Vacanta de studiu pe insula spiridusilor

- Lasa, spune scurt privind podeaua.

-Uite eu nu ma voi lasa. Nu o sa ma las pana nu iti voi gasi chitara aia.

- Nu ai cum s-o gasesti, nu intelegi? isi rotii ochii Spencer sictirita.

-Poate eu nu, dar am o multime de prieteni care pot cauta in orice coltisor al Utopiei si in alte dimensiuni. Uite facem un pariu. Daca nu ti-o gasesc pana la al 3-lea apus de soare, incepand de acum, voi face orice vrei. Iti voi construi o chitara noua ca sa i-o dai celei de la care ai imprumutat-o, o sa incerc sa o fac la fel de speciala, daca imi explici cum, apoi ca urmare a pariului pierdut ma voi lasa o spatamana in mainile tale, sa imi faci orice vei dori tu.

- Nu, spune scurt si sec, refuzand din start.

-Bine daca tu asa vrei, nu iti ramane decat sa ii ramai datoare vanduta proprietarei careia i-ai pierdut chitara.

- Nu era a ei, e mai complicat, ingana scurt, lasandu-si capul pe spate.

-Ah, bine atunci. Spun eu.

Privi tavanul devenind ganditoare si absenta.

Ma uitam la ea, gandinduma cat de complicat ar fi.
-Era cumva vreo persoana transformata in chitara?

- Nu, raspunde clatinand negativ din cap. De ce crezi asta? isi ridica ea privirea spre zana.

-Pentru ca ei bine am cunoscut vrajitoare destul de malefice. Una a transformat o zana intr-un flaut fermecat. Dupa 300 ani de la aceasta intamplare, un print de doar 16 ani a gasit flautul si a desfacut blestemul. Deci ar fi posibil ca altei vrajitoare sa ii vina in cap sa transforme pe cineva in chitara.