First topic message reminder :Deci, m-am hotarat sa-mi scriu si eu fic-ul la care lucrez de ceva vreme. Sper sa fie cat de cat apreciat... Astept critici si pareri !
P.S. : Am sa folosesc si cuvinte in japoneza. O sa scriu ce inseamna pentru unii.
Chapter o1 : Acesta este Inceputul
Flashback :
- Dar nu vreau ! Haide, mama... te rog, nu ma obliga... am spus aproape plangand.
- Trebuie sa ne mutam, Mio. Aici nu ai multe posibilitati pentru liceu, asa ca vom merge in Tokyo. Am eu un prieten, Souta, care are o casa destul de mare. Sunt singur ca ne va lasa pe noi doua sa locuim acolo.
- Pfff... okeii, daca trebuie. Apoi mi-am imbratisat mama.
End of Flashback :
Numele meu este Mio Takahashi. Sunt o simpla adolescenta de aproape 15 ani. Pana acum o saptamana locuiam intr-un mic oras din Japonia, iar acum sunt tocmai in incredibila capitala, Tokyo.
Am parul lung, saten si ondulat. Ochii mei sunt caprui, patrunzatori, uneori reci si indiferenti.
Astazi este prima mea zi de liceu si ziua cand implinesc 15 ani. Sunt imbracata intr-o fusta verde scurta, un tricou alb cu o funda verde si pantofi maro, pe scurt, uniforma scolii.
Stau in casa unui prieten de-al mamei mele, Souta. Souta era un tip de treaba, parintii lui murise intr-un accident, iar sora lui... Ei bine, nu vroia sa zica nimic de ea. Sotia lui, Sueka, este extrem de draguta si amabila. Are si doi copii, Ayumi si Hiroto, cu care ma inteleg foarte bine.
- Sayonara ! am spus iesind din casa si aranjandu-mi pantoful.
In acel moment am vazut pisica familiei, Kayla, care se indrepta spre fantana din curte. Acea fantana se afla intr-un mic templu. Cand am intrat in ea, in incapere era bezna totala. Nu se putea vedea decat fantana si Kayla care era pe margina ei.
- Kayla, haide pisicuto ! am spus apropiindu-ma usor de ea.
Cand m-am apropiat de ea si de fantana, am alunecat si am cazut. Fantana nu era prea adanca si nici nu avea apa in ea.
M-am trezit in fantana. M-am uitat in sus si am vazut o lumina, o lumina puternica.
- Poate am lasat usa deschisa, ce tembela sunt!
M-am prins usor de liane, ridicandu-ma incet. Nu mai eram in acel mic templu, nu mai eram in curtea familiei Higurashi, eram intr-o padure din care se putea vedea marele Copac Sacru. Am fugit spre el crezand ca am sa gasesc acea casa in care ma mutasem...
Va urma...
Sayonara - La revedere.