cateva inghitituri de sampanie incep sa ma simt obosita si eram de parca m-as lupta sa stau treaza.
-Se pare ca alcoolul nu face bine zanelor. Spun eu.

- Te simti rau? ii pune Rose mana prieteneste pe umar si Klaus o priveste un pic surprins.

-Nu chiar rau. Dar nici bine nu as putea spune.

- Sa cer un pahar de apa? o intreaba de data asta Klaus nesigur. Cu lamaie... sau nu stiu.

-Apa plata, simpla. Spun eu.

Klaus isi flutura mana chemand-o pe chelnerita si ii ceru paharul cu apa.

Eu stateam cu capul pe masa de parca eram cat pe ce sa adorm.

Cand ajunse paharul Klaus ii pune usor mana pe umar.
- Haide, bea, poate iti revii.

Iau paharul de apa si il beau incet.