You have to what?!

Inceputul explicatiei lui suna promitator, caci se gandea ca poate avea sa faca pace cu colegul ei. Insa auzind finalul propozitiei, ridica o spranceana, intorcandu-se partial spre el. Din miscare, nu realiza si halatul se deschise o idee, lasand sa se vada ceva din pieptul ei.
Poftim? intreba, cu spranceana inca ridicata. Spui cumva ca nu am nimic special?

- Cam asa, raspunde la fel de sec, ranjind rautacios.

Isi ingusta ochii, caci nu se asteptase la un raspuns atat de rautacios. Isi aranja repede halatul, realizand ca se miscase, dupa care cobori intepata din pat si se indrepta spre usa.
Cred ca discutia noastra se incheie aici, ii zise scurt.

- De acord, zambi el anemic si se duse la usa. Apasa pe cleanta...si ramase cu ea mana. Oh, crap, sopti.

Isi roti ochii. De ce se gandise ca s-ar putea intelege cu acest om, nici ea nu stia. Vru sa il urmeze afara, insa auzi un sunet ciudat la usa. Apropiindu-se mari ochii, vazand clanta in mana lui Oliver.
Ce naiba?! exclama mai mult, uitandu-se urat la el.

- Hopa, privi el cleanta ca traznit, apoi incerca degeaba sa deschida usa, era imposibil.

Mari ochii, legandu-si halatul intr-un fel, astfel incat sa nu cada. Ii lovi umarul, insa nu tare, bineinteles.
Oliver! Cum se presupune ca o sa iesim de aici?

- O sa asteptam ca cineva sa-si dea seama de absenta noastra...cum altfel ? isi stramba el anemic buzele.

In loc sa se enerveze, cum ar fi facut de obicei, se hotari sa stea calma, desi era o situatie foarte aiurea. Trase aer in piept si se lungi pe pat. Nu ar fi deranjat-o sa se intample asta daca era cu, sa zicem, oricine altcineva in afara de Oliver!
Numai tu puteai sa faci asa ceva, murmura. Macar daca erai cu cineva care avea ceva special, zise sarcastic, dispretuitor.

- Mda, super...bombanii el nemultumit, asezandu-se undeva jos, lingandu-si buzele foarte incet, ca sa-i vada reactia.

Ochii ei adanci si caprui il privira pentru cateva momente, suficient insa cat sa ii observe miscarea obraznica a limbii. Inghiti in sec si isi muta privirea, desi el probabil realizase deja ca ea vazuse totul. Se muta mai intr-o parte in pat, astfel incat sa nu il mai ocupe pe tot. Mai facea o incercare de impacare si spera ca de data asta sa mearga.
Asta in caz ca podeaua devine incomfortabila, murmura, aratand catre locul liber.

Se aseza langa ea, fara sa comenteze nimic, acum ranjind inocent.

Isi impreuna mainile pe abdomen, continuand sa priveasca tavanul.
Sterge-ti zambetul ala de pe fata, ii spuse, fara sa isi intoarca insa ochii catre el. Diferenta era ca acum era mai jucausa si glumeata, nu intepata si nervoasa ca mai devreme. SI-asa ai zis tu ca nu am nimic special, murmura, inca enervata de vorbele lui.

- De ce te deranjeaza asa de tare adevarul? continua el sa faca misto de ea.

Isi roti ochii si clatina din cap.
Stii ceva, inceteaza. Nu ma trezesc de dimineata ca sa te impresionez pe tine, asa ca nu ma intereseaza parerea ta.

- Oh, deci nu-ti pasa ce cred in concluzie? ranji el, incrucisandu-si bratele sub piept.

Ramase intinsa pe pat, cu mainile impreunate si privirea fixa si impasibila in tavan.
De ce mi-ar pasa? raspunse, incrucisandu-si usor picioarele.

- Nu stiu, daca stau sa ma gandesc...chiar nu e niciun motiv pentru care sa-ti pese, dadu Oli din umeri.

Exact asta ziceam si eu, minti, fara sa isi intoarca ochii catre el. Era un nenorocit, insa parca o vraja o atragea catre el, oricat de mult ar fi negat asta.

- Suntem de acord, nu e minunat? isi flutura el genele.

Isi roti ochii, intorcandu-si in sfarsit privirea spre el, doar partial.
Nu ma intereseaza, nici eu nu te plac, minti.

- La mine nu ai cum sa stii daca te plac sau nu, sunt mai degraba indiferent! veni replica degajata a acestuia.

Felicitari, raspunse scurt, uitandu-se iar in tavan. Eu nu te plac. Nu pentru ca ai fi special cu ceva, nu plac multa lume.

- Inseamna ca problema e la tine, nu la restul! veni replica lui seaca.

Isi roti ochii, pentru ca bineinteles ca zisese ceva la adresa ei.
Asa ai tu senzatia? intreba vag, lasandu-si ochii in tavan.