Sanara bibelou de portelan

First topic message reminder :

Eram in laboratorul de potiuni si inspectam potiunile din dulap, citind toate etichetele. Una din ele insa nu avea eticheta care sa se preznte numele ei sau ce face ci pe eticheta scria doar NEW. Potiunea era mov. O culoare atragaotoare pentru mine. O inspectez, o miros, o analizez cu antenele. Nu era nici un pericol aparent. Asa ca ma pun sa gust din ea. Avea un gust foarte dulce. Ma duc sa ma urc pe catedra dupa cum imi era obiceiul cand nu era nimeni in laborator. Dupa doar 1 minut incepe transformarea mea. Imi simt picioarele grele, observ cum ma micsorez si apoi cum tot corpul se schimba destul de rapid. In doar 2 minute, ajunsesem un bibelou de portelan de 3 centimetri inaltime. Totusi puteam vedea, auzi gandi, dar nu ma puteam misca. Deja ma gandeam ca cineva ma va lua acasa si locul meu va fi in biblioteca vreunei colege.

-De ce nu am fost si eu invitata la aceasta petrecere?il intreb eu pe fratele meu
-Dar ai fost si tu invitata surioara doar ca nefind acasa am zis sa nu te mai anunt.Am presupus ca nu vei veni devreme acasa si ca atunci cand vei veni petrecerea ar fi fost deja terminata

Eu ramasesem in vitrina si inca studiam camera neavand altceva de facut.

-Data viitoare sa ma anunti,ii spun eu dupa care plec de langa el amestecandu-ma prin multimea de persoane

Continui sa raman tacuta si nemiscata dar inca nu simteam nici un pic de plictiseala.

Se strecura prin aceea multime si reusi sa ajunga intr-un colt mai retras unde nu era atata aglomeratie.Ii placeau petrecerile,dar de data asta parca se simtea sufocata in multimea de tineri dornici de distractie.Se rezema cu o mana de peretele rece si se uita cercetatoare prin jur in speranta ca va gasi pe cineva cunoscut.

Usa la camera se deschise din nou, mama Cristinei venind si asezandu-se in fotoliu deschizand tv-ul. Acum puteam si eu sa ma uit la televizor.

Privirea sa cerceta cu atentie fiecare chip pana ce se oprise asupra unuia.Fata respectiva ii parea foarte cunoscuta,dar nici macar ea nu stia de unde.Stia bine ca nu putea sa se duca la ea si sa ii spune pur si simplu "Scuze imi pari cunoscuta,te stiu de undeva?".Oricat ar fi incercat nu isi putea aminti locul si imprejurarea in care o vazuse sau cunoscuse.

Eu ma uitam la televizor. Era un concurs de cultura generala.

Isi alunga toate acele ganduri si lua un pahar umplut cu sampanie de pe tava unui chelner incepand sa ma plimb prin multime.

Privea captivata ecranul televizorului fiind foarte curioasa sa afle raspunsul la intrebarile mult prea grele.Se uita la concursurile de cultura generala pentru ca ii placea sa vada raspunsurile gresite date de unele persoane la intrebari ale carui raspuns ea il stia.

Ma amuzam si eu de raspunsurile gresite si incercam sa ma abtin fara sa rad nevrand sa ma dau de gol.

Continua sa se plimbe sorbind usor din paharul cu sampanie.

Se uita zambind la emisiune raspunzand cu voce tare la unele intrebari

Televizorul era un excelent antidot pentru plictiseala. Imi raspundeam in minte la intrebarile de la concurs.

Cand termina sampania facu sa dispara paharul acum gol si se duse pe ringul de dans.

Cand prezentatorul anunta pauza publicitara se ridica brusc de pe canapea iesind din camera.

Priveam in continuare televizorul asteptand sa se intoarca Cristina de la petrecere. Si mai asteptam ca sa se mai iveasca o alta ocazie cand Cristina sa fie singura in camera, probabil ca asta se va intampla maine.