O plimbare

Klaus rase.
- Poaate, zambeste el larg.
Rose il priveste la fel, ramanand tacuta.

Eu zambesc si incep apoi sa chicotesc.

- De ce esti asa serioasa, scumpa mea Rose? o intreaba zambitor, luandu-i mana in a lui si sarutand-o scurt.
- Pentru ca nu-mi pot da seama ce pui la cale.

-Mie nu mi se pare ca ar pune ceva la cale. Cel putin nu in seara asta.

- Intr-adevar, nu am intentii ascunse... nici in seara asta, nici in altele! zambeste el finut.
- Si ar trebui sa te cred? Pana nu ma conving raman neutra.

-Stii intentii ascunse nu are dar ne-a dat mie un trandafir alb si tie unul rosu. Iar asta spune destule. Intentii ascunse nu are ci chiar o inentie care a si aratat-o prin simplul gest. Probabil vrea sa ii fii prietena. Cam asta spune un trandafir rosu iar un trandafir alb e semn de amicitie. Cel putin asa am fost invatata despre simbolismul florilor daruite.

- Ai dreptate, Sanara, zice el zambind in coltul gurii.
- Ma mai gandesc, murmura si se infipse in mancarea sa care fu adusa.

Inca asteptam comanda.

In cele din urma chelnerita termina de adus intreaga comanda.
Rose isi tinu privirea in mancare ca sa evite irisii misteriosi a lui Klaus. Acesta surade cand o observa si isi toarna un pahar de vin.

Eu incep sa mananc.

Continua sa manance ignorandu-l.
- Doar n-o sa eviti toata seara sa ma privesti, nu? intreba dupa ce-si bau paharul.
- Mhm, nu, ingana ea.

-Sa stii ca nu prea e frumos sa eviti sa privesti in ochi persoana ce te-a invitat la masa.

- Nu evitam, eram atenta la mancat, spune si se sterge cu servetel, privindu-l apoi in ochi pe Klaus.
- Mai bine... sopti el zambindu-i fermecator.

-Stateam fara sa spun nimic si imi vedeam de mancat dar cu ochii nu in farfurie ci la Klaus.

- Si ce ai mai facut in tot acest timp, draga mea Rose?
- Am avut grija ca fratemiu sa nu distruga totul in jur ca deobicei. Presupun ca stii cum e... si tu o ai pe Rebekah pe cap.
- Da... vezi? Avem ceva in comun, surade si ia o gura de vin. Tu ai frati sau surori? isi intoarce privirea misterioasa spre zana.

-Da, am o sora cu 4 ani mai mare, Katrina.

- Dragut, murmura pe vocea sa moale, linistita.
- Apropo de Rebekah, cum de nu se mai tine dupa Kol? Si-a gasit alta "jucarie" ?
- Wow, nu credeam ca poti fi asa rautacioasa, incepu el sa rada.

-Deci Rebekah e sora lui Klaus? O intreb eu soptit pe Rose.

- Da... nu ca asemanarea e izbitoare? sopti zambind acru.
- Va aud, se opri el din ras.

-Da, destul de izbitoare. Spun eu chicotind.

- Exista totusi o maare diferenta, ridica acesta aratatorul in aer. Rebekah l-a tradat pe Kol, eu nu am facut niciodata asta cu tine cu toate ca ma consideri ingrozitor.

Ascultam foarte atenta la ce vorbeau ei doi.

- Nu mai tradat... dar o s-o faci sau si mai rau o sa ma omori sau nu stiu... ceva diabolic ca deobicei.
Incepu sa rada in hohote cand o auzi.
- Nu fi prostuta, regina mea, n-o sa-ti fac niciun rau, ii lua mana in a lui sarutand-o.

-Probabil a citit prea multe carti gen thriller si horror. Astea fac rau daca ajungi sa exagerezi cu ele. Spun eu.

- Nu am citit nimic, asa e el... acum joaca teatru.
- Marie... sopti pe o voce moale, cu un accent frantuzesc perfect.