That girl, with her eyes, got me crazy

-Intradevar a fost destul de interesant. A fi om pe Terra.

- Pentru mine a fost un chin, zambi ea slab.

-Pentru mine nu a fost deloc chin.

- Mi-a fost foarte greu sa-mi castig traiul...ingana roscata.

-Mie nu mi-a fost asa greu.

- Pentru ca tu nu erai muritor cu adevarat.

-Nu conteaaza asta. Nu te intreba nimeni ce esti. Te trata ca pe un muritor obisnuit. Nu e vina de a fi zeu, ca am avut slujbe bine platite.

- Chiar si asa nu puteai fi ranit si mai multe lucruri de care eu nu am avut parte.

-Ah, da, ai dreptate. Deci si tu esti la fel ca si Selena, zeita lunii. Ai devenit zeita in pragul mortii terestre, nu?

- Nu... m-am nascut zeita si am fost pedepsita sa duc o viata de muritoare.

-A, aha. Acum inteleg. Si o intrebare. Pe Terra, cand te-au trimis zeii, te-au trimisasa matura pe Terra sa te trezesti ca si cum cineva s-ar trezi din lesin, sau te-au pus sa te nasti dintr-o mama muritoare? Si sa iti amintesti viata anterioara din Olimp. Care din astea 2 metode au fost?

- M-am nascut din mama muritoare si mi-am si amintit viata anterioara.

-Aha, destul de mare pedeapsa.

- Mda, a fost foarte nasol..

-Mda, imi si imaginez.

- Oricum, sa vorbim despre lucruri mai vesele. Care e cel mai frumos cadou pe care l-ai primit?

Sceptrul meu numit si caduceu. Spun eu aratandu-i sceptrul din lemn de trandafir care avea sculptate 2 aripi de inger si 2 serpi incolaciti pe el.

- Oh, frumos, zambeste ea. De la cine?

-De la fratele meu mai mare.

- Oh, dragut, zambi ea slab. Ea era tot timpul singura, nu avusese rude destul de apropiate care sa se intereseze de ea.

-Iti place? Poate il rog pe fratele meu sa iti faca si tie unul.

- Da, mi-ar placea, raspunse.

-Bine atunci. Asa ramane.

- Super, zambi roscata sclipitor.

Ii zambesc si eu.
-Si ce ai vrea sa mai facem acum? Poate sa mergem la un templu pe Terra si sa vedem cum se roaga pamantenii la noi sau asta ar fi plictisitor?