O simpla plimbare

-E bine ca nu ti-e frica de el. Asta e unul din atuurile pe care le ai. Valtor in primul rand exploateaza frica victimelor sale.

- Sunt obisnuita sa fiu urmarita sau atacata, asa ca nu e cine stie ce problema. Am ras usor.

-Vezi sa nu o patesti intr-o zi.

- Mnah, nu prea cred..

-De ce nu crezi ca intr-o zi ti-ai putea gasi nasul? Spun eu. Pana la urma fiecare isi gaseste unul care sa il invinga intr-o batalie.

- Pentru ca sunt optimista. Spun eu foarte serioasa. In viata am invatat doar doua lucruri : sa nu ai incredere in absolut nimeni ci doar in tine si sa fi mereu optimista, oricate lucruri rele ti se intampla. Cum crezi ca am trecut de faza cand parintii mei m-au abandonat, cand bunica mea a murit, cand am fost la un pas de a fi omorata de fratele meu, care intr-un final a trebuit sa-l omor, spune, cum crezi ca am trecut de toate astea ?
Apoi lasa capul in jos.
- Scuze...

-Chestia ca ti-ai ucis fratele a fost autoaparare. Si mda ei bine toate aceste situatii e bine ca ai resit sa le faci fata. Si ma bucur ca esti asa optimista.

- Mdah... sa zicem...

-Atunci te voi lasa sa te lupti singura daca astadresti. Dar fii sigura ca macar o sa iti fac galerie. Spun eu chicotind.

- Mdah, mersi ! zambii ea oarecum fals.

Nu mai spun nimic.

Imi pun castile in urechi si ma pregatesc sa plec.

Eu bau potiunea micsorarii dupa care ma ascund in parul ei. Asta ca sa pot merge si eu chiar daca nu m-as fi bagat in lupta dar ar fi fost interesant de privit.

Mio isi da cu mana prin par in timp ce fredona o melodie :
- This is something awesome... spune ea in soapta.

Ies din parul ei.
-Hei cum de ai stiut ca m-am ascuns acolo?

- Pai, pot citi ganduri. Deci, stiam ce ai sa faci. Zambii.

-Si nu vrei a ma lasi sa vin cu tine macar sa urmaresc lupta?

- Nu stiu. Poate. Da din umeri. Oricum, in acest moment nu va exista nici o lupta, deoarece eu nu ma duc la el, el trebuie sa vina la mine.

-Aha, inteleg.

- Nu e prea complicat. Rad usor.

-Sper cand va veni iar sa il invingi definitiv sa nu mai aiba cum sa se intoarca.

- Nu cred. Imi place sa traiesc intr-o lupta continua. Rade sec.

-Aha. Deci daca ai fi vrut l-ai fi infrant din prima lupta.

- Normal. Sunt mai puternica decat el cu mult, dar asta imi place sa fac.

-Aha, inteleg. Mie imi place in schimb sa infrang dusmanii din prima lupta. Nu sa ii ucid doar sa-i ranesc atat de mut incat sa se simta infranti si sa nu mai aiba curajul sa se apropie de mine.