InuYasha - Un nou inceput

Deci, m-am hotarat sa-mi scriu si eu fic-ul la care lucrez de ceva vreme. Sper sa fie cat de cat apreciat... Astept critici si pareri !

P.S. : Am sa folosesc si cuvinte in japoneza. O sa scriu ce inseamna pentru unii.

    Chapter o1 : Acesta este Inceputul

Flashback :

- Dar nu vreau ! Haide, mama... te rog, nu ma obliga... am spus aproape plangand.
- Trebuie sa ne mutam, Mio. Aici nu ai multe posibilitati pentru liceu, asa ca vom merge in Tokyo. Am eu un prieten, Souta, care are o casa destul de mare. Sunt singur ca ne va lasa pe noi doua sa locuim acolo.
- Pfff... okeii, daca trebuie. Apoi mi-am imbratisat mama.

End of Flashback :

Numele meu este Mio Takahashi. Sunt o simpla adolescenta de aproape 15 ani. Pana acum o saptamana locuiam intr-un mic oras din Japonia, iar acum sunt tocmai in incredibila capitala, Tokyo.
Am parul lung, saten si ondulat. Ochii mei sunt caprui, patrunzatori, uneori reci si indiferenti.
Astazi este prima mea zi de liceu si ziua cand implinesc 15 ani. Sunt imbracata intr-o fusta verde scurta, un tricou alb cu o funda verde si pantofi maro, pe scurt, uniforma scolii.
Stau in casa unui prieten de-al mamei mele, Souta. Souta era un tip de treaba, parintii lui murise intr-un accident, iar sora lui... Ei bine, nu vroia sa zica nimic de ea. Sotia lui, Sueka, este extrem de draguta si amabila. Are si doi copii, Ayumi si Hiroto, cu care ma inteleg foarte bine.
- Sayonara ! am spus iesind din casa si aranjandu-mi pantoful.
In acel moment am vazut pisica familiei, Kayla, care se indrepta spre fantana din curte. Acea fantana se afla intr-un mic templu. Cand am intrat in ea, in incapere era bezna totala. Nu se putea vedea decat fantana si Kayla care era pe margina ei.
- Kayla, haide pisicuto ! am spus apropiindu-ma usor de ea.
Cand m-am apropiat de ea si de fantana, am alunecat si am cazut. Fantana nu era prea adanca si nici nu avea apa in ea.
M-am trezit in fantana. M-am uitat in sus si am vazut o lumina, o lumina puternica.
- Poate am lasat usa deschisa, ce tembela sunt!
M-am prins usor de liane, ridicandu-ma incet. Nu mai eram in acel mic templu, nu mai eram in curtea familiei Higurashi, eram intr-o padure din care se putea vedea marele Copac Sacru. Am fugit spre el crezand ca am sa gasesc acea casa in care ma mutasem...

Va urma...

Sayonara - La revedere.

Am are parul lung, saten si ondulat.

Singura gresala peste care am dat. Ei bine imi place mai ales ca ai scris ficul la persoana 1 eu fiind un mare fan al scrisului la persoana 1.
Am mai intalnit autori care au scris unele carti la persoana 1 cum ar fi Stephen King.
Si imi place foarte mult inceputul Imi place foarte mult si cum scrii

Pai, la inceput am scris la persoana a 3 a si de asta. Am sa editez. Multumesc mult. Am gata si capitolul 2, am sa-l pun.

Ok, astept nextul

Cum am mai multe capitole scrise in PC, am sa scriu si capitolul 2 si poate si 3. "..." sunt ganduri ale personajelor.

Chapter o2 : O noua lume ?!

M-am prins usor de liane, ridicandu-ma incet. Nu mai eram in acel mic templu, nu mai eram in curtea familiei Higurashi, eram intr-o padure din care se putea vedea marele Copac Sacru. Am fugit spre el crezand ca am sa gasesc acea casa in care ma mutasem...
Nu era nimic, era doar acel copac si langa el o sageata.
- Unde am ajuns ?! am ridicat sageata si m-am uitat atenta la ea.
- Baka !! Nu ai voie, trisezi !! Am castigat ! aceste zgomote se auzeau din apropiere.
" Ce bine ! Sunt si oameni pe aici ! " . Am rasuflat usurata si am fugit in directia sunetelor. Se auzea din ce in ce mai tare.
Cand am ajuns am vazut 2 personaje destul de ciudate, care se luptau cu niste sabii destul de ascutite. Una dintre aceste arata ca un copil de 4-5 ani, doar ca avea o coada stufoasa de vulpe, parul roscat si labe de vulpe, era imbracat intr-o camasa in stil japonez albastra si niste pantaloni albastrii. Cealalta persoana era mai inalt, brunet cu parul scurt, arata de 17 - 18 ani, era imbracat intr-un costum de calugar de o culoare albastra foarte inchisa si parea un om obisnuit.
Am facut greseala, incercand sa ma asez mai comod am calcat pe o creanga putreda care s-a rupt imediat scotand un zgomot foarte puternic.
- Ahh, de ce mi se intampla numai mie ? am spus iesind, era deja descoperita, nu avea sens sa ma ascund.
- E un Yokai ! Omoara-l, omoara-l !! striga vulpoiul ascunzandu-se dupa prietenul lui.
- Eu, Yokai ? m-am uitat urat la el care ma privea cu coada ochiului din cand in cand.
Cei doi ma analizau din cap pana in picioare. M-am inrosit stanjenita de situatie si am tacut.
- Ce haine ciudate ! au comentat amandoi.
- Voi vorbiti ?! In lumea mea hainele voastre arata ciudat ! am aratat spre hainele lor.
- Si tu de unde esti ? intreba brunetul dintr-o data, dupa o liniste profunda.
- Huh ? Pai, sunt din Tokyo. Am tresarit, parca m-am trezit dintr-un somn.
- Eu sunt Riku, scuze ca te-am speriat. Acesta este Shippo ! l-a prins pe vulpoi de coada si l-a ridicat in sus. E mai fricos din fire ! spuse razand.
Shippo se incrunta si il privi urat. Pentru el, un Yokai, era o stanjenire. Riku il lasa jos iar el isi scutura hainele de praf si se intoarse ingamfat.
- Kawaii ! Nu am observat cat esti de dragut ! m-am dus langa el si am inceput sa il mangai.
- Hei ! Lasa-ma ! >.< Shippo se indeparta de mine si se urca intr-un copac.
- Scuze. Ce este acest loc ? m-am intors spre Riku.
- Era Feudala. Ar trebui sa mergem la Kagome si InuYasha, ei sigur vor stii ce e cu tine. Haide, vii ? si incepu sa mearga. In acel timp Shippo sari din copac si se urca pe umarul lui.
- Emph... M-am uitat in jur cateva minute apoi am privit cum calugarul se indeparteaza usor.. Bine, vin ! am alergat spre el si intr-un final l-am ajuns, micsorand viteza.

Va urma...

Baka - Prost ;
Yokai - Demon ;
Kawaii - Dragut ;

Scuze daca e prea putin, dar vreau sa va tin in suspans

Foarte frumos capitol imi place foarte mult Insa 2 mici sfaturi.
1. Capitolele vad ca sunt cam scurtute. Nu ma leg de acest fic i mod neaparat. Ceea ce e facut e bu facut, dar la alte ficuri sfatul meu ar fi ca un capitol sa nu fie nici prea scurt dar nici prea lung sa plictiseasca. Ideal este 2,5-3 pag Word pe capitol. Pe cand capitolele de la acesta abia au o pagina.
Dar pana la urma in fine este imaginatia ta, atata imaginatie ai avut si te inteleg. Nu poti scoate mai multa imaginatie decat ai
2. Sa postezi maxim 2 capitole la 3-4 zile. Ca sa lasi lumea in suspans Pentru a ii face mai interesati

Multumesc de sugestii. Urmatorul capitol este mai lung, deoarece am avut o multime de idei. Am sa-l postez maine - poimaine, cand am timp. Am sa pun si cateva poze cu personaje, dar trebuie sa le gasesc si sa le editez pe unele.

Ok O sa astept cu mare interes

Astazi am sa pun capitolul trei  . Va astept sugestile si parerile.

   Chapter : O noua aventura incepe acum

- Emph... M-am uitat in jur pentru cateva minute apoi am privit cum calugarul se indeparta usor. Bine, vin ! am alergat spre el si intr-un final l-am ajuns, micsorand viteza.
Am ajuns intr-un sat care parea obisnuit : copii se jucau, femeile aduceau apa iar barbatii munceau. Totul era absolut normal, nimic ciudat sau straniu.
- Intrii azi ? striga Shippo la mine rece.
- Ah, da ! Acum ! m-am indreptat spre un fel de cabana.
Cabana era spatioasa si avea o masa si cu niste perne in loc de scaune, o bucatarie si doua dormitoare.
- Konnichiwa ! am strigat toti trei simultan.
Din dormitor a iesit o femeie de aproximativ 30 de ani, imbracata in haine de miko, cu parul lung, brunet, cu ochii blanzi, duiosi si caprui. In mana avea o camasa pe care o impacheta. Ne-a zambit si ne-a raspuns la salut prieteneste.
- Riku, Shippo, ce cautati aici ? Miroku si Sango sunt cu voi ? ea se uita in jur.
- Nu, ei vor venii mai tarziu. Am gasit aceasta fata in padure, are hainele asemanatoare cu ale tale, Kagome - sama ! i-a raspuns Riku.
Kagome ma analiza foarte atenta, privind si cel mai mic detaliu. Dupa un moment de tacere totala, a tresarit si a zis :
- Esti cumva din Tokyo ? se apropie usor de mine.
- Da, dar... De unde stii ?
" Nu stiu de ce, dar aceasta femeie imi pare foarte cunoscuta. Parca am vazut-o in pozele lui Souta de familie, cand era el mic. Oare ea sa fie sora lui ? „
- Eh... Cand si eu am locuit acolo, m-ai exact acum 19 ani. Cum de ai ajuns aici ? Il cunosti cumva pe Souta ?
- Da, eu si cu mama locuim acasa la el de o saptamana. Tu esti cumva sora lui ? am intrebat curioasa, privind-o mai atent.
- Exact ! Ma bucur sa te cunosc ! Kagome m-a imbratisat strans. La inceput am tresarit oarecum speriata, apoi i-am raspuns la imbratisare.
Brusc in camera intra un baiat de 17 – 18 ani, cu parul foarte lung si arigintiu, cu ochii de un caprui foarte deschis, aproape de galben, imbracat intr-un fel de kimono rosu si cu urechi de caine pe cap.
- Mama, un demon ataca satul, pot sa lupt eu cu... ? m-am apropiat de el si i-am atins urechile timp de vreo 3 - 4 minute. El se uita ciudat si speriat la mine, apoi la mama sa.
Dupa ce mi-am dat seama ce am facut, m-am indepartat de el rusinata si m-am dus langa Kagome.
- Gomene ! Sper sa ma ierti...
- Junior, ea este Mio. Vine din aceasi lume ca mine. Mio, el este InuYasha Junior. Kagome ne facu politicos prezenta.
- Ce ziceai de demonul ala, InuYasha Jr. ? am spus eu intorcandu-ma spre el.
- Poti sa-mi spui doar InuYasha sau Inu, bine ? spuse el asteptand clar un raspuns afirmativ.
- Bine ! Deci, care e faza cu demonul ?
- Aa, pai... Un demon ataca iar satul, parca ar fi simtit prezenta Giuvaerului ! el chicoti.
- Pot sa te ajut ? Trag destul de bine cu arcul. M-am uitat la un arc cu sagetii care se aflau intr-un colt, apoi m-am uitat la Kagome, de la care asteptam permisiunea. Ea a dat usor din cap afirmativ.
- Dar mama ! Nu vreau sa am grija de un simplu muritor ! a zis el revoltat.
M-am uitat urat la el. „ De ce toti zic ca sunt un simplu muritor ! Un simplu muritor nu cred ca ar fi ajuns in lumea asta asa usor, ca mine, nu ? „
- Junior, am luat deja o decizie ! Mergeti. Kagome ne zambii si ne facu semn sa mergem. Riku, Shippo, ramaneti aici, bine ?
- Bine, Kagome - sama... au spus cei doi simultan, putin dezamagiti ca nu puteau ajuta.
Am luat arcul si sagetile si semi - demonul m-a luat in spate sarind de pe o casa pe alta. Intr-un final am vazut demonul care atacau casa unui simplu om.
- Poti sa tragi in ei ? ma intreba intorcandu-se spre mine.
- Pai, da... Cred ca da ! i-am raspuns nu prea sigura pe mine.
- Bun, in caz de e nevoie. Cea ce nu prea cred ! zise mandru.
InuYasha m-a lasat pe o casa din apropierea casei victimei demonului si a sarit sa-l atace. Demonul l-a ocolit si a venit spre mine brusc, lovindu-ma in partea stanga. In acel moment, din a iesit un fel de giuvaer roz - movaliu care stralucea puternic. Eu si cu Inu ne-am uitat atenti la el, vazand ca demonului vroia sa il inghita.
- Esti bine ? venii grabit sa vada ce se intampla. Mi se parea foarte ingrijorat.
- D-d-daa... Si am cazut jos din cauza ranei serioasa.
- Stai aici, nu te misca. Am sa-l omor eu !
Isi arata ghearele intorcandu-se catre demon, lua sabia din teaca si incerca sa-l omoare. Demonul fu foarte rapid si reusi sa inghita la timp giuvaerul, izbindu-l pe InuYasha de un copac. De nervi, am luat arcul cu sageata si am tras. Varful sageatei avea aceasi culoare ca a bijuteriei si se indrepta spre demonul, omorandu-l. Giuvaerul se sparse in mii de bucati care se duse in toata lumea. Semi - demonul lua bucata care a ramas la demon si venii la mine.
- Haide, trebuie sa te duc acasa. Nu o sa mi-o pot ierta daca tu mori... Spuse in soapta si m-a lua iar in spate, lesinand.
„ U-u-unde sunt ? Ce se intampla ? De ce nu ma pot misca ?! „
- Stai linistita. Voi fi mereu langa tine ! am auzit o voce in soapta, era InuYasha care imi mangaia parul si se uita dragastos la mine.
M-am trezit brusc si am inceput sa respir din ce in ce mai greu. El ma privii speriat, apoi ma lua in brate cu scopul de a ma linisti.
- Totul o sa fie bine. Esti in siguranta cu mine...
- B-b-bine... Am zis dupa ce mi-am revenit si l-am strans foarte tare. M-am uitat la hainelele mele care erau intr-un colt patate de sange. Pe mine aveam un halat alb si eram bandajata.
- Esti uimitoare ! Ai adus Shikon no Tama din nou ! el se uita adanc in ochii mei inlacrimati si speriati.
- Unde este acest... Shikon no Tama ? m-am uitat in jur, stiam de la Souta care ne povestise multe despre el ca e foarte important si periculos daca cade pe mainile cui nu trebuie.
- Uite-l aici. Inu ridica colierul de la gatul meu, ca bijuterie pentru colier era bucata din Shikon no Tama. Am rasuflat usurata.
- Inu, poti sa-mi spui unde gasesc un rau ? Vreau sa fac o baie.
- Sigur, dar haide cu grija.
Ma tinu ca sa nu cad si ma duse la un rau. Eu am intrat in apa iar el era pe margine privind atent la mine. M-am uitat la el ciudat si am vazut ca la gat avea un colier. Mi-am amintit de ce mi-a povestit Kagome si anume de cuvantul „ Osuwari ” si am zis ca poate merge si la mine.
- Osuwari !! m-am acoperit si am intrat adanc in apa. In acel moment el se izbii cu nasul de pamant.
- Cum de ai stiut ca mama mi-a dat colierul asta ca sa ma poti controla ? ma intreba el dupa ce se ridica si se scutura de praf, uitandu-se in alta parte ca sa nu o pateasca din nou.
- N-am stiut, doar am presupus ! Am ras usor si am iesit din rau imbracandu-ma cu halatul.
- Uite, vreau sa-ti zic ceva. Mama a zis ca tu esti o Miko si... A spus ca noi : Eu, tu, Maya, Riku, Kirara, Shippo si Mika trebuie sa adunam bucatelele din giuvaer.
- Pai... Fara mine nu puteti ? am intrebat oarecum speriat, nu puteam renunta asa usor la viata mea obisnuita daca puteau si fara mine.
- Din pacate, nu. Tu esti singura care poti vedea bucatile din giuvaer. Deci, vrei sa ne ajuti ?
- Pff, daca trebuie. Bine...
Si uite asa incepe aventura mea, in care trebuia sa ma impart intre Era Feudala si Prezent, intre lupta cu demonii si scoala, intre dragoste si ura...  

  Va urma...


Shikon no Tama - Giuvaerul Sacru
Gomene - Scuze
Miko - Preoteasa   ( Hainele )
Konnichiwa - Buna ziua

M-am gandit sa va mai pun cateva poze :

Kagome :

Uniforma :

InuYasha Jr :

Shippo :

Osuwari :

Cand zice " Osuwari " si cu ocazia asta o vedeti si pe Mio ) :

Sabia lui InuYasha Jr, Tetsusaiga, mostenire de la taicasu, Seniorul :

Imi place foarte mult si acest capitol. Critici nu prea am si nici nu ma prea pricep foarte bine la comentarii dar mi se pare un capitol excelent. Astept nextul

Thanks. N-am mai avut timp sa postez, cu toate ca am o gramada de idei. Cel tarziu am sa.l postez vineri plus ca trebuie sa fac teme si exercitii pt scoala

Ok. Te inteleg perfect. Stiu cum e cu scoala asta. In plus observ ca de la an la an profii incearca sa incace elevii cu si mai multe teme.

Da. Si te pun sa inveti chestii care nu iti vor folosii niciodata in viata, decat daca te faci tamplar sau croitor )

-Da, exact asa e. Asa e la noi la romani. Materii de umplutura si anumite chestii la matematica care nu iti vor folosi niciodata in viata. Eu deja le-am si uitat. De exemplu chestiile cu integrale, functii, radicali de ordinul, 3, 4, 10, 20, etc. Doar sa fi fost matematician sau fizician sau profesor de mate ca sa imi foloseasca =))

Exact. Cred ca maine bag nextu

Ok. Astept

So, am facut capitolul 4 Imi pare rau pt greseli, eram obosita.

Chapter o4 : Musafir nepoftit

Ma plimbam prin sat, linistita, privind bucata din Shikon no Tama. Rana mi se vindecase si ma simteam mult mai bine. Trecuse 2 zile de cand nu am mai fost acasa, iar mama este sigur speriata si ingrijorata.
" Am ajuns cu ajutorul fantanii, nu ? Atunci, tot pe acolo trebuie sa ma si intorc ". Gandind asta, am fugit spre fantana, de unde se vedea o lumina movalie, ca a giuvaerului.
In scurt timp am ajuns la fantana. Arata la fel, inconjurata de liane, veche din lemn. Am stat pe marginea ei vreo 15 minute, nu era adanca, dar totusi... " Daca nu merge ? Daca nu ma mai pot intoarce niciodata. Ce se v-a intampla cu mine, cu familia mea, cu prietenii mei ? " Aceste ganduri nu imi dadeau pace, dar, cu teama, am sarit in fantana. Vazusem lumina aceea albastra si m-am trezit in fantana. Am auzit glasuri, pareau glasuri lui Hiroto si Ayumi, care se certau.
- Ti-am zis eu ca nu e aici ! striga Hiroto.
- Dar aici am gasit pisica, deci cred ca s-a dus dupa ea ! striga si Ayumi.
Am ras si atunci ei m-au auzit, uitandu-se in jos.
- Ohayou ! am strigat si eu, incercand sa ma ridic. Amandoi m-au prins de cate o mana si am ajuns sus, scuturandu-ma de praf. Ce zi e azi ?
- Miercuri, dar scoala s-a terminat.
- Ce norocoasa esti ! a exclamat Hiroto. Totusi, unde ai fost in acest timp ?
- Fac o baie, ma schimb si va explic la cina. Apoi m-am indreptat spre casa. Am intrat in baie fara sa observe nimeni si m-am bagat in cada.
- Oare totul a fost real ? Sau doar un vis ? Nu, nu ! A fost real, dar in acelasi timp ireal.
Dupa o baie calda si placuta m-am imbracat intr-un tricou larg si blugi, am coborat jos si am mers la cina.
Dupa o lunga istorie, in care le-am povestit cap - coada ce s-a intamplat, Souta s-a ridicat de la masa si s-a dus in pod, aducand un arc cu sageti.
- Acesta a fost a surorii mele, pe care ai cunoscut-o. Te rog sa-l iei cu tine de acum inainte.
I-am acceptat " darul " pentru ca este urat sa refuzi. Dupa cina am mers direct in camera mea, am asezat arcul intr-un colt si am inceput sa invat pentru a doua zi, pentru ca am auzit de la Ayumi ca avem test la romana. Din cauza oboselii, am adormit la birou.
Cand m-am trezit era 2 : 00 noaptea si nu aveam ce face. M-am uitat la fereastra si... INUYASHA ERA ACOLO ! In acel moment n-am stiut ce s-a cred, el batea in geam strigand:
- Heii, tu ! Deschide o data !
I-am deschis fereastra si el intra inauntru, trecuse doar cateva secunde si deja ne certam.
- Cine ti-a dat voie sa pleci, ma rog ?! se rasti el la mine.
- Dar cine esti tu ca sa-mi interzici sa plec ?! nu m-am lasat nici eu mai prejos.
- Oricum, cobora el tonul, trebuia sa-mi zici.
- Gomene InuYasha, dar din cate stiu nu suntem iubiti. I-am reprosat si eu, dar mai calma.
- In fine… el se aseza pe pat, in stil turceste, foarte obosit.
M-am uitat la el o clipa, apoi m-am intors, rugandu-l sa faca liniste si am continuat sa invat. Cand am terminat de invatat l-am privit, dormea bustean. M-am uitat la el zambind, era asa de dulce si linistit, apoi l-am invelit, lasandu-l sa doarma.
Era deja 6 : 00 asa ca am inceput sa ma pregatesc de scoala. M-am imbracat in uniforma mea si mi-am lasat parul desprins.
M-am dus la bucatarie, unde era o ordine incredibila, in semn ca mama si Sueka facuse curat dupa cina. Am inceput sa pregatesc un mic dejun, mai exact, am facut ramen. Gandindu-ma la InuYasha i-am facut si lui o portie normala, crezand ca mananca la fel ca noi. Cand am terminat era deja 7 : 00 si toata lumea se trezise.
- Ohayou ! striga Hiroto si Ayumi, in timp ce se stergeau la ochi din cauza oboselii. Hiroto avea o perna in brate pe care o strangea foarte strans, am chicotit si i-am asezat la masa, urcandu-ma in camera mea la InuYasha.
- Inu… Am deschis usa incet si InuYasha inca dormea,am incercat sa-l trezit usor, fara sa-l bruschez. Vazand ca nu merge, am luat un pahar cu apa si i l-am aruncat in fata. Atunci se trezise !
- Baka ! Chiar n-ai ce face ? tipa la mine trezindu-se brusc.
- Hai sa mananci. I-am spus usor, calma, fara sa bag in seama ce a zis inainte.
L-am luat de mana si l-am dus jos, prezentandu-l familiei, care stie cateva lucruri despe el din povestea mea. Primul lucru pe care il facuse mama si ceilalti, exceptand Souta, a fost sa-i atinga urechile. Am ras, amintindu-mi ca si eu am facut acest lucru si ne-am asezat la masa.
El reusi sa manance acea portie in 2 - 3 secunde, iar eu ma uitam uimita. I-am mai pus vreo 3 portii ca sa-l satur, desi imi era frica ca poate explodeaza, ceva ce se putea intampla.
- Kagome - sama iti face mereu atata mancare ? l-am intrebat eu, cand termina a patra portie.
- Da, inca ea il face si mai bun. Dar merge si asta.
Dupa ce a zis asta m-am uitat urat la el, iar el se uita oarecum speriat la mine. Isi ceru scuze dandu-si seama ca eu facusem mancarea. L-am iertat, privindu-l totusi tot atat de fulgerator, dupa care am zambit.
- Ce schimbatoare este fata asta, seamana cu mama, spuse el in soapta, crezand ca nu l-am auzit.
Am plecat la scoala zicandu-i ca dupa mergem in Era Feudala.Orele au trecut destul de greu, fara accidente si nu stiu de ce, dintr-un motiv sau altul, gandul imi era doar la InuYasha care ma astepta acasa, chinuind-o pe Kayla, saraca pisicuta.
Cand am iesit din clasa afara era Keita care ma astepta cu o ciocolata in mana.
- Aaa, Mio - chan, n-ai vrea sa mergem la cinema vineri ? ma intreba el rusinat, lovind pietre.
Atunci prietenele mele, Ayumi, care sta si cu mine, Maya, care s-a mutat o data cu mine si Yuka, care mi-o facusem azi si ne intelegem superb, m-au luat de langa el si am inceput sa se rasteasca intr-un fel la mine :
- Ai sa accepti, nu ? Adica e cel mai tare baiat din toata scoala, este in a zecea si totusi te-a ales pe tine ! imi zise Maya.
- Asa este ! Trebuie sa accepti ! o sprijini Rin.
- Bine, dar poate ea este indragostita de un baiat cu parul auriu si ochii caprui deschis, aurii. Completa Ayumi, zambind.
M-am uitat urat la el. Le-am explicat fetelor ca nu puteam sa merg si i-am explicat si lui Keita, care din fata zambitoare ofta si deveni trist. Totusi, ca sa nu-l fac sa ma urasca i-am zis ca putem iesi alta data.
As fi vrut sa merg, chiar daca nu simt nimic pentru Keita, dar, i-am promis lui InuYasha ca am sa merg in Era Feudala.
In scurt timp am ajuns acasa, un drum care pentru mine paru lung, pentru ca Ayumi ma tot cicalea si Hiroto ii urma " exemplu ".
Cum am ajuns, mi-am facut un ruscac in care am pus cate ceva, chips-uri, pentru ca am vazut ca lui InuYasha ii placeau mult, alimente, ca sa le fac pe drum de mancare, bandaje si alte produse medicale, pentru a le vindeca ranile si bineinteles, arcul dat de Souta.
Am plecat cu el, in timp ce manca chips-uri si ma mai enerva cu teoriele lui " fantastice ", din care nu se intelegea mai nimic pentru ca avea gura plina.

Si uite si capitolul 5, unde aventurile incep

Chapter o5 : Demonul Jinji

Mergeam pe drum alaturi de gasca mea : Maya, InuYasha, Riku, Mika, Shippo si Kirara. Era un drum normal, de tara, inconjurat de o padurea deasa, plina de brazi.
InuYasha devora o punga de chips-uri, Maya, Riku si Mika erau pe Kirara, care se facuse mare si zbura deasupra noastra, iar eu eram in spatele lui InuYasha, care concentrat pe mancare, se impiedica de o creanga si cazu jos cu tot cu mine. Atunci toti au inceput sa rada.
- Haide, calutule ! dadeam eu din picioare in timp ce el se ridica nervos.
- Cal, haa ?! semi-demonul ma arunca si eu am cazut in fund, uitandu-ma la el suprinsa ca a avut curaj sa faca asta.
M-am ridicat si m-am scuturat de praf, in timp ce ceilalti, cu exceptia mea si a lui InuYasha, o luase deja inainte.
- InuYasha... am tacut o clipa, calma, dupa care am tipat : OSUWARI ! si atunci buf, Inu era jos, iar chips-urile se facu bucatele sub greutatatea lui.
Am ras pentru o clipa, am calcat pe el si am strigat catre restul, care ma astepta pana am ajuns langa ei. El se ridica nervos, injurandu-ma si venii si el, in timp ce ceilalti coborase de pe Kirara si mergeau pe jos ca noi.
Se intuneca asa ca ne-am hotorat sa inoptam la un copac, inalt de vreo 10 m, de abia inflorit. Am strans lemne de foc, l-am aprins si ne-am asezat in jurul lui, in timp ce eu facusem ramen iar Kirarei ii dadusem mancare de pisici pe care o luasem special pentru ea. Lui InuYasha i-am dat privindu-l cu ura si rautate si zambind malefic, chiar sadic. El se uita speriat si mirosi mancarea, asigurandu-se ca nu am pus nimic in ea, apoi manca, privindu-ma din cand in cand cu coada ochiului, iar atunci cand ma uitam la el, se uita din nou la mancare.
- Mio, mancarea asta e excelenta ! Imi amintesc de vremurile in care Kagome ne facea de mancare ! zambii Shippo, intinzandu-mi farfuria, cerand frumos inca o portie, pe care i-am dat-o zambind.
- Asa este ! Este foarte buna ! confirma ceilalti, cerand inca o portie.
InuYasha nu avea curaj sa mai ceara, pentru ca, dupa cum ma privea, credea ca o sa fac o criza. Se apropie usor de ghiozdan si cauta inca o punga de chips-uri. Fara sa ma intorc, auzind fosnete, am inchis ochii si am zis usor " osuwari " , cazand cu punga de chips-uri, pe care in sfarsit a gasit-o.
Dupa asta nu am mai avut probleme, ceilalti se aseza langa Kirara, care se facu iar mare, iar eu si cu InuYasha eram langa foc, privind in jur.
M-am asezat mai aproape de el, pentru ca se facea frig. Vazand asta, el imi dadu « mantia » lui, iar eu mi-am pus capul pe umarul lui, atipind. M-am mai uitat o data la el, care se rosise si isi trecu mana prin par.
Trecuse cateva minute de liniste, apoi se auzi o bufnitura puternica, care se indrepta spre noi. Brusc, toti ne-am ridicat in picioare si ne-am luat armele, iar Kirara incepu sa marie.
- Simt o prezenta demonica… spuse Riku in soapta, privind in directia bufnituri.
- Si eu… confirma InuYasha, privind in aceeasi directie si scotandu-se sabia din teaca.  
Din copaci aparu un demon destul de mare, de vreo 2 m, rosu, cu coarne si cu niste gheare foarte ascutite. Ochi, rosi si pierduti, aratam ura pe care o avea pentru celelalte « specii » . Uitandu-se atent la mine si observand Shikon no Tama, zise, cu o voce infricosatoare, pe care o auzeai numai in filmele horror :
- Giuvaerul ! Ai o bucata de Shikon no Tama ! Jinji vrea ! intr-o fractiune de secunda, cu mana lui uriasa si puternica, ma ridica de la sol.
Kirara sari si il musca de mana, dar cand il musca, din el tasnii venin, iar ea cazu la pamant, ranita si deveni iar mica, ca o pisicuta. Shippo avea grija de ea, iar InuYasha maria de dispret, privindu-l cu ura pe demon.
- Locul unde se formeaza o cicatrice, il vad. El se pregati sa atace cu Tetsusaiga, dar in acel moment Mika tipa :
- Nu ! Daca o faci, o vei lovii si pe Mio ! atunci el isi baga sabia in teaca, cautand o solutie.
« Acest demon… Are o bucata din Shikon no Tama in frunte, asta ii da lui putere.
Mainile imi erau tinute strans de demon si nu puteam da decat din picioare.
Atunci, imi veni o idee si l-am muscat de mana, e desfacu pumnul unde ma tinea strans iar eu eram pe cale sa cad jos, izbindu-ma de pamant.
Noroc ca, la timp, Riku veni si ma prinse, multumindu-i, apoi ma lasa jos.
- InuYasha, acum poti sa ataci ! am strigat eu la el. Are o bucata de giuvaer in frunte !
Fara a mai sta pe ganduri, el isi scoase sabia.
- Kaze no Kizu ! atunci demonul fu despicat intre 3 bucati, iar bucata de giuvaer cazu, in apropierea mea.
M-am apropiat de ea si am luat-o, punand-o intr-un borcanel, unde am pus si bucata de la gat.
- Fata asta, a purificat bucata de giuvaer doar atingandu-l… seamana foarte bine cu Kagome - sama… spuse Riku in soapta, pentru el.
- Da ! Foarte bine, Inu ! l-au felicitat ceilalti. El isi puse sabia pe umar, mandru si plin de sine, ca deobicei.
Cand totul se termina si dupa ce ii dadusem Kirarei un antidot si se facu bine, cu toti am plecat din nou la drum.
   
Kaze no Kizu - Cicatricea Vantului

Foarte frumos capitol. Si nu am mai observat nici o gresala de scriere. Cat despre marimea capitolului e una care imi place mie :)Povestea e superba :)Felicitari. Astept nextul :)Desi stiu ca acum a inceput scoala si ma astept sa pui un capitol la o saptamana sau poate 2 saptamani

Intr-adevar asa este. Plus ca zilele astea m-am simtit si cam rau. Duminica s-ar putea sa am tip cam jumatate sau o ora la computer, in rest nu cred. A VII - a e destul de grea, bine, momentan de abia am inceput. Sunt si in pana de idei, dar voi continua. ;

-Te inteleg. Stiu cume cu scoala. Stiu ca e grea si ca vei intra pe forum poate doar in weekenduri asta cu exceptia vacantelor. Si iti urez sa ai parte numai de note bune

Multumesc.

Abia astept continuarea.

Pai, m-am hotarit si nu am sa mai continui acest fic. Am stat cam o saptamana pe ganduri. In schimb, am facut alt fic, care se bazeaza pe aceeasi idee, dar care este, dupa parerea mea, mult mai reusit. Gomene

Salut din nou Mio! Ce mai faci?